Ce,De ce,Unde,Cum,Cat Drepturile mamei asupra copilului in caz de divort 2021
Conform Noului Cod Civil noțiunea de custodie, așa cum era ea cunoscuta nu mai exista, si a fost înlocuită cu sintagma autoritate părinteasca. In baza aceleași legi se spune ca in cazul unui divorț autoritatea părinteasca se exercita in comun de ambii soți. Dar exista si excepții
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Conform art. 398 Cod Civil, daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanta hotăraște ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinti. Altfel spus, mamei (sau tatălui) ii va fi restrânsă autoritatea părintească numai de către instanta de judecată si numai daca se constata ca anume acțiuni sau comportamente sunt dăunătoare minorului
Drepturile mamei asupra copilului in caz de divort 2021
Cat dureaza un proces pt custodia copilului.Depinde.In general dureaza 6-8 luni in Romania
Citațiile nu prea bucură oamenii. Însă înțelegerea a ceea ce urmează citației va fi, cu siguranta, de mare ajutor; astfel, povestim aici despre procesul civil – ce este, termene, reguli și procedura.
Ce este, în fapt, procesul civil?
Este balaurul acela de care toată lumea se teme și nimeni nu îl înțelege, despre care se crede că durează nejustificat de mult, că nu prea are noimă și în urma căruia, în orice caz, cineva afirmă cu năduf că nu există dreptate pe pământ.
Cu riscul de a nu mai fi chiar așa simpatică și amuzantă, o să vă contrazic!
Procesul civil este o procedură ca oricare alta.
Și, ca orice procedură, prevede pași de urmat, termene de respectat și sancțiuni în caz contrar.
Gândiți-vă la el, dacă vreți, ca la un joc. Cu reguli. Clare.
Și acum, mai jos, povestim cum se desfășoară un proces la fond (Judecătorie).
În mare măsură, apelul și recursul parcurg cam aceeași pași.
I. Faza judecății.
1. Etapa scrisă
în care toate procedurile se derulează prin adrese expediate părților prin poștă.
1.1. reclamantul înregistrează cererea de chemare în judecată; 1.2. cererea primește dată certă și un număr de dosar, este repartizată aleatoriu, de către un sistem informatic, unui complet (judecător) specializat în acel tip de cauze; 1.3. judecătorul verifică dacă cererea: 1.3.1. îndeplinește condițiile cerute de lege – dacă nu sunt îndeplinite, trimite o listă de solicitări reclamantului, care va depune completări în 10 zile; 1.3.2. este timbrată – dacă nu este, judecătorul calculează cuantumul taxei și solicită reclamantului să o plătească în termen de 10 zile.
Când toate cerințele de la 1.3. sunt îndeplinite:
1.4. cererea de chemare în judecată este comunicată pârâtului; 1.5. pârâtul depune întâmpinare/reconvențională, în 25 de zile de la primirea cererii; 1.6. întâmpinarea se comunică reclamantului; 1.7. reclamantul formulează răspuns la întâmpinare (pe care pârâtul o va citi la dosar, nemaifiindu-i comunicată); 1.8. judecătorul fixează primul termen de judecată; 1.9. sunt citate părțile pentru data mai sus stabilită.
notă: chiar dacă părțile nu înțeleg să depună întâmpinare, de ex, termenul acela va fi lăsat să curgă și să se împlinească.
2. Etapa cercetării procesului – în sala de judecată
2.1. se discută excepțiile și alte cereri, dacă este cazul; 2.2. se discută probele; 2.3. se administrează probele – se audiază martorii, se răspunde la interogatorii, se efectuează expertize, etc.
notă: toate acestea se fac de-a lungul termenelor de judecată; astfel pot fi câteva sau foarte multe termene de judecată și nimeni nu vă poate da un număr minim sau maxim.
3. Etapa dezbaterilor – verbal și/sau scris în sala de judecată
părțile își susțin cauza verbal, fiecare apărându-și poziția, se pun concluzii pe fond.
4. Etapa deliberării si pronunțării hotărârii – judecătorul, fără public
4.1. odată lămurit asupra cauzei, judecătorul declară închise dezbaterile și urmează să ia o hotărâre; 4.2. deliberarea (luarea hotărârii/pronunțarea) are loc în secret, adică nu în ședință publică, la ea participând doar membrii completului de judecată. 4.3. pronunțarea poate fi amânată, dacă judecătorul nu a avut timp să delibereze – se poate face în aceeași zi sau poate dura săptămâni/luni; Hotărârea, pe scurt, se notează -și poate fi consultată- într-o condică aflată la sediul Judecătoriei; se publică, de asemenea, și pe portalul instanțelor de judecată. 4.4. este redactată efectiv hotărârea, ce va fi comunicată părților prin poștă – poate dura de la câteva săptămâni, până la câteva luni; De la momentul comunicării curge termenul pentru calea de atac.
II. Faza executării silite.
Se realizează de către executorul judecătoresc, la cererea celui care a obținut o hotărâre favorabilă dar care nu a fost respectată de bună-voie.
În concluzie, o minimă documentare și o bună consiliere, vor face ca demersul juridic în care sunteți implicat să fie mai coerent, mai previzibil și mai puțin de speriat! Pentru că informația chiar înseamnă putere!
Cum, Unde, De ce, Catre custodia copilului in cazul parintilor necasatoriti.Va ajuta tatal.ro
Autoritatea parinteasca asupra copilului rezultat din concubinaj:
Cand vorbim despre custodia copiilor minori rezultati dintr-o relatie de concubinaj, este important de stiut ca participarea la viata copiilor nu este un drept al parintilor, ci o obligatie pe care acestia o au incepand de la nasterea copilului/ copiilor, respectiv recunoasterea copilului, sau, in cazuri speciale, stabilirea pe cale judecatoreasca a paternitatii. Din punct de vedere juridic, parintii necasatoriti care hotarasc sa renunte la relatia de concubinaj se supun acelorasi prevederi legale ca si in cazul divortului, mai putin procedura de desfacere a casatoriei, respectiv a stabilirii numelui dupa divort.
Astfel, stabilirea domiciliului minorului nascut dintr-o relatie de concubinaj, stabilirea programului de intretinere a relatiilor parintesti pentru minorul nascut in afara casatoriei precum si stabilirea contributiei pentru cresterea, educarea si intretinerea minorului cu parinti necasatoriti, sunt actiuni prevazute de NCC si se pot efectua atat pe cale amiabila, la mediator, cat si pe cale judecatoreasca, in instanta.
Atat stabilirea autoritatii parintesti prin mediere, cat si stabilirea autoritatii parintesti pe cale judecatoreasca prezinta unele avantaje in functie de optiunile si fiecaruia.
Dumneavostra puteti decide procedura care va este favorabila dupa ce studiati fiecare dintre modalitati.
Mama fuge cu copilul.Ce trebuie sa faca un tata in situatia aceasta? Vezi cum!
Părinții răspund de creșterea și educarea copiilor și de administrarea eventualelor lor bunuri. De asemenea, au dreptul de a reprezenta interesele copiilor în justiție.
În toate țările din UE, autoritatea părintească îi revine automat mamei și, în cazul cuplurilor căsătorite, și tatălui. În majoritatea cazurilor, părinții exercită în comun autoritatea părintească.
În schimb, în cazul taților necăsătoriți, drepturile și îndatoririle diferă de la o țară la alta.
Încredințarea copilului și dreptul de vizită
Reglementările privind încredințarea copiilor și dreptul de a-i vizita sunt stabilite de fiecare țară în parte. Legislația națională stabilește:
cui i se încredințează copilul;
dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți sau de către unul singur;
cine ia decizii cu privire la educația copilului;
cine administrează bunurile copilului și alte chestiuni similare.
Totuși, dreptul copiilor de a avea o relație personală și contact direct cu ambii părinți, chiar și când aceștia locuiesc în țări diferite, este recunoscut peste tot în UE.
În cazul procedurilor de divorț sau separare, este important să se stabilească dacă minorul va rămâne cu unul dintre părinți sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Părțile pot ajunge la un acord cu privire la acest aspect.
Înfățișarea în instanță pentru încredințarea copilului și obținerea dreptului de a-l vizita
Dacă nu puteți ajunge la un acord în ceea ce privește custodia sau drepturile de vizită, va trebui probabil să vă adresați unei instanțe.
Dacă părinții nu locuiesc în aceeași țară, deciziile privind autoritatea părintească îi vor aparține instanței judecătorești din țara în care locuiește copilul de obicei.
Dacă cei doi soți sunt de acord, instanța care judecă procesul de divorț poate lua și deciziile legate de autoritatea părintească.
Ținând cont de interesul superior al copilului, instanța va hotărî în ceea ce privește drepturile de custodie, programul de vizite și locul de reședință al copilului.
Recunoașterea și executarea hotărârilor
Hotărârile judecătorești cu privire la autoritatea părintească emise într-o țară din UE sunt recunoscute în toate celelalte state membre, fără să fie nevoie de vreo procedură specială.
Răpirea copiilor
Partenerul dumneavoastră a plecat cu copilul în altă țară din UE fără consimțământul dumneavoastră sau încălcând o hotărâre judecătorească?
Puteți înainta o acțiune în justiție pentru a vă recupera copilul. Autoritățile centrale vă pot ajuta să întreprindeți acțiunile necesare.
Dacă îndeplinește cerințele legale, cazul dumneavoastră va fi preluat de instanțele judecătorești din statul membru în care a fost dus copilul, iar acestea vor decide dacă se impune returnarea copilului.
Fac excepție situațiile în care:
copilul este în pericol în țara în care a locuit înainte de răpire;
copilul are vârsta necesară pentru a declara că nu dorește să se întoarcă.
Teoretic, atât dumneavoastră, cât și copilul aveți dreptul de a fi audiați de instanță pe parcursul procedurilor judiciare.
Anularea unei hotărâri judecătorești
Dacă doriți anularea deciziei de încredințare a copilului, trebuie să vă adresați instanțelor din țara în care s-a luat decizia în cauză.
Nu puteți obține anularea unei decizii de încredințare dacă răpiți copilul și îi cereți unei instanțe judecătorești din altă țară din UE să emită o decizie diferită.
Aceste norme nu se aplică în Danemarca, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.Totuși, Danemarca, Islanda, Norvegia și Elveția respectă Convenția de la Haga privind răpirea copiilor (1980).
Caz real
Respectarea dreptului de exercitare a autorității părintești:
Irena și Vincenzo au locuit în Italia timp de 14 ani, iar acum se află în procedură de divorț. În 2013, un tribunal italian a încredințat-o pe fiica lor, Alessandra, lui Vincenzo. În același timp, instanța a dispus ca fata să fie plasată temporar într-un cămin de copii, la Pisa. Însă, în aceeași zi, Irena a plecat împreună cu fiica sa în Slovenia.
Un tribunal sloven a recunoscut hotărârea judecătorească pronunțată în Italia și a lansat procedura de returnare a copilului. Irena s-a opus acestei decizii.
Tribunalul sloven a decis ca Alessandra să îi fie încredințată provizoriu Irenei, pentru că plasarea într-o casă de copii în Italia i-ar fi putut provoca fetei daune psihologice ireversibile. Alessandra și-a exprimat de altfel dorința de a rămâne cu mama sa pe durata procedurilor judiciare desfășurate în Slovenia.
Vincenzo a introdus o acțiune de recurs împotriva hotărârii pronunțate de tribunalul sloven și a câștigat. Ca urmare, Alessandra a fost trimisă în Italia.
Puteți afla mai multe informații despre aceste argumente pe site-ul europa.eu, care oferă sprijin şi consiliere pentru cetăţenii UE şi familiile lor.
Cum,de ce,cat,unde in ce conditii mama poate pierde custodia copilului.Tatal castiga custodia minorului in 2021
Conform Noului Cod Civil noțiunea de custodie, așa cum era ea cunoscuta nu mai exista, si a fost înlocuită cu sintagma autoritate părinteasca. In baza aceleași legi se spune ca in cazul unui divorț autoritatea părinteasca se exercita in comun de ambii soți. Dar exista si excepții
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Conform art. 398 Cod Civil, daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanta hotăraște ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinti. Altfel spus, mamei (sau tatălui) ii va fi restrânsă autoritatea părintească numai de către instanta de judecată si numai daca se constata ca anume acțiuni sau comportamente sunt dăunătoare minorului
Custodia copilului sub 2 ani. Cum se castiga de catre tata? Ce face tatal la divort pentru a obtine copilul mic de pana la 2 ani
Ce sanse am sa castig custodia copilului ?
Pentru a va asigura ca atunci cand deschideti un proces pentru custodia copilului, rezultatul este unul favorabil si minorul va ajunge sa locuiasca cu dvs. trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:
Varsta minorului , respectiv custodia copilului sub 2 ani este de preferat intodeauna sa ramana la mama iar tatal sa isi exercite drepturile de parinte, cu drept de vizita si desigur obligatia de a plati pensia de intretinere.
Prin urmare, incredintarea minorului catre mama este totusi de preferat la o varsta atat de mica insa ATENTIE TOTUSI – Nu este exclus ca instanta de judecata sa stabileasca custodia catre tata pentru copilul sub 2 ani in conditiile in care mama nu se ocupa de aceasta, ii pune viata in pericol sau nu are conditiile necesare ori activitatea pe care o desfasoara este de natura sa ii afecteze cresterea normala pe toate planurile , a minorului.
Drepturile tatalui asupra minorului dupa divort sunt exact aceleasi pe care le are si mama, drepturile sunt absolut egale intre parti de aceea in legislatia din Romania, desi nu exista reglementarea asupra DOMICILIULUI ALTERNATIV, noi am reusit sa obtinem un asemenea domiciliu alternativ pentru minor, in instanta, insemnand ca o perioada de timp minorul locuieste la mama iar o perioada la tata insemnand astfel custodie comuna fizica impartita intre cei doi parinti despartiti, acelasi lucru aplicandu-se si cand discutam despre custodia copilului cu parinti necasatoriti.
Starea financiara a parintelui care solicita custodia minorului in 2021 este foarte importanta. NU poti sa te astepti ca o instanta sa incuviinteze custodia minorului catre un parinte care nu-si permite sa il intretina pe minor iar custodia copilului in noul cod civil are valente moderne in sensul ca trebuie sa tinem cont de absolut toate aspectele vietii sociale pentru a convinge o instanta ca minorul trebuie sa ramana la tine.
Starea de sanatate a minorului este un alt context avut in vedere;
Cat de mult s-a adaptat minorul la vechiul domiciliul de unde unul dintre parinti solicita ca acem minor sa fie mutat si sa ii fie incredintata custodia.
De asemenea cercul sau de prieteni este analizat la decizia de incredintare a minorului fie catre mama sau catre tata, daca alaturi de aceasta mutare se desfac niste relatii de prietenie la care minorul tinea.
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Pierderea custodiei de catre mama se poate produce atunci cand motivele ce au stat la incredintarea custodiei catre aceasta , s-au modificat. Spre exemplu o mama se intreaba “daca ma port urat cu copilul meu se poate sa pierd custodia copilului ? “. Raspunsul este evident si cumpa intuitiv ca in conditiile in care chiar minorul raporteaza un abuz asupra lui la AVOCATUL COPILULUI, o institutie care se ocupa cu drepturile minorilor, atunci se poate ajunge chiar la decaderea din drepturile parintesti.
De asemenea, mama isi poate pierde custodia asupra minorului, in conditiile in care nu mai respecta obligatiile de intretinere pe care le are, nu se ocupa de minor sau pur si simplu interesul superior al copilului nu mai este interesul acesteia si atunci se poate modifica custodia de la mama la tata sau atentie chiar la bunici.
De mentionat ca si in cazul tatalui se aplica aceleasi prevederi. In doctrina se regasesc situatii in care tatal abuzeaza sexual minorul si atunci acest lucru duce la decaderea lui din drepturile parintesti si situatii in care mama foloseste minorul pentru pornografie infantila, acelasi lucru aplicandu-se si pentru ea, insa acestea sunt cazuri extreme si speram noi sa fi fost si sa fie pe viitor izolate.
La ce varsta decide copilul cu cine sa locuiasca
Minorul poate sa decida cu cine locuieste de la orice varsta, insa aceasta decizie nu are si valoare juridica decat la varsta de 10 ani, atunci cand judecatorul este obligat sa-l audieze pe minor si sa-i ceara parerea. Astfel, minorul sub 10 ani poate fi audiat doar daca considera judecatorul iar peste varsta de 10 ani , este o obligatie, ceea ce aduce cumva in discutie ca aceasta obligatie se traduce in soarta pe care o va avea procesul prin ascultarea minorului cu privire la locuinta pe care vrea sa o aiba si de ce nu, un sfat pentru magistratii pusi in situatia acesta, sa il intrebe pe minor daca nu doreste o locuinta ALTERNATIVA.
Daca sotii au copii minori, instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare, iar daca minorii au implinit varsta de 10 ani, instanta ii va asculta si pe acestia.
… Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul?
Ionel Bursuc (care si-a dat acordul pentru postare)
„Problema mea este urmatoarea , am avut o relatie de 2 ani cu o fata din care a rezultat un copil recunoscut de catre mine . in acest moment noi suntem despartiti ( nu am fost casatoriti ) , ea si.a refacut viata si nu doreste sa ma lase sa imi vad copilul ! am avut o discutie cu ai ei parinti si ma forteaza sa renunt la numele copilului ca altfel nu il mai vad vreodata ! sunt amenintat de ai ei parinti si se pune presiune pe mine sa renunt la el . Ce pot face sa imi pot vedea copilul ?”
Raspuns „cei care stiu legile”
Deschideti proces si obtineti drept de vizita. Sa dovediti in instanta cu martori ca nu va permite sa vedeti copilul. Daca ea recunoaste in instanta ca nu va lasa sa vedeti copilul procesul este mai simplu.
Grigore Cristian(Care si-a dat acordul pentru postare)
Sunt divortat, fosta sotie nu ma lasa sa-mi vad copilul doar in conditiile impuse de ea, absolut anormale, nu am voie s-o duc la parintii mei, desi acolo locuiesc in momentul asta, nu am voie sa ies cu alte persoane si cu copilul, desi copilul se simte bine daca mai e cineva, se bucura, o iau doar cand ea ordona, spune ca o vad doar asa cum ea hotareste…daca nu…nu, bunica ei a avut probleme mentale, stiu ca aasta se mosteneste genetic…va cer o parere care sa a ajute sa inteleg … Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul?
Raspuns pshiholog
Din păcate, e greu de dat sfaturi în astfel de situaţii. Însă un lucru e sigur: un copil trebuie să aibă parte de ambii părinţi, atât timp cât ei sunt în viaţă şi nu sunt decăzuţi, legal, din drepturile părinteşti. Dincolo de neînţelegerile dintre doi adulţi, care au format odată un cuplu, un copil trebuie să ştie că are în permanenţă un tată şi o mamă, care îi doresc binele, chiar dacă nu mai sunt împreună şi locuiesc la domicilii diferite. Îndepărtarea tatălui de copil este în detrimentul dezvoltării acestuia. O mamă care nu înţelege asta şi acţionează în mod egoist transformă copilul într-un ostatic, folosindu-l ca armă împotriva fostului soţ. Ideal este ca ambii părinţi să-şi lase deoparte ambiţiile, egoismul şi orgoliile şi să pună pe primul loc interesul celui mic. Deoarece copilul suferă cel mai mult.
TOATE AU O REZOLVARE! COMPLETATI FORMULARUL DE PE SITE SI VA AJUTAM GRATUIT!
‘Tu cu cine vrei să rămâi?’ este cea mai urata intrebare pe care o poti adresa unui copil
Este cea mai mare otravă care i se poate administra unui copil! Imaginați-vă un copil de 6-7 ani, așa cum am fost eu atunci, care este pus să spună: cu mami sau cu tati. El nici măcar nu înțelege de ce trebuie să facă asta! De ce trebuie să aleagă? Ce s-a întâmplat cu familia lui? De ce părinții lui au ajuns la tribunal?
‘Nu judecătorul este cel care trebuie să decidă. Copilul, de cele mai multe ori, vine de mână cu mama lui. Cu cine credeți că va spune că vrea să rămână? Cum pot eu să decid ce e mai bine pe copil? Eu doar mă uit în niște hârtii. Nu știu ce se întâmplă în casa lor. De aceea cred că după divorț, copiii trebuie să rămână cu ambii părinți, trebuie să fie crescuți de ambii părinți. Copiii nu pot fi partajați. Din păcate, după judecată, pentru copii continuă tragedia și nimeni nu pare să facă ceva în acest sens. Copilul trebuie crescut de ambii părinți și trebuie învățat să-i respecte pe amândoi’, a mai spus judecătorul Dănileț
O daaaaa! Așa mi se pare și mie corect. Așa ar trebui să se întâmple. Numai că, vedeți dumneavoastră, părinții greșesc enorm, uitând că cei mai loviți de deciziile lor sunt copiii.
Din cauza orgoliilor, ei se răzbună reciproc, fără să țină cont că la mijloc sunt copiii. Iar pe ei chiar nu poți să-i partajezi. Nu poți să spui- eu iau partea stângă și tu partea dreaptă! Pe ei este obligatoriu să-i protejezi, dacă vrei să ai parte de generații viitoare de oameni sănătoși la cap. E nevoie de o școală a părinților post-divorț? Este, fără îndoială!
Este nevoie ca părinții care dispar și își abandonează copiii să răspundă cumva? Aici voi trebuie să-mi spuneți! Eu spun că da!
M-am săturat să tot aud vorbindu-se de perpetuarea speciei, când, de fapt, nu suntem în stare să ne protejăm specia. Or, din acest punct de vedere, cred că ar trebui să rescriem totul de la 0 și să regândim puțin problema asta cu specia.
Sunteti #TATA?
Stiati ca a aparut singurul site care apara drepturile tatatilor?
Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).
În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Înafară de divorțul prin instanță (instanța competentă fiind Judecătoria), divorțul poate avea loc, dacă sunt îndeplinite anumite condiții specifice, și pe cale administrativă sau notarială.
Divorțul se judecă la judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (200 lei ) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Dacă pe vremea Codului Familiei instanta decidea în 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unică, conform noului Cod Civil ce a intrat în vigoare în România la 1 octombrie 2011 există prezumția de autoritate părintească comună. Instanța stabilește locuința minorului precum și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie este existența unui consens minim între părinți și verificarea faptului că acest tip de aranjament (autoritatea părintească comună) nu contravine interesului superior al copilului. Contribuția la întreținerea minorului se poate face atât în natură (preferată de legiuitor) cât și în bani (alternativa în cazul în care un părinte nu se achită benevol de obligațiile sale)
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.
Divorțul în România
Motivele de divorț
Divorțul poate avea loc:
prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa ambilor soți – culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.
la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant (cu caracter de noutate), cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Divorțul pe cale administrativă
Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților,
nici unul dintre ei nu este pus sub interdicție
nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați
Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale notarială
În România s-au înregistrat 2.790 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019 și respectiv 4.800 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019. Prin procedura notarială pot fi soluționate:
divorțul prin acord al soților care nu au copii minori,
divorțul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați (cu caracter de noutate în noul Cod civil), dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
numele de familie pe care să îl poarte după divorț,
exercitarea autorității părintești de către ambii părinți,
stabilirea locuinței copiilor după divorț,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;
Despăgubiri, prestații compensatorii, obligații de întreținere între foștii soți
despăgubiri: soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie.
obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, dar și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
prestația compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.
Efectele divorțului asupra relațiilor dintre părinți și copii
În România, operează prezumția de autoritate părintească comună. Astfel, custodia unică este excepția de la regulă. (Art. 397[10] și Art. 398[11] codul civil). Ca și pe vechiul Cod al familiei, in cazul custodiei unice, „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” (Art 398 (2)).[11] Conform Legii 272/2004, republicată 2014, Art 36 (7) „Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. „[12] Când ambii părinti exercită autoritatea părintească comună, ei trebuie sa ajungă la o înțelegere în ceea ce privește copilul. Dacă nu reușesc aceasta, neînțelegerile dintre ei pot fi soluționate pe cale juridică conform Art. 486 codul civil, care stipulează: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.”
Avantajele/dezavantajele divorțului din punctul de vedere al copiilor
Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții (pentru recenzii vezi Amato, 2005; McLanahan și Sandefur, 1994; Sigle-Rushton și McLanahan, 2004). Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi (Astone și McLanahan, 1991; Biblarz și Raftery, 1993, 1999; DeLeire și Kalil, 2002; Kiernan, 1992; McLanahan și Sandefur, 1994; Wojtkiewicz, 1993). În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor (Carlson, 2006; DeLeire și Kalil, 2002; Hoffmann și Johnson, 1998).
Suplimentar, acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă (Davis și Friel, 2001; Thorton și Camburn, 1989), vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie (Cherlin, Kiernan și Chase-Lansdale, 1995; Kiernan, 1992; Kiernan și Hobcraft, 1997; McLanahan și Sandefur, 1994; Thornton, 1991; Wu, 1996) și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice (Amato și DeBoer, 2001; Kiernan și Cherlin, 1999; McLanahan și Bumpass, 1988; Wolfinger, 1999) [16]
Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternic între părinți [17].
Partaj
În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
Oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt.
Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.