Cum Divortez La Distanta.Discuția despre un divort la distanta se poartă de obicei în contextul în care unul sau ambii soți se află în imposibilitatea de se prezenta personal la Judecătorie/Notariat pentru procesul de divorț
Custodie exclusiva: cum se obține, cât durează, cât costă? Custodie exclusiva mama, custodie exclusiva tata. Custodie totala. Custodie unica Asociatia Tatal.ro va ajuta! Custodie exclusiva Asociatia Tatal ro
Completati formularul de pe site! Raspundem gratuit!
Cuprins: Ce înseamnă custodie exclusiva sau totală? În ce condiții se poate obține custodie exclusivă? Dezinteresul este motiv suficient pentru custodie exclusivă? Cine poate dispune custodie exclusiva? Felul custodiei se poate schimba? Alte aspecte de interes Ce lege vorbește despre custodia exclusiva? Despre custodie exclusiva în Codul Civil Despre custodie exclusiva în Legea nr. 272/2004
Custodie exclusiva sau în ce condiții poate un singur părinte să ia singur deciziile cu privire la copil?
Despre autoritatea părintească, așa numita custodie, în general, dar și în particular, în cele două forme: custodie comună și custodie exclusivă
Ce înseamnă custodie exclusiva sau totală?
Înainte de a răspunde, se impune o precizare: noțiunea de custodie a copiilor nu există în legislația română, reglementarea noastră vizând autoritatea părintească.
Astfel, în caz de custodie exclusivă, autoritatea părintească este exercitată de un singur părinte.
Adică părintele care exercită singur autoritatea părintească va lua singur deciziile cu privire la copil (mai puțin pe cea cu privire la adopție).
În ce condiții se poate obține custodie exclusivă?
Regula în materie de autoritate părintească este că aceasta se exercită în comun, de către ambii părinți.
Însă, atunci când sunt motive întemeiate, legea spune că aceasta se poate exercita în mod exclusiv, doar de către un singur părinte.
Motivele întemeiate nu sunt limitativ prevăzute de lege, dar la art. 36 din Legea nr. 272/2004 găsim o enumerare destul de explicită:
Astfel, se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte:
alcoolismul;
boala psihică;
dependența de droguri a celuilalt părinte;
violența față de copil sau față de celălalt părinte;
condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență;
și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Dezinteresul este motiv suficient pentru custodie exclusivă?
Probabil cel mai des întâlnită întrebare -și frustrare- în practică.
Nu, simplul dezinteres față de copil, faptul că nu se achită pensia de întreținere și altele asemenea luate individual, cel mai probabil, nu vor convinge judecătorul să dispună custodie exclusivă.
Desigur, fiecare caz este diferit și soluția depinde de circumstanțele proprii fiecăruia și de probele administrate în cauză.
Cine poate dispune custodie exclusiva?
Doar judecătorul, în cadrul unui proces.
Nu, la notar nu se pot lua astfel de decizii și nu se pot da declarații al căror rezultat să ducă la custodie exclusivă.
Felul custodiei se poate schimba?
Da, oricând situația de fapt se schimbă, judecătorul, în proces, poate dispune schimbarea tipului de autoritate părintească, din custodie exclusiva în comună, și invers.
Ce lege vorbește despre custodia exclusiva?
După cum spuneam mai sus, despre custodie exclusiva sau comună nu scrie nicăieri. Despre autoritatea părintească însă găsim, în principal, reglementări în Legea nr. 272/2004 și în Codul Civil, care au prevederi similare.
Precizare: cele de mai jos se aplică atât în cazul divorțului, cât și în cazul părinților necăsătoriți.
Despre custodie exclusiva în Codul Civil
Art. 397 Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi
După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Art. 398 Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte
(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
Art. 401 Drepturile părintelui separat de copil
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Art. 403 Modificarea măsurilor luate cu privire la copil
În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.
Art. 483 Autoritatea părintească
(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
(2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.
Art. 484 Durata autorităţii părinteşti
Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu.
Art. 486 Neînţelegerile dintre părinţi
Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.
Art. 487 Conţinutul autorităţii părinteşti
Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
Art. 488 Îndatoririle specifice
(1) Părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.
(2) În acest scop, părinţii sunt obligaţi:
a) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;
b) să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;
c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.
Despre custodie exclusiva în Legea nr. 272/2004
Art. 36(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.
(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Articol scris de Cei care stiu legile
Completati formularul de pe site! Raspundem gratuit!
Cat dureaza un proces pt custodia copilului.Depinde.In general dureaza 6-8 luni in Romania
Citațiile nu prea bucură oamenii. Însă înțelegerea a ceea ce urmează citației va fi, cu siguranta, de mare ajutor; astfel, povestim aici despre procesul civil – ce este, termene, reguli și procedura.
Ce este, în fapt, procesul civil?
Este balaurul acela de care toată lumea se teme și nimeni nu îl înțelege, despre care se crede că durează nejustificat de mult, că nu prea are noimă și în urma căruia, în orice caz, cineva afirmă cu năduf că nu există dreptate pe pământ.
Cu riscul de a nu mai fi chiar așa simpatică și amuzantă, o să vă contrazic!
Procesul civil este o procedură ca oricare alta.
Și, ca orice procedură, prevede pași de urmat, termene de respectat și sancțiuni în caz contrar.
Gândiți-vă la el, dacă vreți, ca la un joc. Cu reguli. Clare.
Și acum, mai jos, povestim cum se desfășoară un proces la fond (Judecătorie).
În mare măsură, apelul și recursul parcurg cam aceeași pași.
I. Faza judecății.
1. Etapa scrisă
în care toate procedurile se derulează prin adrese expediate părților prin poștă.
1.1. reclamantul înregistrează cererea de chemare în judecată; 1.2. cererea primește dată certă și un număr de dosar, este repartizată aleatoriu, de către un sistem informatic, unui complet (judecător) specializat în acel tip de cauze; 1.3. judecătorul verifică dacă cererea: 1.3.1. îndeplinește condițiile cerute de lege – dacă nu sunt îndeplinite, trimite o listă de solicitări reclamantului, care va depune completări în 10 zile; 1.3.2. este timbrată – dacă nu este, judecătorul calculează cuantumul taxei și solicită reclamantului să o plătească în termen de 10 zile.
Când toate cerințele de la 1.3. sunt îndeplinite:
1.4. cererea de chemare în judecată este comunicată pârâtului; 1.5. pârâtul depune întâmpinare/reconvențională, în 25 de zile de la primirea cererii; 1.6. întâmpinarea se comunică reclamantului; 1.7. reclamantul formulează răspuns la întâmpinare (pe care pârâtul o va citi la dosar, nemaifiindu-i comunicată); 1.8. judecătorul fixează primul termen de judecată; 1.9. sunt citate părțile pentru data mai sus stabilită.
notă: chiar dacă părțile nu înțeleg să depună întâmpinare, de ex, termenul acela va fi lăsat să curgă și să se împlinească.
2. Etapa cercetării procesului – în sala de judecată
2.1. se discută excepțiile și alte cereri, dacă este cazul; 2.2. se discută probele; 2.3. se administrează probele – se audiază martorii, se răspunde la interogatorii, se efectuează expertize, etc.
notă: toate acestea se fac de-a lungul termenelor de judecată; astfel pot fi câteva sau foarte multe termene de judecată și nimeni nu vă poate da un număr minim sau maxim.
3. Etapa dezbaterilor – verbal și/sau scris în sala de judecată
părțile își susțin cauza verbal, fiecare apărându-și poziția, se pun concluzii pe fond.
4. Etapa deliberării si pronunțării hotărârii – judecătorul, fără public
4.1. odată lămurit asupra cauzei, judecătorul declară închise dezbaterile și urmează să ia o hotărâre; 4.2. deliberarea (luarea hotărârii/pronunțarea) are loc în secret, adică nu în ședință publică, la ea participând doar membrii completului de judecată. 4.3. pronunțarea poate fi amânată, dacă judecătorul nu a avut timp să delibereze – se poate face în aceeași zi sau poate dura săptămâni/luni; Hotărârea, pe scurt, se notează -și poate fi consultată- într-o condică aflată la sediul Judecătoriei; se publică, de asemenea, și pe portalul instanțelor de judecată. 4.4. este redactată efectiv hotărârea, ce va fi comunicată părților prin poștă – poate dura de la câteva săptămâni, până la câteva luni; De la momentul comunicării curge termenul pentru calea de atac.
II. Faza executării silite.
Se realizează de către executorul judecătoresc, la cererea celui care a obținut o hotărâre favorabilă dar care nu a fost respectată de bună-voie.
În concluzie, o minimă documentare și o bună consiliere, vor face ca demersul juridic în care sunteți implicat să fie mai coerent, mai previzibil și mai puțin de speriat! Pentru că informația chiar înseamnă putere!
Ce pensie alimentara trebuie sa plateasca tatal in 2021
De cele mai multe ori tatal este obligat sa plateasca o pensie alimentara. Cat este? Cum se plateste? Unde ? De ce? In 2021?
De cele mai multe ori tatal este obligat sa plateasca o pensie alimentara. Cat este? Cum se plateste? Unde ? De ce? In 2021?
Din nefericire, există situații când un cuplu căsătorit decide că este mai bine să se separe. Motivele care duc la luarea acestei decizii pot fi diverse: infidelitate, certuri frecvente, violență sau, pur și simplu, încetarea iubirii.
Cine trebuie să plătească pensie alimentară și pentru cât timp Articolul 510 din Codul Civil menționează că decăderea din drepturile părintești nu scutește părintele de plata pensiei de întreținere a copilului, adică de plata pensiei alimentare. Așadar, în cazul în care, în urma unui divorț, tatăl este cel care pierde
custodia, el este cel care trebuie să plătească pensia alimentară copilului. În cazul în care tatăl câștigă custodia, mama este cea care va plăti pensia. Dacă niciunul dintre cei doi părinți nu doresc să se îngrijească de copil sau de copii, se instituie tutela, conform legii.
Pensia alimentară se datorează începând cu data cererii de chemare în judecată, dar aceasta se poate acorda și pentru un interval de timp anterior, în cazul în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă mai târziu din vina părintelui care trebuie să o plătească.
Părintele decăzut din drepturi are obligația legală de a plăti pensie alimentară copilului până când acesta împlinește vârsta de 18 ani – când devine major. În cazul în care, după împlinirea acestei vârste, copilul decide să își continue studiile într-o instituție de învățământ superior, el poate primi în continuare pensie alimentară, dar până la vârsta maximă de 26 de ani.
În cazul în care părintele care trebuie să plătească pensie alimentară nu are posibilitățile financiare necesare, legea nu îl va obliga să facă acest lucru deoarece se au în vedere atât nevoile copilului, dar și ceea ce părintele îi poate oferi. Uneori, însă, efectele divorțului nu se resimt doar asupra celor doi implicați, ci și asupra copiilor cuplului, dacă este cazul de așa ceva. Dincolo de posibila traumă psihică prin care aceștia ar putea trece, apare, inevitabil, și problema custodiei.
Cum se calculează cuantumul pensiei alimentare Hotărârea de divorț dată de instanța de judecată menționează și care va fi contribuția fiecărui părinte în creșterea copilului sau copiilor pe care îi au împreună. În luarea acestei decizii, instanța trebuie să asigure minorului un venit minim lunar.
Cuantumul pensiei alimentare pe care trebuie să îl plătească un părinte decăzut din drepturi se calculează în funcție de numărul copiilor pentru care se plătește pensia, dar și în funcție de veniturile nete ale părintelui în cauză, care nu includ orele suplimentare ce sunt realizate de către acesta la locul de muncă, indemnizațiile de deplasare, de concediere, de transfer și salariile compensatorii. Totodată, potrivit legii, valoarea pensiei alimentare nu poate fi mai mare de jumătate din veniturile nete lunare ale părintelui care o plătește.
În funcție de numărul de copii pentru care este acordată, pensia alimentară va reprezenta: · până la ¼ din venitul net lunar pentru 1 copil; · până la ⅓ din venitul net lunar pentru 2 copii; · până la ½ din venitul net lunar pentru 3 sau mai mulți copii.
Legea prevede că valoarea pensiei alimentare poate fi majorată sau micșorată în funcție de modificările pe care le suferă veniturile nete ale părintelui care o plătește. Așadar, dacă te afli în această situație și plătești pensie alimentară, iar salariul tău net a crescut, implicit va fi majorată și valoarea pensiei. Plata pensiei alimentare se realizează în rate periodice, stabilite prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească.
Ce sancțiuni se aplică pentru neplata pensiei alimentare Acordarea pensiei alimentare se decide prin hotărâre judecătorească, așa că neplata acesteia este pedepsită. Dacă te afli în una dintre următoarele situații, trebuie să știi că riști să primești amendă sau chiar închisoare pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 3 ani: · nu plătești pensia de întreținere cu bună știință; · nu plătești 3 luni la rând pensia alimentară la termenele stabilite; · abandonezi, alungi sau lași fără ajutor persoana pentru care plătești pensia alimentară.
O altă măsură care poate fi luată în mod legal în cazul în care pensia alimentară nu este virată la timp este reținerea salarială. În această situație, din salariul părintelui care nu și-a îndeplinit obligația față de minor se va opri, prin hotărâre judecătorească, suma aferentă pensiei alimentare pe care trebuie să o plătească.
Pensia alimentară are rolul de a asigura în continuare, pe cât posibil, din punct de vedere financiar, un viitor decent pentru un copil ai cărui părinți au decis să divorțeze. În acest mod, legea obligă părintele decăzut din drepturi să aibă în continuare grijă de copilul sau copiii săi, chiar dacă nu mai locuiește în aceeași casă cu aceștia sau chiar dacă relația cu celălalt părinte este una cu probleme.
INFORMATIILE JURIDICE VA SUNT OFERITE DE CEI CARE STIU LEGILE
