Parintii tinerilor de la Saga festival au scris Asociatiei tatilor
De ce au murit copiii nostri? De ce a fost posibila aceasta tragedie? DE CE? DE CE?
Doi tineri au murit de supradoză după ce au consumat prea multe substanțe stupefiante
Un tânăr din Republica Moldova, în vârstă de 25 de ani, a decedat în noaptea de vineri spre sâmbătă, după ce a ajuns la Spitalul Sfântul Pantelimon, în șoc cardio-respirator. Acesta murise în ambulanță, potrivit managerului Serviciului de Ambulanță București- Ilfov, Alis Grasu, citată de gandul.ro
Al doilea tânăr, care era la Terapie Intensivă, la secția de toxicologie a Spitalului Pantelimon, ar fi murit sâmbătă. În total, au ajuns la spital șapte tineri vineri seara, dintre care trei se aflau într-o stare foarte gravă.
În noaptea de vineri spre sâmbătă, de la Arena Națională, unde au loc concertele, au fost luate aproape 30 de persoane care dețineau substanțe stupefiante.
De asemenea, Agenția Națională Antidrog a transmis, sâmbătă seara, pe Facebook, o atenționare, alături de fotografii de la Festivalul SAGA de pe Arena Națională: „Nu amesteca energizantele cu ecstasy”, a fost mesajul transmis de specialiștii antidrog.
„În ultimii ani a crescut numărul deceselor cauzate de consumul pastilelor de ecstasy cu o concentrație a substanței active foarte mare. Nu amesteca energizantele cu ecstasy. Ai grijă de inima ta! Atmosfera de la festival îți poate da toată energia de care ai nevoie! Hidratează-te! Distrează-te la festival, dar ai grijă de tine! Noi suntem aici să te ajutăm să ajungi acasă în siguranță! Cei dragi te asteaptă!”, mai precizează agenția.
Efectele războiului din Ucraina asupra copiilor.„Părinții cred că e în regulă și apoi se întreabă de ce nu plânge când îi moare tatăl”
Peste jumătate dintre copiii ucraineni au fugit din calea războiului, peste graniță sau în alte orașe mai sigure din țara lor. Au fost forțați să-și abandoneze jucăriile, școala, să se despartă de prietenii și de tații lor, să doarmă în subsoluri sau în case străine. Toate aceste traume vor fi cu greu vindecate, avertizează specialiștii în sănătate mintală
Copiii rămași în Ucraina prezintă manifestări severe ale traumei Războiul are un impact negativ mai puternic asupra copiilor rămași în Ucraina. Ei văd cum lumea în care au trăit liniștiți până de curând le este distrusă, iar părinții lor suferă.
„Unii copii nu s-au putut relaxa nici când au ajuns într-un loc sigur” Un alt semn vizibil de șoc este deconectarea de la lumea exterioară. Copiii se închid în ei și apare așa-zisa „înghețare” a sentimentelor. „Acest lucru este destul de periculos, deoarece comportamentul copilului pare calm la
exterior. Părinții cred că totul este în regulă, iar mai târziu ajung să se întrebe de ce, de exemplu, copilul nu plânge din cauza morții tatălui său”. Războiul afectează dezvoltarea normală a copiilor Însă cele mai grave
consecințe sunt suportate de copiii care văd cu propriii ochi că „ceva rău” se întâmplă cu părinții lor – bătăi, crimă, viol. „La urma-urmei, părinții reprezintă siguranța lor. Dacă li se întâmplă ceva părinților, copiii percep asta ca și cum li s-ar întâmpla lor și atunci întreaga lor lume se prăbușește”.
Parintele rezident este obligat să prezinte anual instanţei competente o dare de seamă despre modul cum a folosit pensia de intretinere constand intr-o suma de bani pentru nevoile minorului. Darea de seamă se va prezenta instanţei competente în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic.In cazul in care parintele rezident nu prezinta instantei darea de seama in conditiile legale sau nu face dovada folosirii pensiei de intretinere in interesul superior al minorului si fata de nevoile acestuia,instanta competenta va putea modifica pensia de întreţinere sau poate hotărî plata in natura acesteia . In cazurile in care parintele rezident foloseste pensia de intretinere in folosul propriu va putea fi decazut din drepturile parintesti in conditiile legale.
Alin.4
Dovada darii de seama se poate face prin inscrisuri doveditoare.Prin instanta competenta de la alineatul 3 intelegem judecatoria de la domiciliul parintelui rezident
In practica exista foarte multe femei(sau barbati) care fac copii pentru a beneficia o perioada indelungata de plata pensiei de intretinere cuvenita copiilor.
De cele mai multe ori sumele de bani platite de parintele rezident nu sunt folosite pentru nevoile copiilor,ci in interes propriu
Principalele drepturi pe care le au tații în raport cu copiii lor
Vă prezentăm câteva informații pe care orice tată ar trebui să le cunoască atunci când este vorba de drepturile sale în raportul cu copiii săi.
Principalele drepturi pe care le au tații în raport cu copiii lor
Atunci când vine vorba despre concedii pentru creșterea copiilor, de zile libere pentru îngrijirea nou-născuților sau pentru a-i duce pe cei mici la controale medicale de rutină, tații au aceleași drepturi și pot beneficia de aceleași avantaje ca mamele. În ceea ce îi privește pe tații divorțați și separați de copiii lor, idealul impus de Uniunea Europeană este ca nici legile, nici judecătorii să nu acorde drepturi preferențiale mamelor, ci să țină cont că mama și tatăl trebuie să fie egali în urma unui divorț. În continuare, aveți principalele drepturi pe care orice tată le are și despre care ar fi bine să știe.
Zile libere pentru îngrijirea nou-născutului Asemenea mamei, și tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu, conform Legii concediului paternal nr. 210/1999. Concediul paternal este de cinci zile lucrătoare, iar dacă tatăl este asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat, atunci acesta va primi și o indemnizație egală cu salariul pe care l-ar fi primit în perioada în care stă cu copilul.
Pentru a putea beneficia de acest concediu, tatăl trebuie să depună o cerere în primele opt săptămâni de la nașterea copilului. Cererea trebuie să fie însoțită de certificatul de naștere al micuțului, pentru a putea dovedi calitatea de tată a celui care dorește concediul.
Concediul de creștere a copilului Nu doar că au dreptul la concediu de creștere a copilului (CCC), ci sunt chiar obligați să își ia cel puțin o lună de concediu paternal până când copilul lor împlinește vârsta de doi ani. Pentru a putea, însă, beneficia de acest concediu, tatăl trebuie să fi lucrat cel puțin 12 luni (nu neapărat consecutive) în ultimii doi ani înainte de nașterea copilului.
Potrivit Ordonanței de urgență nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cel puțin o lună din perioada totală a CCC este alocată părintelui care nu a cerut acest drept. Prin urmare, dacă mama este cea care intră în concediu de creștere, atunci tatăl trebuie să stea și el în concediu cel puțin o lună, în locul mamei.
Concediu pentru tații care adoptă Tații care adoptă un copil au dreptul la maximum un an de concediu de acomodare, conform Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei. De asemenea, pe lângă concediu, tații beneficiază și de o indemnizație lunară, iar în perioada în care stau acasă cu copilul vechimea în muncă o să continue. Perioada de concediu va fi asimilată stagiului de cotizare pentru obținerea indemnizațiilor pentru concediile medicale, pentru obținerea pensiei, a șomajului și a concediului.
Deduceri salariale de la stat pentru tații cu persoane în întreținere Dacă au în întreținere copiii sau alți membri ai familiei până la gradul al doilea de rudenie inclusiv, tații salariați beneficiază de o deducere salarială personală, conform Codului fiscal. Deducerea se acordă în cazul în care tatăl are salariul brut mai mic de 3.600 de lei, iar cuantumul ei este variabil.
Deducerea salarială se acordă lunar și nu este suportată de angajator, ci reprezintă dări mai mici către stat și, într-un final, în niște bani în plus la salariu.
Liber anual pentru controlul medical de rutină al copilului Tații au dreptul la o zi liberă pe an pentru a-și duce copilul la controlul medical de rutină, iar angajatorul nu are obligația de a plăti salariul pe ziua respectivă. Ziua liberă se acordă în urma unei cereri depuse cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de vizita la medic, iar controlul medical efectuat trebuie justificat ulterior cu acte doveditoare din partea medicului de familie.
De asemenea, pentru a beneficia de această zi liberă, tatăl trebuie să facă o declarație pe propria răspundere că celălalt părinte cu a solicitat și nici nu va solicita, la rândul său, ziua liberă.
Probleme legale ale taților în relația cu copilul Legislația civilă prevede că în urma divorțului, autoritatea părintească rămâne la ambii părinți. Chiar în cazul în care părinții se separă, iar copilul locuiește doar cu mama sa, tatăl are dreptul să păstreze legătura cu copilul său, poate să călătorească împreună cu el și are dreptul de a participa la deciziile importante din viața celui mic. Dacă îi sunt încălcate drepturile, sau în cazul în care dorește să se implice în viața copilului său născut în afara căsătoriei, tatăl are posibilitatea de a se adresa instanței sau autorității tutelare.
‘Tu cu cine vrei să rămâi?’ este cea mai urata intrebare pe care o poti adresa unui copil
Este cea mai mare otravă care i se poate administra unui copil! Imaginați-vă un copil de 6-7 ani, așa cum am fost eu atunci, care este pus să spună: cu mami sau cu tati. El nici măcar nu înțelege de ce trebuie să facă asta! De ce trebuie să aleagă? Ce s-a întâmplat cu familia lui? De ce părinții lui au ajuns la tribunal?
‘Nu judecătorul este cel care trebuie să decidă. Copilul, de cele mai multe ori, vine de mână cu mama lui. Cu cine credeți că va spune că vrea să rămână? Cum pot eu să decid ce e mai bine pe copil? Eu doar mă uit în niște hârtii. Nu știu ce se întâmplă în casa lor. De aceea cred că după divorț, copiii trebuie să rămână cu ambii părinți, trebuie să fie crescuți de ambii părinți. Copiii nu pot fi partajați. Din păcate, după judecată, pentru copii continuă tragedia și nimeni nu pare să facă ceva în acest sens. Copilul trebuie crescut de ambii părinți și trebuie învățat să-i respecte pe amândoi’, a mai spus judecătorul Dănileț
O daaaaa! Așa mi se pare și mie corect. Așa ar trebui să se întâmple. Numai că, vedeți dumneavoastră, părinții greșesc enorm, uitând că cei mai loviți de deciziile lor sunt copiii.
Din cauza orgoliilor, ei se răzbună reciproc, fără să țină cont că la mijloc sunt copiii. Iar pe ei chiar nu poți să-i partajezi. Nu poți să spui- eu iau partea stângă și tu partea dreaptă! Pe ei este obligatoriu să-i protejezi, dacă vrei să ai parte de generații viitoare de oameni sănătoși la cap. E nevoie de o școală a părinților post-divorț? Este, fără îndoială!
Este nevoie ca părinții care dispar și își abandonează copiii să răspundă cumva? Aici voi trebuie să-mi spuneți! Eu spun că da!
M-am săturat să tot aud vorbindu-se de perpetuarea speciei, când, de fapt, nu suntem în stare să ne protejăm specia. Or, din acest punct de vedere, cred că ar trebui să rescriem totul de la 0 și să regândim puțin problema asta cu specia.
Sunteti #TATA?
Stiati ca a aparut singurul site care apara drepturile tatatilor?
Drepturile taților la custodia copiilor. În Romania, divorțul este un fenomen sociala tot mai prezent ajungând practic ca unul din patru cupluri divorteaza
În Romania, divorțul este un fenomen sociala tot mai prezent ajungând practic ca unul din patru cupluri să divorțeze. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, acesta nu reprezintă decât pârghia unui conflict de durată dintre foștii soți asupra custodiei minorilor, acolo unde este cazul.
Rolul unui avocat în astfel de dosare este unul extrem de important întrucât, cel puțin clienților mei, fie ei barbați sau femei, încerc să le explic faptul că ambii părinți au dreptul de a avea legaturi personale cu minorul în cadrul unui program de vizită adecvat vârstei, de a fi înștiințați asupra problemelor pe care acesta le întâmpină, să se implice în creșterea și educarea minorilor prin participarea la deciziile cu privire la copii și asa mai departe.
În țara noastră, legiuitorul român a prevăzut doua tipuri de custodie, respectiv comună si exclusivă. Cele mai relavante texte din punct de vedere al custodiei sunt articolele 396-404 din Codul civil care prevăd anumite obligații ce definesc conceptul de custodie comună.
Art. 401 Cod Civil prevede că: în cazul unui divorț, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.
Trebuie să recunoaștem că, în România, practica instanțelor de judecată este în favoarea mamelor deși, în nenumărate cazuri, tații aveau un comportament mul mai responsabil față de nevoile minorilor considerând astfel că se impunea ca minorul să fie dat spre creștere si educare tatălui.
Dar să nu uităm totuși că art. 401 Cod Civil face referire la ascultarea copilului, care este obligatorie în condițiile prevăzute de art. 264 alin. 1 Cod civil care, din punctul meu de vedere, reprezintă aspectul cel mai important pe care instanța trebuie să-l analizeze.
“În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.”
Pornind de la acest text de lege, tatăl ar putea să formuleze o cerere de chemare în judecată a fostei soţii prin care să solicite modificarea programului de vizită stabilit de instanță, dar chiar și stabilirea locuiței minorului la acesta în cazul în care se demonstrează că mama copilului are o influență negativa asupra acestuia sau nu are un comportament demn de un părinte responsabil.
Totuși, în cazul în care minorul a fost încredințat spre creștere și educare celuilalt părinte, instanța de judecată trebuie să dispună păstrarea drepturilor celuilalt părinte precum:
· de a avea legături personale cu copilul prin stabilirea unui program de vizită; · de a veghea asupra creșterii si educării minorului precum și dreptul de a participa activ la aceasta; · de a părăsi teritoriul țării cu minorul în scop recreativ, turistic, educațional însă cu emiterea unui procuri notariale sau, în caz de neînțelegeri, prin intermediul unei hotărâri judecătorești;
· dreptul de a primi o pensie de întreținere din partea celuilalt părinte; · de a primi informații cu privire la starea de sănătate a copilului, etc.
Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).
În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Înafară de divorțul prin instanță (instanța competentă fiind Judecătoria), divorțul poate avea loc, dacă sunt îndeplinite anumite condiții specifice, și pe cale administrativă sau notarială.
Divorțul se judecă la judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (200 lei ) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Dacă pe vremea Codului Familiei instanta decidea în 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unică, conform noului Cod Civil ce a intrat în vigoare în România la 1 octombrie 2011 există prezumția de autoritate părintească comună. Instanța stabilește locuința minorului precum și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie este existența unui consens minim între părinți și verificarea faptului că acest tip de aranjament (autoritatea părintească comună) nu contravine interesului superior al copilului. Contribuția la întreținerea minorului se poate face atât în natură (preferată de legiuitor) cât și în bani (alternativa în cazul în care un părinte nu se achită benevol de obligațiile sale)
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.
Divorțul în România
Motivele de divorț
Divorțul poate avea loc:
prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa ambilor soți – culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.
la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant (cu caracter de noutate), cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Divorțul pe cale administrativă
Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților,
nici unul dintre ei nu este pus sub interdicție
nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați
Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale notarială
În România s-au înregistrat 2.790 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019 și respectiv 4.800 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019. Prin procedura notarială pot fi soluționate:
divorțul prin acord al soților care nu au copii minori,
divorțul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați (cu caracter de noutate în noul Cod civil), dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
numele de familie pe care să îl poarte după divorț,
exercitarea autorității părintești de către ambii părinți,
stabilirea locuinței copiilor după divorț,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;
Despăgubiri, prestații compensatorii, obligații de întreținere între foștii soți
despăgubiri: soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie.
obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, dar și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
prestația compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.
Efectele divorțului asupra relațiilor dintre părinți și copii
În România, operează prezumția de autoritate părintească comună. Astfel, custodia unică este excepția de la regulă. (Art. 397[10] și Art. 398[11] codul civil). Ca și pe vechiul Cod al familiei, in cazul custodiei unice, „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” (Art 398 (2)).[11] Conform Legii 272/2004, republicată 2014, Art 36 (7) „Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. „[12] Când ambii părinti exercită autoritatea părintească comună, ei trebuie sa ajungă la o înțelegere în ceea ce privește copilul. Dacă nu reușesc aceasta, neînțelegerile dintre ei pot fi soluționate pe cale juridică conform Art. 486 codul civil, care stipulează: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.”
Avantajele/dezavantajele divorțului din punctul de vedere al copiilor
Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții (pentru recenzii vezi Amato, 2005; McLanahan și Sandefur, 1994; Sigle-Rushton și McLanahan, 2004). Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi (Astone și McLanahan, 1991; Biblarz și Raftery, 1993, 1999; DeLeire și Kalil, 2002; Kiernan, 1992; McLanahan și Sandefur, 1994; Wojtkiewicz, 1993). În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor (Carlson, 2006; DeLeire și Kalil, 2002; Hoffmann și Johnson, 1998).
Suplimentar, acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă (Davis și Friel, 2001; Thorton și Camburn, 1989), vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie (Cherlin, Kiernan și Chase-Lansdale, 1995; Kiernan, 1992; Kiernan și Hobcraft, 1997; McLanahan și Sandefur, 1994; Thornton, 1991; Wu, 1996) și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice (Amato și DeBoer, 2001; Kiernan și Cherlin, 1999; McLanahan și Bumpass, 1988; Wolfinger, 1999) [16]
Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternic între părinți [17].
Partaj
În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
Oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt.
Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.
Astăzi povestea este despre 3 milioane de copii. Unii sunt mici, la grădiniță, alții sunt la școală, iar alții sunt deja mari, pe la liceu, și se gândesc cum le va fi viața în anii ce vor urma. Se gândesc ce meserie să își aleagă, dacă să plece sau să rămână în țară, visează la succes, la fericire, la cum să își transforme visurile în realitate. Sau nu visează la nimic.
Copiii ăștia trăiesc o altfel de viață decât copiii din generația trecută. Nu mai au voie să se apropie unii de ceilalți, să facă trenulețul pe tobogan, să iasă la film în oraș sau să bucure de o petrecere cu prietenii. La școală au voie să meargă la toaletă la ore diferite de colegii lor, pauzele și le petrec stând în bancă înconjurați de un semiperete de plexiglas, iar sport fac acasă, pe o salteluță în sufragerie
Unii mai ies afară la joacă, dar dintre prietenii lor mulți nu prea mai ies în fața blocului pentru că nu îi lasă părinții. Din când în când copiii ăștia mulți stau doar în casă, în fața ecranului calculatorului – dacă au – sau în fața ecranului telefonului – dacă au – sau în fața tabletei – dacă au – și ascultă lecția care odinioară era predată în clasă. Alții, care nu au nici calculator, nici telefon, nici tabletă, nu știu ce fac. Probabil treabă prin grădină sau pe la câmp cu părinții lor.
Dintre cei care au un dispozitiv electronic, unii stau nemișcați pe scaun privind ecranul și scriu ce zice doamna profesoară, alții se fâțâie sau se uită pe pereți, alții dorm pe ei, alții sunt cu gândurile haihui. Unii sunt triști în fiecare zi iar alții sunt chiar în depresie. Alții, mai ingenioși, și-au făcut o poză cu ei stând frumos pe scaun și o pun la profil, așa că profesorii cred că ei sunt prezenți, când de fapt dorm. Ați putea spune că așa făceau oricum, fie că stau acasă, fie că se duc la școală. Dar nu despre asta este vorba.
Ăia mai mici, de grădiniță, privesc și ei ecranele împreună cu părinții și fac fișe. Asta se întâmplă dacă au timp părinții. Dacă părinții sunt la serviciu, nu știu ce fac copiii. Poate stau cu bunica – dacă au una – și cu ocazia asta învață și bunica să folosească tehnologia. Unii copii au avut mai mult „noroc” și, dacă erau la o grădiniță particulară care a fost inspirată să își schimbe numele din „Grădiniță” în „Centru educațional”, atunci încă se pot duce să participe la ore fizic, alături de colegii lor, chiar dacă nu au voie să se apropie prea mult unii de alții.
După ore, copiii se joacă singuri sau stau tot pe dispozitivele pe care le au și se joacă, dacă îi lasă părinții. Alții și-au făcut prieteni online și stau de vorbă cu ei până în miez de noapte, făcându-și planuri când și cum să se vadă și „în viața reală”.
– Haide, trezește-te, în jumătate de oră începe online-ul, îi zice o mămică copilului ei.
– Da, da, mă trezesc. Dar prima oră avem materia X, zice copilul întorcându-se pe partea cealaltă. Și doamna doar ne dă un link și atât. O să intru la ora următoare. Îmi dai și mie laptopul azi? Că e greu să urmăresc ce zice doamna la mate pe telefon.
– Nu pot azi, că am mult de lucru, zice mămica oarecum neputincioasă. Și ea lucrează pe laptop și există un singur laptop în casă.
Dar ăsta e un caz fericit. În casa lor există și un laptop, și un telefon. Alții nu au nici, nici.
Povestea spune că într-o bună zi au apărut niște oameni cu superputeri, oameni cărora le pasă și care împreună au luat deciziile cele mai bune care se pot lua într-o lume nouă, diferită de cea pe care o cunoaștem cu toții până acum.
Astfel că în școli au rămas profesorii care iubesc cu adevărat copiii și au început să se educe despre cum pot face mai mult decât doar să trimită un link. Părinții au primit și ei educația necesară despre cum să-și ajute copiii în această lume nouă iar copiilor le-a revenit pe buze zâmbetul și în suflete curiozitatea și bucuria. Ei și-au trăit din plin copilăria și în timp ce au crescut mari au contribuit la crearea unei lumi mai bune, chiar dacă este diferită de cea pe care o știam și ei și noi din alte povești. Cum exact s-a întâmplat asta?! Nu știu să va spun acum. Știu doar că fiecare dintre noi am contribuit la crearea lumii noi. Și-am încălecat pe-o șa…
Femeilor: Barbatii divorteaza de sotii, nu de copii
“Barbatii divorteaza de sotii, nu de copii” – este mesajul scris de judecatorul Cristi Danilet pe site-ul sau. Tatal.ro este 100% de acord cu asta!
Haideti sa nu mai consideram ca toate femeile pot fi mame bune! Asta este o mentalitate cat se poate de falsa! Precizeaza www.tatal.ro
Din pacate, multe femei se folosesc de copii si ii transforma in adevarate scuturi in razboiul cu fostii! Chestiunea asta trebuie sa inceteze! Copiii nu au nicio vina, deci nu trebuie sa fie implicati in scandalurile adultilor.
Nu vreau sa fiu dur, dar o femeie care nu ii da voie fostului sot sa-si vada copiii este o tampita!
Iar aici nu vorbesc despre barbatii abuzivi sau betivi sau drogati etc… Aici vorbesc despre mofturi prostesti si despre incordari penibile de muschi, incordari care ajung pana la urma in instanta si care, uneori, se soldeaza chiar cu amenzi.
Atat femeile, cat si barbatii trebuie sa inteleaga ca dupa divort au drepturi egale in privinta copiilor! Punct!
CE FACI CAND SOTIA ITI CERE DIVORTUL SI TE ANUNTA CA AI VOIE SA-TI VEZI COPILUL DOAR IN WEEKEND? DESPRE DRAMA „TATILOR DE DUMINICA”
Ce se intampla in sufletul unui tata care se trezeste ca viata i-a fost furata?
Altii iti vor creste copilul, altii ii vor spune „noapte buna”, altii ii vor prepara micul dejun, altii vor trai alaturi de el in vreme ce tu poti doar sa il vezi „la program”
