Categorii
#tatadeweekend tata de week end Fără categorie tatal.ro ajuta tatii din Romania

Mama nu ma lasa sa vad copilul . Ce fac?

Tatal.ro va raspunde la situatia cand mama se opune sa vedeti copilul sau invoca fel de fel de forme de alienare parentala pentru ca tatal sa nu poata vedea copilul

Mama nu ma lasa sa vad copilul . Ce fac?

Popescu Iulian din Bucuresti ne scrie:

„Sunt divortat, fosta sotie nu ma lasa sa-mi vad copilul doar in conditiile impuse de ea, absolut anormale, nu am voie s-o duc la parintii mei, desi acolo locuiesc in momentul asta, nu am voie sa ies cu alte persoane si cu copilul, desi copilul se simte bine daca mai e cineva, se bup***aa, o iau doar cand ea ordona, spune ca o vad doar asa cum ea hotareste…daca nu…nu, bunica ei a avut probleme mentale, stiu ca aasta se mosteneste genetic…va cer o parere care sa a ajute sa inteleg …. dar am o hotatrare judecatoreasca, care nu o pot pune in practica.din protectie ptr copil..asta ar insemna sa iau copilul cu forta , care ar face mult rau copilului, intrebarea mea se refera la comportamentul mamei, la conditiile absurde impuse , doream o parere la comportamentul ei, imi vad copilul asa cum e doreste si cand ea hotareste , incondiile ei…altfel nuuuu…. multumesc”

Raspunsul psihologului

Consider ca e foarte importanta starea emotionala a copilului si cum este crescut si ce i se ofera atat emotionat cat si ca educatie. Acum, unde este dus?, cu cine?, cat?, cum? putin conteaza. Daca ne gandim bine, toti avem mai multi sau mai putini pitici la creier. Va dati seama ca nimeni nu poate sti adevarul. Mereu adevarul e undeva la mijloc. Ceea ce conteaza si este cel mai important in problema dv, este sa urmariti stare copilului si ce ii transmiteti, decat sa o diagnosticati pe sotie. Odata ce ati divortat e clar ca ceva a fost acolo la mijloc. E inutil sa dati vina pe sotie acum atat timp cat instanta a dat copilul spre ingrijirea ei. Poate e bine sa va examinati si dv modul de a va comporta si ce anume transmiteti atuci cand faceti referinta la copil. Se simte o usoara agresivitate in modul in care ati propus subiectul. Ca tutore al copilului, daca ea considera ca e spre binele copilului asa, atunci ea isi asuma si responsabilitatea pentru ceea ce face si cred ca stie ce face. E mai bine sa va indreptati atentia spre dv si sa vedeti unde puteti schimba ceva in comportament si sa cautati binele copilului… EL NU ARE NICI O VINA!

Raspunsul Celor care stiu legile

Legalizati hotararea sau cu incheierea notariala mergeti la un executor judecatoresc.Daca se opune in continuare mama sa vedeti copilul puteti sa i faceti mamei o plangere penala

Mai puteti apela la Protectia copilului sa va asiste la preluarea si predarea copiilor

Petre Chiriac ,Ilfov

„Ce fac daca copilul e „montat” de mama sa refuze sa se intalneasca cu mine?”

 

 

Raspuns

 

Printati manualul de PAS si sa l trimiteti la mama prin email.De citit si de catre tata

Pentru un copil de aceasta varsta (care merge deja la gradinita) a fi separat de mama lui nu reprezinta o trauma psihica … e evident ca minorul e alienat. Si evident ca tipa si face scandal ca sa santajeze emotional pe adultii care sunt de fata. Nici politia nici DGASPC-ul nu ar trebui sa accepte astfel de lucruri

Mama trebuie sa imbrace copilul, sa ii spuna ca TREBUIE sa mearga cu tata, sa scoata copilul din casa (daca sta la bloc) si sa inchida usa in urma lui lasadu-va cu minorul singuri. Atunci intr-adevar poate clama ca respecta dreptul dvs. la legaturi personale. Altfel se considera REFUZ si politia ar trebui inclusive sa ii scrie o amenda d-nei in cauza. Daca sunt trei REFUZURI deja puteti sa deschideti un proces penal pentru nerespectarea art. 307 CP (dar insistati și aveți executări silite în acest sens veți pune o presiune pe mama alienatoare pentru a respecta decizia instantei judecatoresti)

 Învestiti sentinta cu formula executorie (e o procedura la judecatorie) pentru ca apoi sa poata sa va asiste si un executor judecatoresc cu dvs. care poate constata refuzul

 

 

 

Continuati sa insistati sa preluati copilul. E dreptul lui (chiar daca acum, alienat, nu stie) si al dvs. de a fi alaturi de dvs. Renuntarea nu e o solutie.

 

 

 

 

Categorii
Fără categorie tatal.ro ajuta tatii din Romania

„ Nu vrea sa imi dea copilul sa-l vad!” spune un tata disperat

Tatal.ro incearca sa va invete ce sa faceti in situatia cand mama nu respecta hotararea sau programul de vizita al copilului catre tata

Ce fac daca copilul e „montat” de mama sa refuze sa se intalneasca cu mine? Se intreaba un tata pe site ul tatal.ro

1. De fiecare data cand va refuza transferul copilului, sunati la 112 si cereti Asistenta politiei care TREBUIE sa vina. E si datoria lor sa se asigure ca legea e respectata (iar legea da parintilor dreptul sa isi deruleze programul stabilit cu cópiii lor) si ca sentintele judecatoresti sunt executate de asemenea (ei o sa zica ca NU e datoria lor doar ca sa se scape de o situatie ingrata sua vor incerca sa se eschiveze)

2. Pentru un copil de varsta mica (care merge deja la gradinita) a fi separat de mama lui nu reprezinta o trauma psihica atat timp cat i se explica faptul ca vizitele sunt firesti si ca nu il separa nimeni definitiv de mama … de multe ori insa, copilul este victima unui proces „diabolic” de alienare, prin care i se induce teama ca va fi separat definitiv de mama sa. Si evident ca tipa si face scandal , refuza sa mearga cu celalalt parinte fara a oferi insa o explicatie coerenta, un motiv pertinent. Nici politia, nici DGASPC-ul nu ar trebui sa lase nesanctionat parintele care alieneaza.

3. Parintele rezident are aici un rol major in pregatirea emotionala a copilului pentru desfasurarea programului de vizita. Aceasta ar trebui sa pregateasca copilul, sa il imbrace cu hainele sale preferate, sa isi ia la revedere de la copil in interiorul locuintei, nu in fata celuilalt parinte, sa il asigure ca va fi acasa cand se va intoarce si sa il incurajeze pe copil sa aiba incredere in celalalt parinte. Il va incuraja sa priveasca vizita ca pe o noua aventura, un prilej de a petrece timp cu celalalt parinte si de a se bucura de experiente noi. Atunci intr-adevar poate clama ca respecta dreptul dvs. la legaturi personale. In realitate insa sunt tot mai multe cazuri in care, desi se clameaza sustinerea/cooperarea pentru respectarea hotararilor judecatoresti privind programul, in realitate, „se lucreaza” cu copilul permanent, pentru ca acesta sa manifeste un comportament de refuz al contactului cu celalalt parinte, ca si cum ar fi propria sa vointa. Prezenta politiei care sa constate aceste situatii de refuz, printr-un proces-verbal, pot constitui probe in cadrul procesului penal pentru nerespectarea art. 307 CP . Martorii, de asemenea, sunt utili in sustinerea dvs in fata instantelor de judecata.

4. Sentintele judecatoresti ce stabilesc un program de legaturi personale sunt executorii chiar daca procesul nu s-a terminat, fiind in faza de apel, spre exemplu. In situatia in care parintele rezident nu respecta de bunavoie programul stabilit, legalizati sentinta (e o procedura ce se efectueaza la judecatorie) pentru ca apoi sa va adresati unui executor judecatoresc care sa va ajute sa va vedeti copilul intr-un mod legal, sub protectia fortei coercitive a statului.

5. In situatia in care executorul judecatoresc, in prezenta specialistilor Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Drepturilor Copilului, constata refuzul copilului de a va vedea si de a va insoti, se va declansa o procedura noua, in instanta, prin care se va solicita includerea copilului intr-un program de consiliere psihologica menit sa il ajute sa isi imbunatateasca relatia cu parintele nerezident dar si sa puna capat abuzului parintelui rezident si alienarii.

5. Oricat de dificil si anevoios ar fi acest demers, nu renuntati! Continuati sa insistati sa va vedeti copilul, sa va derulati un program de vizite. E dreptul lui (chiar daca acum, alienat, nu stie) si al dvs. de a fi alaturi de dvs. Renuntarea nu e o solutie.

Specalistii din protectia copilului sesiseaza un numar tot mai mare de astfel de cazuri de alienare parentala. O forma perfida de abuz emotional asupra copilului, exercitat de un parinte care, el insusi, are probleme emotionale nerezolvate, dar care isi justifica in diverse moduri acest comportament abuziv, sustinand de cele mai multe ori ca pentru ei ce doreste copilul este singurul lucru care conteaza. Din pacate, victimele sunt mai ales copiii, care ajung sa fie martori sau chiar actori, intr-un conflict epuizant si daunator pentru toti cei implicati.

Luam un caz real

Andrei Gosman spune ca nu si-a mai vazut fetita de doi ani, desi, dupa divort, instanta a hotarat ca ea sa ramana in grija ambilor parinti. Andrei a primit drept de vizitare si un program pe care insa mama nu l-a respectat aproape deloc, sustine el.

Daca la inceput, fosta sotie gasea tot felul de explicatii aparent inocente pentru a nu-si lasa fetita sa isi vada tatal, acum, femeia refuza orice fel de comunicare, sustine barbatul.

Andrei Gosman: “Doamna e obligata sa se prezinte in fiecare sambata impreuna cu fiica mea ca sa o pot vedea acolo sub supravegherea unui psiholog.

Vezi si https://stirileprotv.ro/stiri/social/proiect-de-lege-ce-pedeapsa-risca-parintii-care-dupa-divort-ii-impiedica-pe-fostii-parteneri-sa-si-vada-copiii.html

Ce a decis instanta in astfel de cazuri

O mamă din Cluj-Napoca a primit o amendă civilă de 300 de lei pe zi până când se va conforma unei sentinței definitive și executorii prin care este obligată să-i predea tatălui copilul în vârstă de 10 ani. Mai jos puteți citi motivele uluitoare pentru care s-a stablit ca autoritatea parintească asupra minorului să se exercite în exclusivitate de tată.

”Admite apelul declarat de BEJ Stolnean Diana Maria împotriva sentintei civile nr. 1546/03.03.2017, pronuntata în dosarul nr. 21683/211/2016 al Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care o anuleaza în întregime si rejudecând cererea o va admite, cu consecinta aplicarii debitorului Nemes Mirela a unei penalitati în suma de 300 lei pe zi de întârziere în favoarea creditorului Ghita Victor Catalin pâna la executarea obligatiei prevazute în titlul executoriu – Sentinta civila nr. 7641/2015 – al Judecatoriei Cluj-Napoca. Decizia este definitiva. Data si pronuntata în sedinta publica din data de 17.08.2017.”, se arată în minuta deciziei.

Motivarea sentinței prin care s-a stabilit ca minorul să stea cu tatăl lui arată că mama i-a îngrădit accesul la școlarizare și socializare!

Sentința Civilă  nr.7641/2015 – Judecătoria Cluj-Napoca:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 19.11.2014, reclamantu Ghita Victor Catalin a solicitat în contradictoriu cu pârâta Nemes Mirela. reîncredințarea minorului G.N.E spre creștere și educare  reclamantului si obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, iar din căsătorie au rezultat minorul G.N.E nascut la data de 12.09.2007, aratand ca parata nu a respectat programul de vizitare prevazut in sentinta de divort, impiedicandu-l sa aiba legaturi personale cu copilul. Sustine ca dreptul fundamental la invatatura si educatie a copilului a fost incalcat chiar de aceasta, intrucat minorul nu a frecventat grupa mare la gradinita, clasa pregatitoare si clasa intai din cauza ca parata nu l-a inscris la scoala. Copilul sta numai in casa, nu se joaca si nu socializeaza cu vreun copil de varsta lui. Modul in care parata intelege sa isi duca viata, fara relatii personale sau de prietenie cu vreo persoana, fara sa lucreze, se reflecta si in viata copilului care nu are viata sociala. Mama are un comportament abuziv fata de minor, implicand un control total, absolut in viata acestuia, reflectat apoi prin nefrecventarea scolii, drept care a fost grav si ireversibil afectat. Copilul nu are o activitate specifica varstei, nu se joaca cu alti copii, sabotand continuu o relatie fireasca cu propriul tata, toate acestea afectand grav dezvoltarea psiho-emotionala a copilului, putand cauza schele grave. Prin precizarea de actiune depusa la dosar la data de 24.04.2015, reclamantul a solicitat ca autoritatea parinteasca asupra minorului G.N.E. sa se exercite in exclusivitate de tata,  domiciliul sa se stabileasca tot la tata si sa fie obligata parata la plata unei pensii de întretinere lunare in cuantum de 1/4 din valoarea salariului de baza minim pe tara.Pârâta nu a depus întâmpinare.

Analizând cererea de chemare în judecată, instanta retine următoarele:

Reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, iar din căsătoria acestora a rezultat minorul G.N.E. nascut la data de 12.09.2007. Prin sentința civilă nr. 8537/2012, pronunțată în ședința publică din 17.04.2012 în dosar nr….. al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț, autoritatea parinteasca asupra minorului sa se exercite in exclusivitate de mama,  domiciliul acestuia la mama, a fost obligat reclamantul la pensie de intretinere si s-a stabilit in favoarea sa un program de vizitare .

Conform art. 403 C.civ. în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.

ART. 36 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevede urmatoarele:”(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.(5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.

(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului”. Conform ART. 37 din aceeasi lege ”Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați: a) să supravegheze copilul; b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului”.

Instanta apreciaza ca fiind foarte grava si ingrijoratoare atitudinea paratei careia desi i s-a explicat de catre instanta importanta efectuarii unui raport de catre directia de protectie a copilului si desi s-au acordat in cauza patru termene de judecata pentru realizarea anchetei psihosociale, parata nu a inteles sa colaboreze in vederea efectuarii acesteia. Aceasta a aratat ca nu detine un numar de telefon la care sa fie contactata si nici nu a luat legatura cu autoritatea competenta pentru intocmirea raportului, cu toate ca i s-a pus in vedere aceasta obligatie de catre instanta. La fel de grav este ca nu duce minorul la scoala, conform adeverintei de la fila 27 care se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati in cauza. Practic, in acest an septembrie 2015 minorul va implini 8 ani, fara a termina clasa I, astfel ca a pierdut un an fata de colegii de varsta sa, fara ca aceasta situatie sa fie justificata de reclamanta prin motive temeinice si obiective.

Cele aratate mai sus sunt informatii furnizate si de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj-Napoca, care a fost sesizata de Primarie, care la randul ei a fost sesizata de conducerea scolii la care a fost inscris in clasa pregatitoare, cu privire la faptul ca minorului ii sunt ingradite accesul la socializare si scolarizare si refuzul mamei de a colabora, situatie care a fost observata inca de la inceputul anului trecut . Alta problema serioasa sesizata de instanta este aceea ca parata nu detine un numar de telefon la care sa fie contactata si nici nu poate contacta serviciul Uurgențe, de exemplu daca s-ar intampla ceva cu ea sau cu minorul, aspect confirmat chiar de mama paratei C. S. audiata in calitate de martor. Aceasta martora a mai relatat ca este adevarat ca parata sta mai mult in casa, nu stie la ce interval iese cu minorul la plimbare si ca atitudinea protectiva a paratei este exagerata.

Motivele care a stat la baza acordarii autoritatii exclusive paratei prin sentința civilă nr. 8537/2012, pronunțată în dosar nr….. al Judecătoriei Cluj-Napoca nu sunt relevante pentru pastrarea acestei situatii in prezent, mai ales ca in decizia civila nr.448/A/2012 pronuntata in acelasi dosar prin care s-a respins apelul mamei cu privire la programul de vizita, s-a retinut ca nu rezulta ca tatal a avut un comportament violent, este interesat de legatura cu minorul si ca acesta nu este in pericol in prezenta tatalui.

Instanta a observat la parata, atunci cand s-a prezentat in sala de judecata, o anumita stare pentru care este posibil sa aiba nevoie de ajutor specializat, astfel ca in opinia instantei minorul nu poate ramane cu mama sa pana cand aceasta nu este evaluata cu privire la starea sa de sanatate de un psiholog, care poate fi chiar din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj-Napoca.

La termenul la care a fost audiat minorul, instanta a observat reactia pozitiva a copilului atunci cand si-a vazut tatal. Desi este dificila schimbarea pentru minor, data fiind situatia observata atat de instanta cat si de alte autoritati, apreciaza ca este in interesul superior al minorului, macar pentru o perioada in care si mama sa isi evalueze/investigheze problemele si pentru ca acesta sa poata fi inscris la scoala, sa fie schimbate masurile initial stabilite prin hotararea de divort.

Prin urmare, in baza art. 398 C.civ. raportat la art. 403 C.civ., având în vedere faptul că există motive întemeiate pentru care autoritatea părintească să se exercite doar de către un părinte, instanta va stabili ca autoritatea parinteasca asupra minorului G.N.E sa se exercite in exclusivitate de tata, apreciind ca aceasta este in interesul minorului, asa cum este el reglementat în art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului („Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”). În baza art. 400 C.civ., având în vedere motivele aratate mai sus si interesul superior al minorului, va stabili locuinta minorului la tată.

În baza art. 529 alin. 1 si 2 din C.civ. si avand in vedere ca parata nu are un loc de munca, instanta va obliga pe parata către reclamant și în favoarea minorului la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 1/4 din valoarea salariului de baza minim pe tara, cu începere de la data pronuntarii hotararii si pâna la majoratul minorului sau alte dispozitii ale instantelor.

Conform ART. 96 din Legea 272/2004”(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv”.

Intrucat de mai mult de un an DGASP Cluj a fost sesizata de Directia de asistenta sociala si medicala din cadrul Primariei cu privire la interventia serviciului specializat de interventie din cadrul DGASP Cluj in cazul copiilor abuzati, iar Directia sesizata nu a depus la dosar dovada demersurilor si a masurilor luate in urma acestei informari, desi i s-a cerut de catre instanta, urmeaza ca aceasta sa fie sesizata din nou prin prezenta hotarare si  sa i se aduca la cunostinta obligatiile pe care le are in baza dispozitiilor ART. 99 si 100 din Legea 272/2004:”Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz și neglijare a copilului, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului au drept de acces, în condițiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum și la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliție au obligația să sprijine reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului”, ART. 100:(1) Reprezentanții persoanelor juridice, precum și persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil sunt obligați să colaboreze cu reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului și să ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor. (2) În situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgență. Prevederile art. 62-64, art. 68 alin. (5) și ale art. 70 se aplică în mod corespunzător. (3) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 62-64 și ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.  (4) În termen de 5 zile de la data executării ordonanței președințiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, decăderea din exercițiul drepturilor părintești, precum și cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Instanța se pronunță și cu privire la obligarea părinților copilului de a se prezenta la ședințe de consiliere.”

Instanta constata ca in baza art.448 alin.1 pct.1 C.pr.civ. prezenta hotarare este executorie de drept, eventuala executare silita fiind posibila potrivit procedurii de la art.910-914 C.pr.civ.

Văzând dispozițiile art. 453 C.pr.civ. si retinand culpa procesuala a paratei, va dispune obligarea acesteia la plata catre reclamant a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru

Vezi si https://www.clujust.ro/mama-amendata-cu-300-de-lei-pe-zi-pentru-ca-nu-vrea-sa-dea-copilul-tatalui-care-sentinta-favorabila/

Categorii
Fără categorie tatal.ro ajuta tatii din Romania

O poveste tulburatoare a scolii online

O poveste despre copiii noștri „arestați la domiciliu” și educați prin „dispozitive electronice” prezentata de MALLCOPII.RO

A fost odată ca niciodată…

Citeste mai mult pe

Astăzi povestea este despre 3 milioane de copii. Unii sunt mici, la grădiniță, alții sunt la școală, iar alții sunt deja mari, pe la liceu, și se gândesc cum le va fi viața în anii ce vor urma. Se gândesc ce meserie să își aleagă, dacă să plece sau să rămână în țară, visează la succes, la fericire, la cum să își transforme visurile în realitate. Sau nu visează la nimic.

Copiii ăștia trăiesc o altfel de viață decât copiii din generația trecută. Nu mai au voie să se apropie unii de ceilalți, să facă trenulețul pe tobogan, să iasă la film în oraș sau să bucure de o petrecere cu prietenii. La școală au voie să meargă la toaletă la ore diferite de colegii lor, pauzele și le petrec stând în bancă înconjurați de un semiperete de plexiglas, iar sport fac acasă, pe o salteluță în sufragerie

Unii mai ies afară la joacă, dar dintre prietenii lor mulți nu prea mai ies în fața blocului pentru că nu îi lasă părinții. Din când în când copiii ăștia mulți stau doar în casă, în fața ecranului calculatorului – dacă au – sau în fața ecranului telefonului – dacă au – sau în fața tabletei – dacă au – și ascultă lecția care odinioară era predată în clasă. Alții, care nu au nici calculator, nici telefon, nici tabletă, nu știu ce fac. Probabil treabă prin grădină sau pe la câmp cu părinții lor.

Dintre cei care au un dispozitiv electronic, unii stau nemișcați pe scaun privind ecranul și scriu ce zice doamna profesoară, alții se fâțâie sau se uită pe pereți, alții dorm pe ei, alții sunt cu gândurile haihui. Unii sunt triști în fiecare zi iar alții sunt chiar în depresie. Alții, mai ingenioși, și-au făcut o poză cu ei stând frumos pe scaun și o pun la profil, așa că profesorii cred că ei sunt prezenți, când de fapt dorm. Ați putea spune că așa făceau oricum, fie că stau acasă, fie că se duc la școală. Dar nu despre asta este vorba.

Ăia mai mici, de grădiniță, privesc și ei ecranele împreună cu părinții și fac fișe. Asta se întâmplă dacă au timp părinții. Dacă părinții sunt la serviciu, nu știu ce fac copiii. Poate stau cu bunica – dacă au una – și cu ocazia asta învață și bunica să folosească tehnologia. Unii copii au avut mai mult „noroc” și, dacă erau la o grădiniță particulară care a fost inspirată să își schimbe numele din „Grădiniță” în „Centru educațional”, atunci încă se pot duce să participe la ore fizic, alături de colegii lor, chiar dacă nu au voie să se apropie prea mult unii de alții.

După ore, copiii se joacă singuri sau stau tot pe dispozitivele pe care le au și se joacă, dacă îi lasă părinții. Alții și-au făcut prieteni online și stau de vorbă cu ei până în miez de noapte, făcându-și planuri când și cum să se vadă și „în viața reală”.

– Haide, trezește-te, în jumătate de oră începe online-ul, îi zice o mămică copilului ei.

– Da, da, mă trezesc. Dar prima oră avem materia X, zice copilul întorcându-se pe partea cealaltă. Și doamna doar ne dă un link și atât. O să intru la ora următoare. Îmi dai și mie laptopul azi? Că e greu să urmăresc ce zice doamna la mate pe telefon.

– Nu pot azi, că am mult de lucru, zice mămica oarecum neputincioasă. Și ea lucrează pe laptop și există un singur laptop în casă.

Dar ăsta e un caz fericit. În casa lor există și un laptop, și un telefon. Alții nu au nici, nici.

Povestea spune că într-o bună zi au apărut niște oameni cu superputeri, oameni cărora le pasă și care împreună au luat deciziile cele mai bune care se pot lua într-o lume nouă, diferită de cea pe care o cunoaștem cu toții până acum.

Astfel că în școli au rămas profesorii care iubesc cu adevărat copiii și au început să se educe despre cum pot face mai mult decât doar să trimită un link. Părinții au primit și ei educația necesară despre cum să-și ajute copiii în această lume nouă iar copiilor le-a revenit pe buze zâmbetul și în suflete curiozitatea și bucuria. Ei și-au trăit din plin copilăria și în timp ce au crescut mari au contribuit la crearea unei lumi mai bune, chiar dacă este diferită de cea pe care o știam și ei și noi din alte povești. Cum exact s-a întâmplat asta?! Nu știu să va spun acum. Știu doar că fiecare dintre noi am contribuit la crearea lumii noi. Și-am încălecat pe-o șa…

Multumim

 

 

Categorii
#tatadeweekend tata de week end

Un week-end la mama,unul la tata #tatadeweekend

Nu exista vreun tata divortat sau despartit care sa nu auda aceasta fraza „Un weekend la mama,unul la tata” Este bine sau rau? Vom vedea in cele ce urmeaza

Conform expertei britanice în îngrijirea copiilor, autoarea cărții „Family Breakdown” („Destrămarea familiei”) – Penelope Leach, aranjamentul atât de popular în rândul cuplurilor divorțate de a lua fiecare copiii, unul într-un weekend iar celălalt în alt weekend, se dovedește a fi mai dăunător copiilor decât actul divorțului în sine.

Leach a argumentat că mutarea copiilor de la un părinte la altul sau simplul fapt că trebuie să doarmă peste noapte la părintele cu care nu locuiesc de obicei, dăunează dezvoltării creierului copiilor.

Ea a spus că aceștia, în special copiii cu vârsta mai mică de cinci ani, care au trebuit să petreacă noaptea cu unul dintre părinții cu care nu locuiesc de obicei, dezvoltă „probleme de atașament”.

„Când oamenii spun că este drept ca un tată și o mamă să își împartă fiica de cinci ani, luând-o fiecare în câte un weekend, ei se referă la faptul că este drept pentru adulți – care o privesc ca pe o posesie, și care văd prezența ei ca pe un drept al lor – și nu că este drept pentru copil,” a scris Leach în cartea sa.

„Împărțirea aceasta a timpului între cei doi părinți poate fi dăunătoare pentru copil”, a observat aceasta.

„Când eram la el acasă, tata vorbea despre el și mama și despre cât de mult îi duce dorul dar și despre cum ea l-a trădat. Asta nu mi-a trezit sentimente de compasiune ci m-a pus într-o situație ciudată, stânjenitoare, mai ales când mai avea puțin și părea că vrea să înceapă să plângă. Odată, băuse whisky și a început să vorbească despre cum se simte singur fără ea în pat. Mi s-a părut scârbos. Asta m-a îndepărtat de amândoi”, a povestit fata.

Conform scriitoarei, creșterea copiilor împreună chiar și după divorț este cel mai bun cadou pe care părinții îl pot face copiilor lor.

Un tată al unei fetițe de 2 ani i-a împărtășit lui Leach aranjamentul de a crește copilul împreună pe care l-au stabilit el și fosta lui soție după ce au divorțat.

„Dacă Diane ar fi fost mai mare, poate am fi încercat să locuim în apartamente separate, aproape unul de altul ca să poate merge la amândoi. Dar fiind atât de mică, nu am vrut să o rupem în două, astfel că am împărțit casa. Fiecare avem câte jumătate iar fetița, pe toată. Mulți oameni, cum ar fi vecini de-ai noștri cu care nu suntem apropiați, nici măcar nu știu că suntem divorțați. Diane știe, desigur, însă nu o deranjează prea tare. De ce ar deranja-o? Mereu unul dintre părinți este acasă, cina o așteaptă întotdeauna într-una din cele două bucătării iar patul ei prețios o așteaptă în camera ei”, a spus tatăl.

În Australia, un număr din ce în ce mai mare de cupluri amână divorțul până când copiii lor ajung la vârsta de 18 ani, arată o statistică a Institutului Australian al Studiului Familiei (IASF).

UN COPIL TREBUIE SA AIBA PARTE DE AMBII PARINTI, CHIAR DACA ACESTIA LOCUIESC LA DOMICILII DIFERITE

„Si au trait fericiti pana la adanci batraneti…” In vremurile moderne, cuplul fericit pentru o viata este tot mai rar si tot mai greu de mentinut. Divorturile sunt la ordinea zilei, dureroase, deprimante. Copiii raman, de cele mai multe ori, alaturi de mame – asa prevede legislatia romaneasca. Ce se intampla cu tatii desprinsi de copiii lor? Unii „divorteaza” de mostenitori odata cu despartirea de sotie. Cei mai multi doresc sa ramana insa la fel de mult alaturi de copii, sa ii priveasca crescand, sa ii educe, sa le indrume pasii spre viata

Cum isi poate mentine un tata legatura cu copilul sau, dupa divort

Sunt tati care nu au timp, deci isi vad copilul o data pe saptamana, casatoriti sau nu, pentru ca au, de exemplu, un serviciu solicitant. Si mai sunt acei tati care, in urma divortului, au un program stabilit sau convenit cu fosta partenera la o zi pe saptamana – in care isi pot vizita copilul. Ideal este timpul calitativ petrecut cu copilul, si nu cel cantitativ. Evident, foarte putin timp petrecut cu copilul nu ar fi in beneficiul lui si ar frustra totodata si tatal.

Problema cu adevarat grava intervine atunci cand

mama este cea care incearca sa desparta tatal de copilul sau. In acceptiunea maternitatii, acest lucru nu este de dorit. Indepartarea tatalui de copil spre sanctionarea fostului partener este in detrimentul dezvoltarii copilului si ideal este ca parintii sa isi lase deoparte ambitiile, egoismul, orgoliile si sa puna pe primul loc interesul celui mic. Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, atat timp cat ei sunt in viata si cat timp nu sunt decazuti din drepturile parintesti.

Ar trebui ca tatal sa isi ajute fosta partenera sa inteleaga ca doreste sa se implice ca parinte, sa continue sa fie un tata bun. Este frustrant pentru orice parinte sa fie sanctionat in a-si vedea copilul pentru ca relatia de cuplu nu a functionat, explica dr. Mihaela Sahlean. Daca nu mai exista rolurile de sot, sotie, rolul de parinte trebuie conservat la ambii. Daca exista dorinta, putem vorbi de o buna implicare a ambilor parinti in educatia copilului, chiar daca acestia au decis ca nu mai pot continua impreuna.

Despre „tatii de duminica” Vezi si #tatadeduminica

Sunt tati care vor sa fie doar tati de duminica , precum si mame care fac tot posibilul ca tatal sa se transforme in tata de duminica. In ambele cazuri pierde copilul.

Insa daca in cazul mamelor care se opun relatiei tata-copil este doar o problema de alegere personala la care poate renunta oricand , in cazul tatilor care doresc sa fie tati cu adevarat si nu doar ocazional, este o problema de sistem foarte grava. Tatal este obligat sa duca un razboi cumplit cu un sistem nepasator care vede scurt si precis interesul copilului: mama. Iar programul de vizitare este cat mai scurt, asa incat copilul sa ramana atasat afectiv intr-o proportie mult mai mare de mama.

Sunt cazuri in care, datorita comportamentului tatalui inainte de divort, distrugerea sentimentelor copilului nu este posibila. In aceste cazuri, sistemul sacrifica fara mila copilul. Sacrifica unul, dar se asigura ca pentru restul a facut bine.

Singurul care sufera cu adevarat este copilul. O mama care nu intelege aceasta suferinta si actioneaza egoist transforma copilul intr-un ostatic. El devine astfel doar o arma impotriva fostului sot, iar intreaga sa viata se naruieste in acest fel.

CE FACI CAND SOTIA(fosta) ITI CERE DIVORTUL SI TE ANUNTA CA AI VOIE SA-TI VEZI COPILUL DOAR IN WEEKEND?

 

Ce se intampla in sufletul unui tata care se trezeste ca viata i-a fost furata?

Pentru tot restul vietii ai ramas doar un tata de duminica. Altii iti vor creste copilul, altii ii vor spune „noapte buna”, altii ii vor prepara micul dejun, altii vor trai alaturi de el in vreme ce tu poti doar sa il vezi „la program”

DACA ATI TRECUT PRIN ASA CEVA CA SI TATA LASATI UN COMENTARIU SI DATI DISTRIBUIE

Multumim 

Categorii
tatal.ro ajuta tatii din Romania

Femeilor: Barbatii divorteaza de sotii, nu de copii

“Barbatii divorteaza de sotii, nu de copii” – este mesajul scris de judecatorul Cristi Danilet pe site-ul sau. Tatal.ro este 100% de acord cu asta!

Haideti sa nu mai consideram ca toate femeile pot fi mame bune! Asta este o mentalitate cat se poate de falsa! Precizeaza www.tatal.ro

Din pacate, multe femei se folosesc de copii si ii transforma in adevarate scuturi in razboiul cu fostii!
Chestiunea asta trebuie sa inceteze! Copiii nu au nicio vina, deci nu trebuie sa fie implicati in scandalurile adultilor.

Nu vreau sa fiu dur, dar o femeie care nu ii da voie fostului sot sa-si vada copiii este o tampita!

Iar aici nu vorbesc despre barbatii abuzivi sau betivi sau drogati etc… Aici vorbesc despre mofturi prostesti si despre incordari penibile de muschi, incordari care ajung pana la urma in instanta si care, uneori, se soldeaza chiar cu amenzi.

Atat femeile, cat si barbatii trebuie sa inteleaga ca dupa divort au drepturi egale in privinta copiilor! Punct!

CE FACI CAND SOTIA ITI CERE DIVORTUL SI TE ANUNTA CA AI VOIE SA-TI VEZI COPILUL DOAR IN WEEKEND? DESPRE DRAMA „TATILOR DE DUMINICA”

Ce se intampla in sufletul unui tata care se trezeste ca viata i-a fost furata?

Altii iti vor creste copilul, altii ii vor spune „noapte buna”, altii ii vor prepara micul dejun, altii vor trai alaturi de el in vreme ce tu poti doar sa il vezi „la program”

CUM ESTE CORECT?

Comentati fiecare!

 

Categorii
tatal.ro ajuta tatii din Romania

Mama vs.Tatal . La cine ramane copilul in realitate dupa divort?

Articol scris de Tatal.ro – un proiect care sustine drepturile tatilor din Romania

Cine nu a auzit de custodie comuna ? Cine nu a auzit faptul ca daca copilul e mic se duce sigur la mama ? si multe alte exemple

TATAL.RO

Chiar dacă, pe hârtie, legea îi vede egali pe părinți, sentințele din sălile de judecată îi discriminează uneori pe tații care vor să aibă drepturi egale cu mamele în viața copiilor.

Bărbații sunt îndepărtați, astfel, de rolul angajat al unui părinte.

Tatal.ro a analizat peste 1000 de hotarari de pe portal.just.ro , a discutat cu peste 100 de fosti soti si  multi cercetatori

Vezi si

Cum este divortul la romani de la revolutie pana la pandemia Covid-19 sursa https://insse.ro/

​În primul an de după Revoluție aveam un divorț la fiecare 6 căsătorii încheiate. Anul trecut am avut un divorț la 4 căsătorii, potrivit datelor publicate în aceste zile de Statistică. Anul trecut, peste 30.000 de cupluri de români n-au mai rezistat și au solicitat în mod oficial separarea în acte. HotNews.ro a stat de vorbă despre divorțurile la români cu Constanța Vintilă-Ghițulescu, doctor în istorie și civilizație la École des Hautes études en Sciences Sociales din Paris și cu Ioan Bolovan, istoric, profesor universitar și fost prorector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, director al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și membru corespondent al Academiei.

Datele INS arată că anul trecut, față de ultimii 5-6 ani, a crescut destul d emult ponderea divorțurilor la grupa de vârstă (a soțului) de 4044 de ani, 45-49 ani, 50-54 de ani și a urcat în ritm mai lent divorțurile din grupele de vârstă mai avansate (54-59 ani și 60+). Vezi mai jos.

Printre motivele invocate la divorț găsim păcate atât ale Ei cât și ale Lui, depinde de cine depune plângerea. Ea îi reproșează Lui infidelitatea conjugală, alcoolismul, violența și „alte motive”. Acestea din urmă ascund de cele mai multe ori aceleași acuzații dar fără să fie exprimate direct, din discreție.


Ce îi reproșează El, Ei:



Ce îi reproșează Ea, Lui:

Înainte vreme, divorțul se numea „carte de despărțire”. Motivele pentru care un cuplu divorța nu erau foarte diferite acum câteva sute de ani față de cele invocate azi, doar că se numeau altfel. Violența fizică se numea „traiul rău”. Adulterul era și el pricină de jalbă, adică de introducere a cererii de divorț. La fel și alcoolismul bărbatului. Barbu pescarul, de câte ori se întoarce de la cârciumă, îşi bate nevasta asta după ce i-a risipit toată zestrea. Iată ce povesteşte Safta despre ultima bătaie: „viind el iarăşi beat acasă-şi, la patru ceasuri din noapte, după ce ar fi bătut-o foarte rău, ar fi dat şi cu cuţitul în spate să o junghe şi putea să i se întâmple şi primejdie de moarte”. În România, anul trecut s-au pronunțat circa 30.000 de divorțuri. Puțin peste, ca să fim mai exacți.

Dar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, cum spuneam mai sus, față de acum 100 și ceva de ani. Chiar dacă o comparație cu prezentul cu greu poate fi făcută. „Pentru sec. 18 nu exista studii in afara de cele făcute de mine, din pacate. Există însă mii de documente pastrate in condicile de la Mitropoliecare ar putea fi parcurse si inventariate astfel incat sa ofere o imagine mai clara asupra separarii. Acestea s-au pastrat doar pentrut Valahia. Cele din Moldova au pierit. Eu lucrez pe acest subiect si incerc, de fiecare data, sa scot la lumina cazuri noi, dar n-am purces la o asezare a lor in date statistice. Interesati de subiectul meu sunt cercetatorii francezi care au deschis un proiect mare pe divortialitate privita mai ales din perspectiva demografica”, spune Constanța Ghițulescu- Vintilă , autoarea cărții „În șalvari și cu ișlic”, unde descrie divorțialitatea vremii.

„În secolul XVIII, în fruntea motivelor de divorţ se află separarea pentru „traiul rău”. 209 jalbe invocă acest motiv, din care 168 aparţin soţiilor şi 41 soţilor. „Traiul rău“ îmbracă diferite forme, de la violenţa verbală şi până la cea fizică, de la amestecul părinţilor şi până la tirania soacrei. Violenţa verbală însoţeşte violenţa fizică, ambele fiind mai totdeauna provocate de alcoolism. Băutura devine o patimă de care cu greu se poate scăpa”, scrie cercetătoarea în cartea amintită.

A risipi zestrea sau a vinde lucrurile din casă constituia și pe atunci o conduită dezonorantă din partea partenerului

„Uneori, în cererile adresate puterii, femeile nu vor neapărat separarea, ci mai degrabă intervenţia, sub orice formă, pentru a-l convinge pe soţ să renunţe la alcool, să nu mai risipească agoniseala şi, mai ales, să-şi hrănească familia. O femeie, Ana din Bucureşti, se plânge mitropolitului de soţul ei, Niţul condoragiul, dedat cu totul la patima beţiei. Trei ani de căsătorie au fost de fapt trei ani de coşmar, căci „dă atunci şi până acum, povesteşte soţia, să află în patima beţiei şi totdeauna cându să culcă beat să pişă în pat, în aşternut cu mine“. Aceste acuzaţii sunt completate cu cele de natură economică, deoarece soţul „ce câştigă cheltuieşte la beţie”. Ea nu cere separarea, ci numai un mijloc de înţelepţire prin care să fie obligat „ca ce va câştiga să aducă în casă””, scrie Constanța Ghițulescu- Vintilă.

A risipi zestrea sau a vinde lucrurile din casă constituia și pe atunci o conduită dezonorantă din partea partenerului. „Economia şi aşa precară, a multor cupluri nu supravieţuieşte în atare condiţii. Din acest motiv, soţia cere ajutorul celor din jur pentru a-şi salva zestrea sau a prezerva patrimoniul familiei. Altă femeie, Neaga din Vlăiculeşti, judeţul Ialomiţa, îşi acuză soţul că nu o chiverniseşte şi că nu-i aduce de cheltuială, ba mai mult, că în vremea răzmeriţei a lăsat-o singură fără mâncare şi fără protecţia necesară. în această situaţie, s-a văzut obligată să părăsească satul şi să-şi caute o slujbă în oraş pentru a se hrăni singură. Timp de alţi cinci ani îl aşteaptă răbdătoare că „doar va arăta el vreo milostivire asupra ei“, dar cum declară chiar soţul „scârbindu-se unul de altul“ soluţie de împăcare nu mai există.1 Femeia notează aici cum situaţia economică a cuplului s-a deteriorat cu fiecare zi, iar bărbatul, care avea obligaţia de a chivernisi casa, s-a sustras acestei îndatoriri, acceptând ca ea să părăsească căminul pentru a se întreţine singură. Deci un bărbat care nu e capabil să se chivernisească pe el, nu va avea grijă de familia sa”, scrie cercetătoarea.

Revenind la zilele noastre, grupa de vârstă a bărbaților care au preferat să divorțeze în 2019 este 40-44 de ani, urmată de 35-39 de ani și cea de 30-34 de ani.




Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol

Aici e momentul să mai spunem un lucru: înainte vreme, divorțul era acordat (sau nu) de Biserică. „Pravilele sunt abandonate dupa intocmirea legislatiei moderne de la 1864 si iesirea casatoriei din sfera Bisericii. De fapt, acest lucru se intampla deja de pe la sfarșitul secolului al 18-lea, cand spetele incep sa se divida – nunta ramane pe seama Bisericii, adica desfacerea cununiei, in timp ce patrimoniul, zestrea, darurile, averea comuna – revin unui tribunal civil”, spune Constanța Vintilă-Ghițulescu.

„Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol. Dar, cine stie, poate se va ridica un proiect mare interdisciplinar care sa ne ofere date concrete si nu doar speculatii”, conchide cercetătorul român.

Și încă ceva: înainte de Codul Civil, dacă o femeie trăia în „concubinaj” (parteneriatul civil de azi), ea nu avea niciun drept atunci când bărbatul cu care stătea se hotăra să o dea afară. Devenea o „paria” a societății.

În încercarea de a compara divorțurile de acum cu cele din urmă cu 100 de ani, am stat de vorbă și cu dl. Ioan Bolovan , istoric, profesor universitar și prorector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca între 2012-2020, director al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și, din noiembrie 2018, membru corespondent al Academiei Române. „Nu exista date statistice pentru secolul XVIII privind divortialitatea, in fapt abia in ultimele decenii ale sec. al XIX-lea apar consemnari ale celor divortati, un procent destul de scazut din cadrul populatiei. Aceste surse statistice sunt in limba maghiara pana la 1918 si exista carti la Biblioteca Centrala universitara din Cluj cu aceste date anuale”, ne-a spus acesta. Potrivit d-lui Bolovan, nu exista studii facute privind divortialitatea in ultima suta de ani si nici analize pe categorii de varsta. Regimul comunist a fost tolerant cu divortialitatea pana in 1966 insa atunci s-a schimbat optica, odata cu decreetul anti-avort fiind restrans si dreptul de divort, ceea ce a facut ca in 1967 numarul divorturilor sa se prabuseasca pana la aproape cateva sute in toate tara. Din anii 70 s-am mai inchis ochii si au fost mai permisive divorturile”, explică dl. Bolovan

 În cazurile în care sunt implicați copii, în aproape toate situațiile, cei mici sunt încredințați mamelor după despărțire, deși legislația Uniunii Europene le garantează de câteva decenii părinților de ambele genuri drepturi egale în relația cu copiii. În România, sunt aproape zece ani de când Codul Civil prevede, pe hârtie, același lucru

Au fost cazuri în care tatăl a primit mai puțin timp de petrecut cu copilul, chiar și atunci când s-a dovedit că e un părinte mai responsabil decât mama. Sentințele perpetuează ideea că femeia este, în primul rând, cea care trebuie să aibă grijă de copii, și că, prin urmare, este în mod natural un părinte mai bun și mai important în creșterea și educația lor. 

Bărbații sunt îndepărtați, astfel, de rolul angajat al unui părinte..

Tribunalul Familiei și Parchetul de pe lângă Tribunal sunt singurele instituții din România specializate în soluționarea cazurilor de familie sau în care sunt implicați minori. Dosarele care ajung în mâinile celor șase judecători de aici sunt din tot județul Brașov: divorțuri aflate în faza de apel, furturi sau infracțiuni sexuale cu minori. În restul țării, cazurile de familie revin judecătoriilor din orașele cele mai apropiate Sursa portal.just.ro si csm.ro

Mama nu poate fi înlocuită șase luni, un an, cât alăptează. În rest, nu există niciun motiv legal să nu poți să stabilești domiciliul unui copil mic la tată” explica un magistrat care doreste sa isi pastreze anonimatul.

„La fel de bine se poate ocupa și un tată să-i schimbe scutecele, să-i prepare lapte praf. Ca mentalitate, încă este aceasta: dacă-i copilul mic, trebuie să rămână neapărat la mamă.” Precizeaza domna judecator

Din 2018, rata divorțului a început să scadă constant în România, unde s-au înregistrat cele mai puține despărțiri în fața statului de după Revoluție. Două dintre explicații sunt plecarea unuia dintre parteneri la muncă într-o țară străină și amânarea deciziei până când se fac mai mari copiii.

CINE ARE DREPTATE?

Daca aveti comentarii cu privire la acest subiect va invitam sa comentati pe site !