Categorii
tatal.ro ajuta tatii din Romania

Multumim – Peste 10.000 de romani au vizitat Tatal.ro

Tatal.ro – Ajuta tatii din Romania

Haideti sa cream o comunitate frumoasa a tatilor necasatoriti,casatoriti si divortati si sa le reamintim : AVETI ACELEASI DREPTURI CA SI MAMELE.

Viziteaza si www.tatal.ro

#tata #tati #tatal #tatii

Categorii
#tatadeweekend tata de week end tatal.ro ajuta tatii din Romania

De ce unii barbati isi parasesc copiii dupa divort – opinie TATAL.RO

Indiferent de mediul de trai sau nivelui de pregătire, oricine poate trece printr-un divorț — un eveniment care nu ar trebui să reprezinte sfârșitul lumii, spun psihologii. Cel mai grav este însă faptul că unii bărbați își abandonează copiii imediat ce trec de divort.

Potrivit psihologului, tații care nu au dezvoltat instinctul patern își vor abandona urmașii fără a avea vreo remușcare.

De ce isi paraseste un barbat familia?

Barbatii pleaca din varii motive:
– Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata
– Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile
– Pentru ca se simt neglijati.
– Pentru ca iubesc pe altcineva.
– Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.
– Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.

Un barbat adevarat nu isi paraseste familia

Intr-un talk-show difuzat recent pe unul dintre posturile romanesti de televiziune, unul dintre cei mai vizibili barbati ai momentului, tata, asteptand venirea pe lume a celui de-al doilea copil al sau, i-a spus moderatorului, fara sa clipeasca: “Sunt multi barbati care se rup de familia lor dupa aparitia primului copil. Aceia nu sunt barbati adevarati.”

Nu putem decat sa aplaudam un astfel de truism, exprimat la ore de mare audienta. Dar ce ne facem atunci cand ne trezim in fata faptului implinit? Cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa?

Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.

Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca pleaca.

Ce spun psihologii – cum le comunicam copiilor?

Sfatul psihologilor este clar: “Cea mai buna minciuna este intotdeauna adevarul. Desigur, servit in portii digerabile, in functie de varsta interlocutorului. E bine insa sa nu culpabilizati inutil copilul, sa nu-i spuneti ca tati a plecat pentru ca nu l-a vrut pe el. In multe cazuri, poate nici nu este adevarat. Copiii au oricum tendinta sa ia asupra lor toate vinile din lume, nu are sens sa ii ajutam sa se autoculpabilizeze.

Pentru toate explicatiile din lume exista un moment potrivit. De cele mai multe ori copiii accepta realitatea ca atare, daca le este prezentata in cuvinte simple. Nu transformati un tata absent intr-un cavaler in armura, plecat in cruciade. Dar nici nu-l demonizati. Copiii se multumesc cu explicatii banale: tati e la el acasa. Tati e la serviciu. Tati a plecat pentru ca avea treaba in alta parte. Tati te iubeste atat cat poate el. Dar eu sunt aici pentru tine si nu am sa te parasesc niciodata si chiar daca mai plec si eu la serviciu, intotdeauna am sa ma intorc.” 

Copiii accepta mult mai usor lucrurile decat credem noi.

 “Noi am ramas fara „tati” acu` 4 luni, Giulia avea 3 ani pe atunci. Tatal ei vine foarte rar la ea, in rest, e plecat cu „serviciul”. Nu il aduc in discutii, nu tin mai multe poze decat pana atunci. Cand sunt intrebata raspund. Eu nu deschid subiecte despre tatal ei. In locul tau, nu as tine nicio poza acolo. I-as spune, de fapt asa fac si eu cu fie`mea la fiecare pas, ca o iubesc si o ador si orice ar fi se poate baza pe mine. Atat. Iti dau dreptate, nu are rost sa cladesti povesti, insa adevarul, asa cum e el, nu poate fi spus unui copil. Si va veni timpul intrebarilor, probabil cand va incepe gradinita si va vedea ca nu doar „mami” au copiii. Dar pana atunci mai ai f mult timp. Motivul plecarii la noi este „serviciul”. Fie`mea a acceptat foarte bine ideea, pt ca tatal ei petrecea foarte putin timp cu ea sau deloc. Copiii accepta mult mai usor lucrurile decat credem noi”. (mamagiuliei)

Nu oferi raspunsuri la intrebari care nu exista

 “Nu incerca de pe acum sa dai raspunsuri la intrebari ce nu exista. S-ar putea sa-ti fie mai greu sa schimbi variantele ulterior.” (Adina Iulia)

Nu ii da copilului ocazia sa se intrebe “ce am eu in minus de nu m-a vrut?”
“Trebuie sa fii atenta cum abordezi subiectul si oricit de mult te doare pe tine, nu plasa vina tatalui, mai ales faza cu „nu te-a vrut”…asta pune (pe viitor) vina toata asupra copilului, de fapt. Isi va pune intrebarea: „Cu ce am gresit eu, de nu m-a vrut? Ce am in minus ca nu m-a vrut? Insemn prea putin ca cineva sa ma vrea?”” (Anamaria)

 Cand tu vei accepta situatia si te vei relaxa, va fi mai bine si pentru cel mic

“Nu cred ca e bine sa ii pui tot timpul la cap poza tatalui. Ii vei crea o dependenta falsa fata de el, ceea ce o va impiedica sa se adapteze la situatia reala si sa accepte un nou tata daca acela o sa apara. In primul rand nu rasfrange asupra ei frustrarile tale legate de tata. Fetitei mele i-am aratat cateva poze cu el cand era mai mica si i-am spus cum il cheama. Asta pe la un an si ceva, doi ani cand a inceput sa intrebe.

Deci nu iti fa iluzii, va intreba destul de curand. Apoi i-am spus ca e departe, la serviciu si ca nu se va intoarce (pentru ca o perioada l-a tot asteptat – nu i-am spus-o foarte clar, atat cat sa faca o obsesie din asteptarea lui). Ce are nevoie sa stie la varsta asta e ca e iubita, si de mami si de tati, si ca are dreptul sa ii iubeasca si pe mami si pe tati. Asta daca aduce vorba, nu sa ii repeti tu ce mult te iubeste tati. Va avea timp mai tarziu sa inteleaga ca exista tot felul de tipuri de dragoste.

Fetita mea se joaca uneori ca si cum ar vorbi cu tati la telefon, iar cand au invatat la gradinita despre familie, m-am hotarat sa ii dau si o poza de a lui, ca sa nu se simta diferita. Si a fost ok. Apoi mi-a insirat toti membri familiei (bunici, veri, printre care si pe tati) si mi-a spus ca ii iubeste pe toti. Si am inteles ca ea are nevoie sa il iubeasca, chiar daca eu consider ca el nu merita.

Atunci cand eu am incetat sa ma mai crispez cand aducea vorba despre el, chiar daca incercam sa nu o arat, cand eu am invatat sa ma relaxez, a fost mult mai ok si pentru ea. Daca vrea sa vorbim despre el, vorbim, daca vrea sa inventeze jocuri cu el, e ok. A devenit ceva obisnuit, care apare din cand in cand, nu e ceva de care se agata. De fapt, a gasit singura solutia care i se potriveste momentan (are 3 ani). Intr-o seara mi-a insirat membri familiei si a spus ca tatal ei e bunicul (tatal meu) si mai are un tata de departe, X. Daca tu vei reusi sa tratazi situatia cu naturalete, asa o va face si ea.

Deci parerea mea e sa nu incerci tu sa creezi un tata fals printr-o fotografie, dar nici sa nu ii negi existenta atunci cand va intreba de el. Lucrul de care va avea insa nevoie destul de repede e o prezenta masculina cu care sa vina in contact, chit ca e tatal tau, fratele tau, un prieten mai apropiat…” (Sanziana72)

 Nu crea false asteptari

“Lasa fetita sa-si puna singura intrebarea unde e tata si ce-i cu el, ca altfel eu zic ca fotografia si povestirile ii vor crea ca o asteptare si va fi dezamagita ca nu vine” (Laura jr)

Cea mai buna razbunare este sa-ti lasi copilul sa descopere singur motivul adevarat pentru care tata a plecat.

„Un tată care nu se implică emoțional va pleca mai ușor din familie, din cuplu și își va abandona copilul fără remușcări”, adaugă psihologul.

„Uneori, bărbații nu au suficientă maturitate. Dincolo de latura emoțională și de atașamentul față de copil, unii bărbați nu reușesc să se maturizeze. Bărbatul care nu are dezvoltate acele trăsături care îl fac bărbat are tendința de a abandona partenera de viață cât și copilul. Ca să ajuți material copilul, trebuie să ai un anumit nivel de dezvoltare emoțională. De aici și pornesc toate problemele”

Ce facem cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa? De ce isi parasesc barbatii familia? Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.

Si intr-o zi te trezesti ca pleaca…

TATAL.RO este total impotriva abandonarii copiilor de catre tati!

Categorii
Fără categorie tatal.ro ajuta tatii din Romania

Cum se descurca cuplurile in pandemie

Tatal.ro este singura comunitate din Romania care ajuta tatii si pe mame,daca accepta sa fie ajutate. Vezi Cum se descurca cuplurile in pandemie

Pandemia a venit nu doar cu presiuni pe sănătatea fizică a oamenilor şi asupra economiei, dar şi asupra relaţiilor de orice fel. cele mai afectate par a fi însă cele de cuplu. Cu ce probleme se confruntă cuplurile în pandemie?

În general, referindu-se la relaţiile de cuplu,  psihologul tatal.ro a observat trei tendinţe într-un studiu pe care l-au făcut în această perioadă: „Pe de o parte, cuplurile care înainte de această pandemie aveau o relaţie bună, funcţională, sunt cuplurile care s-au conectat şi mai mult, pe seama acestui timp mai îndelungat pe care l-au avut împreună, acesta fiind aspectul pozitiv al acestei situaţii”.

Apoi, observă ea, mai există categoria cuplurilor care aveau dificultăţi înainte de pandemie, pe care nu încercau să le rezolve şi care în această perioadă s-au accentuat – au apărut conflicte majore, iar unele au dus şi la despărţiri. O a treia categorie o reprezintă cuplurile care aveau o relaţie bună, iar dintr-o dată, în perioada aceasta, au apărut conflicte între ei. „Aceasta se întâmplă foarte mult în rândul persoanelor din corporaţii – ei petreceau foarte mult timp la birou – 10 ore sau chiar mai mult timp zilnic, iar timpul petrecut efectiv acasă cu partenerul era foarte redus.”

Astfel, cei care se înţelegeau anterior pandemiei bine, dar acum au probleme, în general aveau puţin timp liber la dispoziţie pe care să îl dedice relaţiei: „Aveau 2-3 ore seara în care se ocupau de casă sau de copii, fiindcă petreceau puţin timp împreună, nici nu apucau să se certe foarte mult – ei ocupându-se de lucrurile acestea cotidiene mai degrabă.  S-au trezit apoi în situaţia de a lucra de acasă, cu copiii având şcoala online, iar dintr-o dată şi-au dat seama că sunt multe lucruri nespuse, care deranjau şi la unul, şi la celălalt, astfel că au apărut neînţelegeri şi conflicte, acesta fiind motivul principal pentru care au apelat la psihoterapie”.

În timp ce la începutul relaţiei oamenii petrec foarte mult timp împreună şi caută să se cunoască, sunt duşi ulterior de viaţă în direcţii unde concentrarea scade în ceea ce priveşte relaţia de cuplu şi se mută pe obiective precum cariera, apoi copiii.

„De foarte multe ori se întâmplă ca ei să evolueze în moduri diferite, iar la un moment dat, cum s-a întâmplat în situaţia aceasta cu pandemia ajung să nu se mai recunoască unul pe celălalt”, spune psihologul.

Per ansamblu, ea observă că cei care anterior aveau o relaţie echilibrată, acum au o relaţie bună în continuare, în timp ce pentru cei la care nu exista o astfel de relaţie, pandemia a adus un semnal de alarmă, iar cei care şi-au dorit să meargă mai departe din rândul lor au apelat la terapie. 

Categorii
Fără categorie tatal.ro ajuta tatii din Romania

Tata vs. Mama : Cine castiga?

Mama este prima care ține copilul în brațe după ce acesta se naște. Tatăl este primul care postează un selfie cu el ținând copilul în brațe. Tata 1 – Mama 0

În prima noapte, mama nu doarme de la atâtea emoții. În prima noapte, tatăl nu doarme de la atâta băut cu prietenii. Tata 2 – Mama 0

O dată cu nașterea copilului, mama dezvoltă instinctul matern. O dată cu nașterea copilului, tatăl dezvoltă instinctul că n-o să mai primească nimic pentru multă vreme. Tata 2 – Mama 1

Tatăl trebuie să fie un model pentru copilul său. Mama poate s-o ia razna când vrea ea, de vină sunt hormonii. Tata 2 – Mama 2

Mama poartă copilul în pântec 9 luni. Tatăl în poartă în brațe cel puțin 3 ani după. Tata 2 – Mama 3

Copilul se poate bucura de sânii mamei. Tatăl nu se mai poate bucura de sânii mamei. Tata 2 – Mama 4

Mama are grijă zilnic de copil. Tatăl are grijă zilnic să plece la servici. Tata 3 – Mama 4

Mama îl învață pe copil ce înseamnă educația. Tatăl îl învață să tragă pârțuriTata 4 – Mama 4

Mamele pot fi foarte sexy. Tata 4 – Mama 5

Tații pot fi foarte grași. Tata 5 – Mama 5

Mama intră într-un magazin să cumpere hăinuțe de copil. Tatăl intră într-o farmacie să cumpere tampoane. Tata 5 – Mama 6

Mama se plimbă mult cu căruțul prin parc. Tata se plimbă mult prin delegații. Tata 6 – Mama 6

Mama poate vorbi despre copilul ei ore în șir. Tatăl poate vorbi despre copilul lui imediat ce își amintește cum îl cheamă. Tata 6 – Mama 7

După o zi departe de copilul ei, mama vrea să știe tot ce s-a întâmplat. După o zi departe de copilul lui, tatăl vrea să știe ce-i de mâncare. Tata 7 – Mama 7

Mama e circumspectă în privința bonei. Tatăl are încredere și în portarul de la blocul vecin, dacă ăla e de acord să stea cu copilul câteva ore. Tata 8 – Mama 7

Tatăl nu are voie să țipe la copil. Mama nu țipă, a avut o noapte mai grea. Tata 8 – Mama 8

Mama împarte fericită patul din dormitor cu copilul. Tatăl se bate cu câinele pe canapeaua din sufragerie. Tata 8 – Mama 9

Mama citește orice carte despre creșterea copilului. Tatăl întreabă dacă nu poate să vadă filmul. Tata 8 – Mama 10

Mama se pricepe la gătit. Tatăl se pricepe la McDonald’s. Tata 9 – Mama 10

Mama îi povestește copilului cât de importantă este igiena. Tatăl îi povestește cât de important este să nu pută. Tata 10 – Mama 10

Mama îl învață pe copil să folosească furculița și cuțitul. Tata îl învață să folosească tableta și telecomanda. Tata 11 – Mama 10

Mama este realmente îngrijorată pentru că odrasla nu mănâncă suficientă quinoa. Tatăl întreabă ce-i aia. Tata 12 – Mama 10

Mama și tata au convenit ca atunci când unul face baie, celălalt să se joace cu copilul. Tata face baie în 3 minute, când o lălăie. Mama face baie în 50 de minute, când se grăbește. Tata 12 – Mama 11

Mama poate sta oricât singură cu copilul. Și tatăl stă singur cu copilul cât durează drumul până la bunica. Tata 13 – Mama 11

Mama l-ar duce pe copil la balet și la germană. Tatăl l-ar duce la meciuri și la Therme. Tata 14 – Mama 11

Tații nu plâng niciodată. Nu mai apucă de mame. Tata 15 – Mama 11

Mama discută zilnic cu prietenele ei. Tata 15 – Mama 12

Tatăl, nu. Tata 16 – Mama 12

Tatăl intră să ia portocale și cumpără și banane, “că erau la ofertă”. Mama intră să cumpere o haină copilului și își ia și pentru ea 3 fustițe, “că erau la ofertă”. Tata 16 – Mama 13

Tatăl scrie ce vrea el pe blog. Mama aprobă orice se publică pe blog. Tata 16 – Mama 14

Tatăl zice că scorul final este 16 – 14 pentru el. Mama zice că scorul final este 15 – 15. Tatăl are dreptate. Așa că scorul final este 15 – 15.

EGALITATE!

Cum va castiga tatal in fata mamei?

Cateva sfaturi DIN PARTEA UNEI MAME

„Ati vazut vreodata cum arata indicatiile unei mame pentru tata cand pleaca cateva ore de acasa?! Circula pe net o scrisorica de prin Kudika (parca) cu o groaza de detalii. Sa stiti ca nu e departe de adevar.

Cum sa va zic eu? Noi, mamele, avem impresia ca daca copilul nu mananca fix 3 morcovi si un broccoli la fix 11:56 si nu se culca la fix 12:11 si nu doarme fix 124 de minute si nu sta in parc fix 52 de minute si are trei pete pe haine si a adormit cu picioarele murdare, lumea se darama, copilul ala e nenorocit pe viata si tatal ala nu e in stare sa respecte niste indicatii precise si simple.

Crudul adevar e ca ne temem atat de tare ca pierdem controlul! Si ca tatii astia fac si ei o treaba buna. Ca doar nu am gasit copilul infometat, inchis in pivnita si cu valatuci de caca sub fund. Din contra, daca va uitati oleaca la ei, chiar par super veseli si incantati de timpul petrecut impreuna.

La rece vorbind, copiilor le face tare bine sa inteleaga si sa vada oameni care se comporta diferit. In viata u vor intalni doar oameni ca mama. Mai sunt si oameni ca tata, ca bunicii, oameni altfel. Si asta se invata din frageda pruncie.

O, da, e tare greu sa facem un pas in spate si sa-i lasam si pe tati sa isi construiasca relatia LOR cu copiii. Dar nu e corect sa controlam totul. Atata vreme cat nu vorbim de ralatii abuzive, sa-i lasam sa fie tati.

Ideal ar fi sa existe un set de principii de baza pe care sa le respecte ambii adulti. Si care sa se respecte cand e toata familia acasa. Lasati si tatii sa stabileasca reguli, nu doar mama le stie pe toate.  Iar cand sunt doar tatii cu copiii, lasati-i sa se descurce. Ca daca incercam sa controlam totul, apoi ajungem sa ne minunam de ce ne suna din 5 in 5 minute sa ne intrebe unde e cana, de ce plange etc.

No, bun! Incep eu cu scuze publice fata de tatal copiilor mei. Pentru ca sunt o scorpie cu dorinta de a controla totul. Ma lupt cu asta, cat imi iese nu stiu. Continuati voi, public sau in privat.

Lasati tatii sa fie tati, ca de aia i-ati ales sa faceti copii cu ei.”

Categorii
#tatadeweekend tata de week end

Un week-end la mama,unul la tata #tatadeweekend

Nu exista vreun tata divortat sau despartit care sa nu auda aceasta fraza „Un weekend la mama,unul la tata” Este bine sau rau? Vom vedea in cele ce urmeaza

Conform expertei britanice în îngrijirea copiilor, autoarea cărții „Family Breakdown” („Destrămarea familiei”) – Penelope Leach, aranjamentul atât de popular în rândul cuplurilor divorțate de a lua fiecare copiii, unul într-un weekend iar celălalt în alt weekend, se dovedește a fi mai dăunător copiilor decât actul divorțului în sine.

Leach a argumentat că mutarea copiilor de la un părinte la altul sau simplul fapt că trebuie să doarmă peste noapte la părintele cu care nu locuiesc de obicei, dăunează dezvoltării creierului copiilor.

Ea a spus că aceștia, în special copiii cu vârsta mai mică de cinci ani, care au trebuit să petreacă noaptea cu unul dintre părinții cu care nu locuiesc de obicei, dezvoltă „probleme de atașament”.

„Când oamenii spun că este drept ca un tată și o mamă să își împartă fiica de cinci ani, luând-o fiecare în câte un weekend, ei se referă la faptul că este drept pentru adulți – care o privesc ca pe o posesie, și care văd prezența ei ca pe un drept al lor – și nu că este drept pentru copil,” a scris Leach în cartea sa.

„Împărțirea aceasta a timpului între cei doi părinți poate fi dăunătoare pentru copil”, a observat aceasta.

„Când eram la el acasă, tata vorbea despre el și mama și despre cât de mult îi duce dorul dar și despre cum ea l-a trădat. Asta nu mi-a trezit sentimente de compasiune ci m-a pus într-o situație ciudată, stânjenitoare, mai ales când mai avea puțin și părea că vrea să înceapă să plângă. Odată, băuse whisky și a început să vorbească despre cum se simte singur fără ea în pat. Mi s-a părut scârbos. Asta m-a îndepărtat de amândoi”, a povestit fata.

Conform scriitoarei, creșterea copiilor împreună chiar și după divorț este cel mai bun cadou pe care părinții îl pot face copiilor lor.

Un tată al unei fetițe de 2 ani i-a împărtășit lui Leach aranjamentul de a crește copilul împreună pe care l-au stabilit el și fosta lui soție după ce au divorțat.

„Dacă Diane ar fi fost mai mare, poate am fi încercat să locuim în apartamente separate, aproape unul de altul ca să poate merge la amândoi. Dar fiind atât de mică, nu am vrut să o rupem în două, astfel că am împărțit casa. Fiecare avem câte jumătate iar fetița, pe toată. Mulți oameni, cum ar fi vecini de-ai noștri cu care nu suntem apropiați, nici măcar nu știu că suntem divorțați. Diane știe, desigur, însă nu o deranjează prea tare. De ce ar deranja-o? Mereu unul dintre părinți este acasă, cina o așteaptă întotdeauna într-una din cele două bucătării iar patul ei prețios o așteaptă în camera ei”, a spus tatăl.

În Australia, un număr din ce în ce mai mare de cupluri amână divorțul până când copiii lor ajung la vârsta de 18 ani, arată o statistică a Institutului Australian al Studiului Familiei (IASF).

UN COPIL TREBUIE SA AIBA PARTE DE AMBII PARINTI, CHIAR DACA ACESTIA LOCUIESC LA DOMICILII DIFERITE

„Si au trait fericiti pana la adanci batraneti…” In vremurile moderne, cuplul fericit pentru o viata este tot mai rar si tot mai greu de mentinut. Divorturile sunt la ordinea zilei, dureroase, deprimante. Copiii raman, de cele mai multe ori, alaturi de mame – asa prevede legislatia romaneasca. Ce se intampla cu tatii desprinsi de copiii lor? Unii „divorteaza” de mostenitori odata cu despartirea de sotie. Cei mai multi doresc sa ramana insa la fel de mult alaturi de copii, sa ii priveasca crescand, sa ii educe, sa le indrume pasii spre viata

Cum isi poate mentine un tata legatura cu copilul sau, dupa divort

Sunt tati care nu au timp, deci isi vad copilul o data pe saptamana, casatoriti sau nu, pentru ca au, de exemplu, un serviciu solicitant. Si mai sunt acei tati care, in urma divortului, au un program stabilit sau convenit cu fosta partenera la o zi pe saptamana – in care isi pot vizita copilul. Ideal este timpul calitativ petrecut cu copilul, si nu cel cantitativ. Evident, foarte putin timp petrecut cu copilul nu ar fi in beneficiul lui si ar frustra totodata si tatal.

Problema cu adevarat grava intervine atunci cand

mama este cea care incearca sa desparta tatal de copilul sau. In acceptiunea maternitatii, acest lucru nu este de dorit. Indepartarea tatalui de copil spre sanctionarea fostului partener este in detrimentul dezvoltarii copilului si ideal este ca parintii sa isi lase deoparte ambitiile, egoismul, orgoliile si sa puna pe primul loc interesul celui mic. Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, atat timp cat ei sunt in viata si cat timp nu sunt decazuti din drepturile parintesti.

Ar trebui ca tatal sa isi ajute fosta partenera sa inteleaga ca doreste sa se implice ca parinte, sa continue sa fie un tata bun. Este frustrant pentru orice parinte sa fie sanctionat in a-si vedea copilul pentru ca relatia de cuplu nu a functionat, explica dr. Mihaela Sahlean. Daca nu mai exista rolurile de sot, sotie, rolul de parinte trebuie conservat la ambii. Daca exista dorinta, putem vorbi de o buna implicare a ambilor parinti in educatia copilului, chiar daca acestia au decis ca nu mai pot continua impreuna.

Despre „tatii de duminica” Vezi si #tatadeduminica

Sunt tati care vor sa fie doar tati de duminica , precum si mame care fac tot posibilul ca tatal sa se transforme in tata de duminica. In ambele cazuri pierde copilul.

Insa daca in cazul mamelor care se opun relatiei tata-copil este doar o problema de alegere personala la care poate renunta oricand , in cazul tatilor care doresc sa fie tati cu adevarat si nu doar ocazional, este o problema de sistem foarte grava. Tatal este obligat sa duca un razboi cumplit cu un sistem nepasator care vede scurt si precis interesul copilului: mama. Iar programul de vizitare este cat mai scurt, asa incat copilul sa ramana atasat afectiv intr-o proportie mult mai mare de mama.

Sunt cazuri in care, datorita comportamentului tatalui inainte de divort, distrugerea sentimentelor copilului nu este posibila. In aceste cazuri, sistemul sacrifica fara mila copilul. Sacrifica unul, dar se asigura ca pentru restul a facut bine.

Singurul care sufera cu adevarat este copilul. O mama care nu intelege aceasta suferinta si actioneaza egoist transforma copilul intr-un ostatic. El devine astfel doar o arma impotriva fostului sot, iar intreaga sa viata se naruieste in acest fel.

CE FACI CAND SOTIA(fosta) ITI CERE DIVORTUL SI TE ANUNTA CA AI VOIE SA-TI VEZI COPILUL DOAR IN WEEKEND?

 

Ce se intampla in sufletul unui tata care se trezeste ca viata i-a fost furata?

Pentru tot restul vietii ai ramas doar un tata de duminica. Altii iti vor creste copilul, altii ii vor spune „noapte buna”, altii ii vor prepara micul dejun, altii vor trai alaturi de el in vreme ce tu poti doar sa il vezi „la program”

DACA ATI TRECUT PRIN ASA CEVA CA SI TATA LASATI UN COMENTARIU SI DATI DISTRIBUIE

Multumim 

Categorii
tatal.ro ajuta tatii din Romania

Mama vs.Tatal . La cine ramane copilul in realitate dupa divort?

Articol scris de Tatal.ro – un proiect care sustine drepturile tatilor din Romania

Cine nu a auzit de custodie comuna ? Cine nu a auzit faptul ca daca copilul e mic se duce sigur la mama ? si multe alte exemple

TATAL.RO

Chiar dacă, pe hârtie, legea îi vede egali pe părinți, sentințele din sălile de judecată îi discriminează uneori pe tații care vor să aibă drepturi egale cu mamele în viața copiilor.

Bărbații sunt îndepărtați, astfel, de rolul angajat al unui părinte.

Tatal.ro a analizat peste 1000 de hotarari de pe portal.just.ro , a discutat cu peste 100 de fosti soti si  multi cercetatori

Vezi si

Cum este divortul la romani de la revolutie pana la pandemia Covid-19 sursa https://insse.ro/

​În primul an de după Revoluție aveam un divorț la fiecare 6 căsătorii încheiate. Anul trecut am avut un divorț la 4 căsătorii, potrivit datelor publicate în aceste zile de Statistică. Anul trecut, peste 30.000 de cupluri de români n-au mai rezistat și au solicitat în mod oficial separarea în acte. HotNews.ro a stat de vorbă despre divorțurile la români cu Constanța Vintilă-Ghițulescu, doctor în istorie și civilizație la École des Hautes études en Sciences Sociales din Paris și cu Ioan Bolovan, istoric, profesor universitar și fost prorector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, director al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și membru corespondent al Academiei.

Datele INS arată că anul trecut, față de ultimii 5-6 ani, a crescut destul d emult ponderea divorțurilor la grupa de vârstă (a soțului) de 4044 de ani, 45-49 ani, 50-54 de ani și a urcat în ritm mai lent divorțurile din grupele de vârstă mai avansate (54-59 ani și 60+). Vezi mai jos.

Printre motivele invocate la divorț găsim păcate atât ale Ei cât și ale Lui, depinde de cine depune plângerea. Ea îi reproșează Lui infidelitatea conjugală, alcoolismul, violența și „alte motive”. Acestea din urmă ascund de cele mai multe ori aceleași acuzații dar fără să fie exprimate direct, din discreție.


Ce îi reproșează El, Ei:



Ce îi reproșează Ea, Lui:

Înainte vreme, divorțul se numea „carte de despărțire”. Motivele pentru care un cuplu divorța nu erau foarte diferite acum câteva sute de ani față de cele invocate azi, doar că se numeau altfel. Violența fizică se numea „traiul rău”. Adulterul era și el pricină de jalbă, adică de introducere a cererii de divorț. La fel și alcoolismul bărbatului. Barbu pescarul, de câte ori se întoarce de la cârciumă, îşi bate nevasta asta după ce i-a risipit toată zestrea. Iată ce povesteşte Safta despre ultima bătaie: „viind el iarăşi beat acasă-şi, la patru ceasuri din noapte, după ce ar fi bătut-o foarte rău, ar fi dat şi cu cuţitul în spate să o junghe şi putea să i se întâmple şi primejdie de moarte”. În România, anul trecut s-au pronunțat circa 30.000 de divorțuri. Puțin peste, ca să fim mai exacți.

Dar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, cum spuneam mai sus, față de acum 100 și ceva de ani. Chiar dacă o comparație cu prezentul cu greu poate fi făcută. „Pentru sec. 18 nu exista studii in afara de cele făcute de mine, din pacate. Există însă mii de documente pastrate in condicile de la Mitropoliecare ar putea fi parcurse si inventariate astfel incat sa ofere o imagine mai clara asupra separarii. Acestea s-au pastrat doar pentrut Valahia. Cele din Moldova au pierit. Eu lucrez pe acest subiect si incerc, de fiecare data, sa scot la lumina cazuri noi, dar n-am purces la o asezare a lor in date statistice. Interesati de subiectul meu sunt cercetatorii francezi care au deschis un proiect mare pe divortialitate privita mai ales din perspectiva demografica”, spune Constanța Ghițulescu- Vintilă , autoarea cărții „În șalvari și cu ișlic”, unde descrie divorțialitatea vremii.

„În secolul XVIII, în fruntea motivelor de divorţ se află separarea pentru „traiul rău”. 209 jalbe invocă acest motiv, din care 168 aparţin soţiilor şi 41 soţilor. „Traiul rău“ îmbracă diferite forme, de la violenţa verbală şi până la cea fizică, de la amestecul părinţilor şi până la tirania soacrei. Violenţa verbală însoţeşte violenţa fizică, ambele fiind mai totdeauna provocate de alcoolism. Băutura devine o patimă de care cu greu se poate scăpa”, scrie cercetătoarea în cartea amintită.

A risipi zestrea sau a vinde lucrurile din casă constituia și pe atunci o conduită dezonorantă din partea partenerului

„Uneori, în cererile adresate puterii, femeile nu vor neapărat separarea, ci mai degrabă intervenţia, sub orice formă, pentru a-l convinge pe soţ să renunţe la alcool, să nu mai risipească agoniseala şi, mai ales, să-şi hrănească familia. O femeie, Ana din Bucureşti, se plânge mitropolitului de soţul ei, Niţul condoragiul, dedat cu totul la patima beţiei. Trei ani de căsătorie au fost de fapt trei ani de coşmar, căci „dă atunci şi până acum, povesteşte soţia, să află în patima beţiei şi totdeauna cându să culcă beat să pişă în pat, în aşternut cu mine“. Aceste acuzaţii sunt completate cu cele de natură economică, deoarece soţul „ce câştigă cheltuieşte la beţie”. Ea nu cere separarea, ci numai un mijloc de înţelepţire prin care să fie obligat „ca ce va câştiga să aducă în casă””, scrie Constanța Ghițulescu- Vintilă.

A risipi zestrea sau a vinde lucrurile din casă constituia și pe atunci o conduită dezonorantă din partea partenerului. „Economia şi aşa precară, a multor cupluri nu supravieţuieşte în atare condiţii. Din acest motiv, soţia cere ajutorul celor din jur pentru a-şi salva zestrea sau a prezerva patrimoniul familiei. Altă femeie, Neaga din Vlăiculeşti, judeţul Ialomiţa, îşi acuză soţul că nu o chiverniseşte şi că nu-i aduce de cheltuială, ba mai mult, că în vremea răzmeriţei a lăsat-o singură fără mâncare şi fără protecţia necesară. în această situaţie, s-a văzut obligată să părăsească satul şi să-şi caute o slujbă în oraş pentru a se hrăni singură. Timp de alţi cinci ani îl aşteaptă răbdătoare că „doar va arăta el vreo milostivire asupra ei“, dar cum declară chiar soţul „scârbindu-se unul de altul“ soluţie de împăcare nu mai există.1 Femeia notează aici cum situaţia economică a cuplului s-a deteriorat cu fiecare zi, iar bărbatul, care avea obligaţia de a chivernisi casa, s-a sustras acestei îndatoriri, acceptând ca ea să părăsească căminul pentru a se întreţine singură. Deci un bărbat care nu e capabil să se chivernisească pe el, nu va avea grijă de familia sa”, scrie cercetătoarea.

Revenind la zilele noastre, grupa de vârstă a bărbaților care au preferat să divorțeze în 2019 este 40-44 de ani, urmată de 35-39 de ani și cea de 30-34 de ani.




Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol

Aici e momentul să mai spunem un lucru: înainte vreme, divorțul era acordat (sau nu) de Biserică. „Pravilele sunt abandonate dupa intocmirea legislatiei moderne de la 1864 si iesirea casatoriei din sfera Bisericii. De fapt, acest lucru se intampla deja de pe la sfarșitul secolului al 18-lea, cand spetele incep sa se divida – nunta ramane pe seama Bisericii, adica desfacerea cununiei, in timp ce patrimoniul, zestrea, darurile, averea comuna – revin unui tribunal civil”, spune Constanța Vintilă-Ghițulescu.

„Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol. Dar, cine stie, poate se va ridica un proiect mare interdisciplinar care sa ne ofere date concrete si nu doar speculatii”, conchide cercetătorul român.

Și încă ceva: înainte de Codul Civil, dacă o femeie trăia în „concubinaj” (parteneriatul civil de azi), ea nu avea niciun drept atunci când bărbatul cu care stătea se hotăra să o dea afară. Devenea o „paria” a societății.

În încercarea de a compara divorțurile de acum cu cele din urmă cu 100 de ani, am stat de vorbă și cu dl. Ioan Bolovan , istoric, profesor universitar și prorector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca între 2012-2020, director al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și, din noiembrie 2018, membru corespondent al Academiei Române. „Nu exista date statistice pentru secolul XVIII privind divortialitatea, in fapt abia in ultimele decenii ale sec. al XIX-lea apar consemnari ale celor divortati, un procent destul de scazut din cadrul populatiei. Aceste surse statistice sunt in limba maghiara pana la 1918 si exista carti la Biblioteca Centrala universitara din Cluj cu aceste date anuale”, ne-a spus acesta. Potrivit d-lui Bolovan, nu exista studii facute privind divortialitatea in ultima suta de ani si nici analize pe categorii de varsta. Regimul comunist a fost tolerant cu divortialitatea pana in 1966 insa atunci s-a schimbat optica, odata cu decreetul anti-avort fiind restrans si dreptul de divort, ceea ce a facut ca in 1967 numarul divorturilor sa se prabuseasca pana la aproape cateva sute in toate tara. Din anii 70 s-am mai inchis ochii si au fost mai permisive divorturile”, explică dl. Bolovan

 În cazurile în care sunt implicați copii, în aproape toate situațiile, cei mici sunt încredințați mamelor după despărțire, deși legislația Uniunii Europene le garantează de câteva decenii părinților de ambele genuri drepturi egale în relația cu copiii. În România, sunt aproape zece ani de când Codul Civil prevede, pe hârtie, același lucru

Au fost cazuri în care tatăl a primit mai puțin timp de petrecut cu copilul, chiar și atunci când s-a dovedit că e un părinte mai responsabil decât mama. Sentințele perpetuează ideea că femeia este, în primul rând, cea care trebuie să aibă grijă de copii, și că, prin urmare, este în mod natural un părinte mai bun și mai important în creșterea și educația lor. 

Bărbații sunt îndepărtați, astfel, de rolul angajat al unui părinte..

Tribunalul Familiei și Parchetul de pe lângă Tribunal sunt singurele instituții din România specializate în soluționarea cazurilor de familie sau în care sunt implicați minori. Dosarele care ajung în mâinile celor șase judecători de aici sunt din tot județul Brașov: divorțuri aflate în faza de apel, furturi sau infracțiuni sexuale cu minori. În restul țării, cazurile de familie revin judecătoriilor din orașele cele mai apropiate Sursa portal.just.ro si csm.ro

Mama nu poate fi înlocuită șase luni, un an, cât alăptează. În rest, nu există niciun motiv legal să nu poți să stabilești domiciliul unui copil mic la tată” explica un magistrat care doreste sa isi pastreze anonimatul.

„La fel de bine se poate ocupa și un tată să-i schimbe scutecele, să-i prepare lapte praf. Ca mentalitate, încă este aceasta: dacă-i copilul mic, trebuie să rămână neapărat la mamă.” Precizeaza domna judecator

Din 2018, rata divorțului a început să scadă constant în România, unde s-au înregistrat cele mai puține despărțiri în fața statului de după Revoluție. Două dintre explicații sunt plecarea unuia dintre parteneri la muncă într-o țară străină și amânarea deciziei până când se fac mai mari copiii.

CINE ARE DREPTATE?

Daca aveti comentarii cu privire la acest subiect va invitam sa comentati pe site !