Categorii
Cand tatal castiga custodia copilului si divortul Incredintarea copiilor minori in caz de divort. Custodie copil

Cand tatal castiga custodia copilului si divortul

Cand tatal castiga custodia copilului si divortul.Ce ne spune Uniunea Europeana ?

Autoritatea părintească

Sunteți afectat de Brexit?

Părinții răspund de creșterea și educarea copiilor și de administrarea eventualelor lor bunuri. De asemenea, au dreptul de a reprezenta interesele copiilor în justiție.

În toate țările din UE, autoritatea părintească îi revine automat mamei și, în cazul cuplurilor căsătorite, și tatălui. În majoritatea cazurilor, părinții exercită în comun autoritatea părintească.

În schimb, în cazul taților necăsătoriți, drepturile și îndatoririle diferă de la o țară la alta.

Pentru detalii despre normele naționale în materie de autoritate părintească, consultați linkurile de mai jos.

Încredințarea copilului și dreptul de vizită

Reglementările privind încredințarea copiilor și dreptul de a-i vizita sunt stabilite de fiecare țară în parte. Legislația națională stabilește:

  • cui i se încredințează copilul
  • dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți sau de către unul singur
  • cine ia decizii cu privire la educația copilului
  • cine administrează bunurile copilului și alte chestiuni similare.

Totuși, dreptul copiilor de a avea o relație personală și contact direct cu ambii părinți, chiar și când aceștia locuiesc în țări diferite, este recunoscut peste tot în UE.

În cazul procedurilor de divorț sau separare, este important să se stabilească dacă minorul va rămâne cu unul dintre părinți sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Părțile pot ajunge la un acord cu privire la acest aspect.

Înfățișarea în instanță pentru încredințarea copilului și obținerea dreptului de a-l vizita

Dacă nu puteți ajunge la un acord în ceea ce privește custodia sau drepturile de vizită, va trebui probabil să vă adresați unei instanțe.

Dacă părinții nu locuiesc în aceeași țară, deciziile privind autoritatea părintească îi vor aparține instanței judecătorești din țara în care locuiește copilul de obicei.

Dacă cei doi soți sunt de acord, instanța care judecă procesul de divorț poate lua și deciziile legate de autoritatea părintească.

Ținând cont de interesul superior al copilului, instanța va hotărî în ceea ce privește drepturile de custodie, programul de vizite și locul de reședință al copilului.

Recunoașterea și executarea hotărârilor

Hotărârile judecătorești cu privire la autoritatea părintească emise într-o țară din UE sunt recunoscute în toate celelalte state membre, fără să fie nevoie de vreo procedură specială.

Executarea lor este facilitată de o procedură standard.

Aflați mai multe despre cum pot fi recunoscute și executateDeschideți ca link extern în altă țară din UE hotărârile privind autoritatea părintească emise într-un stat membru.

Autoritățile centrale care răspund de aspectele legate de autoritatea părintească vă pot oferi informații concrete. Căutați autoritățile centrale competente în materie matrimonială și de autoritate părintească.Deschideți ca link extern

Avertisment

Excepție: Danemarca

Normele UE privind autoritatea părintească (de exemplu, cele privind competența instanțelor, recunoașterea și executarea hotărârilor) nu se aplică în Danemarca.

SURSA https://europa.eu/youreurope/citizens/family/children/parental-responsibility/index_ro.htm

Cand tatal castiga custodia copilului si divortul

Cand tatal castiga custodia copilului si divortul

Articol redactat de Cei care stiu legile

Categorii
Mama pierde custodia copilului

In ce conditii mama poate pierde custodia copilului

In ce conditii mama poate pierde custodia copilului va explica TATAL.RO . Barbatii care au castigat custodia copiilor. Drepturile tatilor la custodia copiilor. Pierderea custodiei copilului de catre mama

In ce conditii mama poate pierde custodia copilului

In ce conditii mama poate pierde custodia copilului

Conform Noului Cod Civil noțiunea de custodie, așa cum era ea cunoscuta nu mai exista, si a fost înlocuită cu sintagma autoritate părinteasca. In baza aceleași legi se spune ca in cazul unui divorț autoritatea părinteasca se exercita in comun de ambii soți. Dar exista si excepții

In ce conditii mama poate pierde custodia copilului

Conform art. 398 Cod Civil, daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanta hotăraște ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinti. Altfel spus, mamei (sau tatălui) ii va fi restrânsă autoritatea părintească numai de către instanta de judecată si numai daca se constata ca anume acțiuni sau comportamente sunt dăunătoare minorului. In practica, instanta judecatoreasca incredinteaza mai degraba custodia copilului mamei, deoarece biologic, filogenetic, mama e cea care isi creste copilul.

Custodia se acorda tatalui in cazul in care mama:

► nu are posibilitati financiare pentru a-si creste si educa copilul;

► in cazul in care se dovedeste ca este un pericol pentru copil, de exemplu:  are probleme psihice grave care nu-i permit sa ingrijeasca adecvat copilul sau datorita carora il neglijeaza;

► se dovedeste a fi imorala (infidelitate, betie);

► in caz de renuntare din partea mamei.

Daca tatal poate dovedi toate acestea in instanta (indiferent prin ce mijloace) si daca dovedeste ca el poate sa creasca si sa educe copilul atunci va obtine custodia lui.

Se tine cont si de varsta, sexul copilului si cine s-a ocupat de cresterea si ingrijirea lui pana la data depunerii cererii.

De asemenea, se iau in calcul starea de sanatate a copilului si legaturile de afectiune stabilite intre acesta si parinti. In cazul in care se dovedeste ca interesul copilului este de a fi cu tatal, instanta dispune incredintarea lui catre acest parinte.

Chiar daca minorul va ajunge la tata, mama nu isi va pierde complet drepturile parintesti. Parintele caruia autoritatea judecatoreasca i-a incredintat copilul este obligat sa-i permita celuilalt parinte sa pastreze legatura cu minorul, sa-l viziteze, sa comunice cu el si sa participe la cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.

Instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.

Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.

Aspectele juridice sunt oferite de „Cei care stiu legile”

Categorii
pensie alimentara

Tatal Castiga Incredintarea Copilului

Tatal Castiga Incredintarea Copilului va deveni un deziderat al anului 2021 . Tot mai multi tati castiga incredintarea copiilor catre ei

Tatal Castiga Incredintarea Copilului

Adesea se presupune că mamele au întotdeauna custodia copilului atunci când părinții se separă, dar asta nu este chiar adevărat. Din punct de vedere legal, tații au la fel de multe șanse să obțină custodia copiilor ca mamă. Iată câteva considerații pentru părinții care speră să câștige custodia copilului.

Factorii considerați în custodia copiilor pentru părinți

Un tată care dorește să obțină custodia copilului ar trebui să ia în considerare următorii factori care pot fi utilizați pentru a determina un caz de custodie a copilului:

  • Documentație adecvată – Un tată care este interesat să obțină custodia copilului trebuie să pregătească toată documentația corespunzătoare privind programele de vizite și plățile pentru sprijinul copilului înainte de audierea în instanță.
  • Eticheta camerei de judecată – Un tată care este interesat să obțină custodia copilului trebuie să se abțină de la toate izbucnirile și spectacolele de furie ale curții. Izbucnirea camerelor de la spital poate afecta negativ rezultatul unui caz de custodie a copilului.
  • Camera de îmbrăcăminte din camera de judecată – Un tată care este interesat să obțină custodia copilului trebuie să poarte un costum de culoare închisă și să se îmbrace în curte. Un tată trebuie să evite uzura casuală în toate audierile din sala de ședințe.
  • Cele mai bune interese ale copilului – În acordarea custodiei unui tată, instanța va lua în considerare interesele unui copil. Un tată, căutând încredințarea unui copil, ar trebui să fie pregătit să explice în instanță de ce împărțirea custodiei cu mama unui copil nu serveste intereselor copilului.

Obstacole față de părinții care primesc custodia copilului

Există anumite obstacole implicate în faptul că părinții primesc custodia copiilor, inclusiv:

  • Determinarea paternității – Dacă părinții nu sunt căsătoriți, o instanță poate dori ca un tată să prezinte dovada paternității înainte de a dispune custodia.
  • Dorințele celuilalt părinte – De asemenea, mama copilului poate solicita custodia și o instanță judecătorească este reticentă să nu ofere custodie comună, cu excepția cazului în care există circumstanțe atenuante, cum ar fi violența domestică.
  • Dorințele copilului – Curtea poate, de asemenea, să ia în considerare dorințele unui copil înainte de a-și acorda custodia unui copil. în funcție de vârsta copilului și de legile privind custodia copilului din acel stat.

Informatiile va sunt oferite de „cei care stiu legile”

Categorii
#tatadeweekend tata de week end Fără categorie tatal.ro ajuta tatii din Romania

Drepturile tatilor la custodia copiilor

TATAL.RO va precizeaza care sunt drepturile tatilor la custodia copiilor

În Romania, divorțul este un fenomen sociala tot mai prezent ajungând practic ca unul din patru cupluri să divorțeze. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, acesta nu reprezintă decât  pârghia unui conflict de durată dintre foștii soți asupra custodiei minorilor, acolo unde este cazul.

În țara noastră, legiuitorul român a prevăzut doua tipuri de custodie, respectiv comună si exclusivă. Cele mai relavante texte din punct de vedere al custodiei sunt articolele 396-404 din Codul civil care prevăd anumite obligații ce definesc conceptul de custodie comună.

Art. 401 Cod Civil prevede că: în cazul unui divorț, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.

Trebuie să recunoaștem că, în România, practica instanțelor de judecată este în favoarea mamelor deși, în nenumărate cazuri, tații aveau un comportament mul mai responsabil față de nevoile minorilor considerând astfel că se impunea ca minorul să fie dat spre creștere si educare tatălui.

Cu toate acestea, vă mărturisesc că un avocat specializat pe astfel de dosare are pârghiile necesare de a înclina balanța în favoarea tatălui în lupta pentru custodia minorului printr-o bună strategie și argumentare precum și printr-un probatoriu bine administrat  în fața instanței de judecată.

Dar să nu uităm totuși că art. 401 Cod Civil face referire la ascultarea copilului, care este obligatorie în condițiile prevăzute de art. 264 alin. 1 Cod civil care, din punctul meu de vedere, reprezintă aspectul cel mai important pe care instanța trebuie să-l analizeze.

“În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.”

Pornind de la acest text de lege, tatăl ar putea să formuleze o cerere de chemare în judecată a fostei soţii prin care să solicite modificarea programului de vizită stabilit de instanță, dar chiar și stabilirea locuiței minorului la acesta în cazul în care se demonstrează că mama copilului are o influență negativa asupra acestuia sau nu are un comportament demn de un părinte responsabil.

Totuși, în cazul în care minorul a fost încredințat spre creștere și educare celuilalt părinte, instanța de judecată trebuie să dispună păstrarea drepturilor celuilalt părinte precum:

  • de a avea legături personale cu copilul prin stabilirea unui program de vizită;
  • de a veghea asupra creșterii si educării minorului precum și dreptul de a participa activ la aceasta;
  • de a părăsi teritoriul țării cu minorul în scop recreativ, turistic, educațional însă cu emiterea unui procuri notariale sau, în caz de neînțelegeri, prin intermediul unei hotărâri judecătorești;
  • dreptul de a primi o pensie de întreținere din partea celuilalt părinte;
  • de a primi informații cu privire la starea de sănătate a copilului, etc.

Informatii culese de pe portal just ro

Drepturile tatilor la custodia copiilor,

In ce conditii mama poate pierde custodia copilului,

Barbati care au castigat custodia copiilor,

Cat dureaza un proces pt custodia copilului,

Ce sanse am sa castig custodia copilului,

Avocatul tatilor,

Incredintarea minorului catre mama,

La ce varsta alege copilul cu cine sa locuiasca,

SCRIE-NE PRIN FORMULARUL DE PE SITE!

Categorii
tatal.ro ajuta tatii din Romania

Mama vs.Tatal . La cine ramane copilul in realitate dupa divort?

Articol scris de Tatal.ro – un proiect care sustine drepturile tatilor din Romania

Cine nu a auzit de custodie comuna ? Cine nu a auzit faptul ca daca copilul e mic se duce sigur la mama ? si multe alte exemple

TATAL.RO

Chiar dacă, pe hârtie, legea îi vede egali pe părinți, sentințele din sălile de judecată îi discriminează uneori pe tații care vor să aibă drepturi egale cu mamele în viața copiilor.

Bărbații sunt îndepărtați, astfel, de rolul angajat al unui părinte.

Tatal.ro a analizat peste 1000 de hotarari de pe portal.just.ro , a discutat cu peste 100 de fosti soti si  multi cercetatori

Vezi si

Cum este divortul la romani de la revolutie pana la pandemia Covid-19 sursa https://insse.ro/

​În primul an de după Revoluție aveam un divorț la fiecare 6 căsătorii încheiate. Anul trecut am avut un divorț la 4 căsătorii, potrivit datelor publicate în aceste zile de Statistică. Anul trecut, peste 30.000 de cupluri de români n-au mai rezistat și au solicitat în mod oficial separarea în acte. HotNews.ro a stat de vorbă despre divorțurile la români cu Constanța Vintilă-Ghițulescu, doctor în istorie și civilizație la École des Hautes études en Sciences Sociales din Paris și cu Ioan Bolovan, istoric, profesor universitar și fost prorector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, director al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și membru corespondent al Academiei.

Datele INS arată că anul trecut, față de ultimii 5-6 ani, a crescut destul d emult ponderea divorțurilor la grupa de vârstă (a soțului) de 4044 de ani, 45-49 ani, 50-54 de ani și a urcat în ritm mai lent divorțurile din grupele de vârstă mai avansate (54-59 ani și 60+). Vezi mai jos.

Printre motivele invocate la divorț găsim păcate atât ale Ei cât și ale Lui, depinde de cine depune plângerea. Ea îi reproșează Lui infidelitatea conjugală, alcoolismul, violența și „alte motive”. Acestea din urmă ascund de cele mai multe ori aceleași acuzații dar fără să fie exprimate direct, din discreție.


Ce îi reproșează El, Ei:



Ce îi reproșează Ea, Lui:

Înainte vreme, divorțul se numea „carte de despărțire”. Motivele pentru care un cuplu divorța nu erau foarte diferite acum câteva sute de ani față de cele invocate azi, doar că se numeau altfel. Violența fizică se numea „traiul rău”. Adulterul era și el pricină de jalbă, adică de introducere a cererii de divorț. La fel și alcoolismul bărbatului. Barbu pescarul, de câte ori se întoarce de la cârciumă, îşi bate nevasta asta după ce i-a risipit toată zestrea. Iată ce povesteşte Safta despre ultima bătaie: „viind el iarăşi beat acasă-şi, la patru ceasuri din noapte, după ce ar fi bătut-o foarte rău, ar fi dat şi cu cuţitul în spate să o junghe şi putea să i se întâmple şi primejdie de moarte”. În România, anul trecut s-au pronunțat circa 30.000 de divorțuri. Puțin peste, ca să fim mai exacți.

Dar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, cum spuneam mai sus, față de acum 100 și ceva de ani. Chiar dacă o comparație cu prezentul cu greu poate fi făcută. „Pentru sec. 18 nu exista studii in afara de cele făcute de mine, din pacate. Există însă mii de documente pastrate in condicile de la Mitropoliecare ar putea fi parcurse si inventariate astfel incat sa ofere o imagine mai clara asupra separarii. Acestea s-au pastrat doar pentrut Valahia. Cele din Moldova au pierit. Eu lucrez pe acest subiect si incerc, de fiecare data, sa scot la lumina cazuri noi, dar n-am purces la o asezare a lor in date statistice. Interesati de subiectul meu sunt cercetatorii francezi care au deschis un proiect mare pe divortialitate privita mai ales din perspectiva demografica”, spune Constanța Ghițulescu- Vintilă , autoarea cărții „În șalvari și cu ișlic”, unde descrie divorțialitatea vremii.

„În secolul XVIII, în fruntea motivelor de divorţ se află separarea pentru „traiul rău”. 209 jalbe invocă acest motiv, din care 168 aparţin soţiilor şi 41 soţilor. „Traiul rău“ îmbracă diferite forme, de la violenţa verbală şi până la cea fizică, de la amestecul părinţilor şi până la tirania soacrei. Violenţa verbală însoţeşte violenţa fizică, ambele fiind mai totdeauna provocate de alcoolism. Băutura devine o patimă de care cu greu se poate scăpa”, scrie cercetătoarea în cartea amintită.

A risipi zestrea sau a vinde lucrurile din casă constituia și pe atunci o conduită dezonorantă din partea partenerului

„Uneori, în cererile adresate puterii, femeile nu vor neapărat separarea, ci mai degrabă intervenţia, sub orice formă, pentru a-l convinge pe soţ să renunţe la alcool, să nu mai risipească agoniseala şi, mai ales, să-şi hrănească familia. O femeie, Ana din Bucureşti, se plânge mitropolitului de soţul ei, Niţul condoragiul, dedat cu totul la patima beţiei. Trei ani de căsătorie au fost de fapt trei ani de coşmar, căci „dă atunci şi până acum, povesteşte soţia, să află în patima beţiei şi totdeauna cându să culcă beat să pişă în pat, în aşternut cu mine“. Aceste acuzaţii sunt completate cu cele de natură economică, deoarece soţul „ce câştigă cheltuieşte la beţie”. Ea nu cere separarea, ci numai un mijloc de înţelepţire prin care să fie obligat „ca ce va câştiga să aducă în casă””, scrie Constanța Ghițulescu- Vintilă.

A risipi zestrea sau a vinde lucrurile din casă constituia și pe atunci o conduită dezonorantă din partea partenerului. „Economia şi aşa precară, a multor cupluri nu supravieţuieşte în atare condiţii. Din acest motiv, soţia cere ajutorul celor din jur pentru a-şi salva zestrea sau a prezerva patrimoniul familiei. Altă femeie, Neaga din Vlăiculeşti, judeţul Ialomiţa, îşi acuză soţul că nu o chiverniseşte şi că nu-i aduce de cheltuială, ba mai mult, că în vremea răzmeriţei a lăsat-o singură fără mâncare şi fără protecţia necesară. în această situaţie, s-a văzut obligată să părăsească satul şi să-şi caute o slujbă în oraş pentru a se hrăni singură. Timp de alţi cinci ani îl aşteaptă răbdătoare că „doar va arăta el vreo milostivire asupra ei“, dar cum declară chiar soţul „scârbindu-se unul de altul“ soluţie de împăcare nu mai există.1 Femeia notează aici cum situaţia economică a cuplului s-a deteriorat cu fiecare zi, iar bărbatul, care avea obligaţia de a chivernisi casa, s-a sustras acestei îndatoriri, acceptând ca ea să părăsească căminul pentru a se întreţine singură. Deci un bărbat care nu e capabil să se chivernisească pe el, nu va avea grijă de familia sa”, scrie cercetătoarea.

Revenind la zilele noastre, grupa de vârstă a bărbaților care au preferat să divorțeze în 2019 este 40-44 de ani, urmată de 35-39 de ani și cea de 30-34 de ani.




Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol

Aici e momentul să mai spunem un lucru: înainte vreme, divorțul era acordat (sau nu) de Biserică. „Pravilele sunt abandonate dupa intocmirea legislatiei moderne de la 1864 si iesirea casatoriei din sfera Bisericii. De fapt, acest lucru se intampla deja de pe la sfarșitul secolului al 18-lea, cand spetele incep sa se divida – nunta ramane pe seama Bisericii, adica desfacerea cununiei, in timp ce patrimoniul, zestrea, darurile, averea comuna – revin unui tribunal civil”, spune Constanța Vintilă-Ghițulescu.

„Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol. Dar, cine stie, poate se va ridica un proiect mare interdisciplinar care sa ne ofere date concrete si nu doar speculatii”, conchide cercetătorul român.

Și încă ceva: înainte de Codul Civil, dacă o femeie trăia în „concubinaj” (parteneriatul civil de azi), ea nu avea niciun drept atunci când bărbatul cu care stătea se hotăra să o dea afară. Devenea o „paria” a societății.

În încercarea de a compara divorțurile de acum cu cele din urmă cu 100 de ani, am stat de vorbă și cu dl. Ioan Bolovan , istoric, profesor universitar și prorector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca între 2012-2020, director al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și, din noiembrie 2018, membru corespondent al Academiei Române. „Nu exista date statistice pentru secolul XVIII privind divortialitatea, in fapt abia in ultimele decenii ale sec. al XIX-lea apar consemnari ale celor divortati, un procent destul de scazut din cadrul populatiei. Aceste surse statistice sunt in limba maghiara pana la 1918 si exista carti la Biblioteca Centrala universitara din Cluj cu aceste date anuale”, ne-a spus acesta. Potrivit d-lui Bolovan, nu exista studii facute privind divortialitatea in ultima suta de ani si nici analize pe categorii de varsta. Regimul comunist a fost tolerant cu divortialitatea pana in 1966 insa atunci s-a schimbat optica, odata cu decreetul anti-avort fiind restrans si dreptul de divort, ceea ce a facut ca in 1967 numarul divorturilor sa se prabuseasca pana la aproape cateva sute in toate tara. Din anii 70 s-am mai inchis ochii si au fost mai permisive divorturile”, explică dl. Bolovan

 În cazurile în care sunt implicați copii, în aproape toate situațiile, cei mici sunt încredințați mamelor după despărțire, deși legislația Uniunii Europene le garantează de câteva decenii părinților de ambele genuri drepturi egale în relația cu copiii. În România, sunt aproape zece ani de când Codul Civil prevede, pe hârtie, același lucru

Au fost cazuri în care tatăl a primit mai puțin timp de petrecut cu copilul, chiar și atunci când s-a dovedit că e un părinte mai responsabil decât mama. Sentințele perpetuează ideea că femeia este, în primul rând, cea care trebuie să aibă grijă de copii, și că, prin urmare, este în mod natural un părinte mai bun și mai important în creșterea și educația lor. 

Bărbații sunt îndepărtați, astfel, de rolul angajat al unui părinte..

Tribunalul Familiei și Parchetul de pe lângă Tribunal sunt singurele instituții din România specializate în soluționarea cazurilor de familie sau în care sunt implicați minori. Dosarele care ajung în mâinile celor șase judecători de aici sunt din tot județul Brașov: divorțuri aflate în faza de apel, furturi sau infracțiuni sexuale cu minori. În restul țării, cazurile de familie revin judecătoriilor din orașele cele mai apropiate Sursa portal.just.ro si csm.ro

Mama nu poate fi înlocuită șase luni, un an, cât alăptează. În rest, nu există niciun motiv legal să nu poți să stabilești domiciliul unui copil mic la tată” explica un magistrat care doreste sa isi pastreze anonimatul.

„La fel de bine se poate ocupa și un tată să-i schimbe scutecele, să-i prepare lapte praf. Ca mentalitate, încă este aceasta: dacă-i copilul mic, trebuie să rămână neapărat la mamă.” Precizeaza domna judecator

Din 2018, rata divorțului a început să scadă constant în România, unde s-au înregistrat cele mai puține despărțiri în fața statului de după Revoluție. Două dintre explicații sunt plecarea unuia dintre parteneri la muncă într-o țară străină și amânarea deciziei până când se fac mai mari copiii.

CINE ARE DREPTATE?

Daca aveti comentarii cu privire la acest subiect va invitam sa comentati pe site !