Sondaj oferit de Asociația taților din Romania www.tatal.ro

TATAL.RO
TATAL.RO
Sondaj oferit de Asociația taților din Romania www.tatal.ro
Andreea Bălan și George Burcea au divorțat după 2 ani
(Divort-tv.ro)
Andreea Bălan și George Burcea s-au despărțit în urmă cu doi ani, însă abia acum s-a terminat procesul de divorț. Invitată în cadrul podcastului lui Damian Drăghici, artista a anunțat că totul s-a terminat, însă acum mai este vorba doar de o chestie de redactare.
#andreeabalan #divort #georgeburcea #divorttv #tatalro #ghidultatalui Va rugam sa ne scrieti pe https://tatal.ro/ si https://divort-tv.ro/
Cum, Unde, De ce, Catre custodia copilului in cazul parintilor necasatoriti.Va ajuta tatal.ro
Cand vorbim despre custodia copiilor minori rezultati dintr-o relatie de concubinaj, este important de stiut ca participarea la viata copiilor nu este un drept al parintilor, ci o obligatie pe care acestia o au incepand de la nasterea copilului/ copiilor, respectiv recunoasterea copilului, sau, in cazuri speciale, stabilirea pe cale judecatoreasca a paternitatii. Din punct de vedere juridic, parintii necasatoriti care hotarasc sa renunte la relatia de concubinaj se supun acelorasi prevederi legale ca si in cazul divortului, mai putin procedura de desfacere a casatoriei, respectiv a stabilirii numelui dupa divort.
Astfel, stabilirea domiciliului minorului nascut dintr-o relatie de concubinaj, stabilirea programului de intretinere a relatiilor parintesti pentru minorul nascut in afara casatoriei precum si stabilirea contributiei pentru cresterea, educarea si intretinerea minorului cu parinti necasatoriti, sunt actiuni prevazute de NCC si se pot efectua atat pe cale amiabila, la mediator, cat si pe cale judecatoreasca, in instanta.
Atat stabilirea autoritatii parintesti prin mediere, cat si stabilirea autoritatii parintesti pe cale judecatoreasca prezinta unele avantaje in functie de optiunile si fiecaruia.
Dumneavostra puteti decide procedura care va este favorabila dupa ce studiati fiecare dintre modalitati.
Articol scris De cei care stiu legile
Vă prezentăm câteva informații pe care orice tată ar trebui să le cunoască atunci când este vorba de drepturile sale în raportul cu copiii săi.
Atunci când vine vorba despre concedii pentru creșterea copiilor, de zile libere pentru îngrijirea nou-născuților sau pentru a-i duce pe cei mici la controale medicale de rutină, tații au aceleași drepturi și pot beneficia de aceleași avantaje ca mamele. În ceea ce îi privește pe tații divorțați și separați de copiii lor, idealul impus de Uniunea Europeană este ca nici legile, nici judecătorii să nu acorde drepturi preferențiale mamelor, ci să țină cont că mama și tatăl trebuie să fie egali în urma unui divorț. În continuare, aveți principalele drepturi pe care orice tată le are și despre care ar fi bine să știe.
Zile libere pentru îngrijirea nou-născutului
Asemenea mamei, și tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu, conform Legii concediului paternal nr. 210/1999. Concediul paternal este de cinci zile lucrătoare, iar dacă tatăl este asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat, atunci acesta va primi și o indemnizație egală cu salariul pe care l-ar fi primit în perioada în care stă cu copilul.
Pentru a putea beneficia de acest concediu, tatăl trebuie să depună o cerere în primele opt săptămâni de la nașterea copilului. Cererea trebuie să fie însoțită de certificatul de naștere al micuțului, pentru a putea dovedi calitatea de tată a celui care dorește concediul.
Concediul de creștere a copilului
Nu doar că au dreptul la concediu de creștere a copilului (CCC), ci sunt chiar obligați să își ia cel puțin o lună de concediu paternal până când copilul lor împlinește vârsta de doi ani. Pentru a putea, însă, beneficia de acest concediu, tatăl trebuie să fi lucrat cel puțin 12 luni (nu neapărat consecutive) în ultimii doi ani înainte de nașterea copilului.
Potrivit Ordonanței de urgență nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cel puțin o lună din perioada totală a CCC este alocată părintelui care nu a cerut acest drept. Prin urmare, dacă mama este cea care intră în concediu de creștere, atunci tatăl trebuie să stea și el în concediu cel puțin o lună, în locul mamei.
Concediu pentru tații care adoptă
Tații care adoptă un copil au dreptul la maximum un an de concediu de acomodare, conform Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei. De asemenea, pe lângă concediu, tații beneficiază și de o indemnizație lunară, iar în perioada în care stau acasă cu copilul vechimea în muncă o să continue. Perioada de concediu va fi asimilată stagiului de cotizare pentru obținerea indemnizațiilor pentru concediile medicale, pentru obținerea pensiei, a șomajului și a concediului.
Deduceri salariale de la stat pentru tații cu persoane în întreținere
Dacă au în întreținere copiii sau alți membri ai familiei până la gradul al doilea de rudenie inclusiv, tații salariați beneficiază de o deducere salarială personală, conform Codului fiscal. Deducerea se acordă în cazul în care tatăl are salariul brut mai mic de 3.600 de lei, iar cuantumul ei este variabil.
Deducerea salarială se acordă lunar și nu este suportată de angajator, ci reprezintă dări mai mici către stat și, într-un final, în niște bani în plus la salariu.
Liber anual pentru controlul medical de rutină al copilului
Tații au dreptul la o zi liberă pe an pentru a-și duce copilul la controlul medical de rutină, iar angajatorul nu are obligația de a plăti salariul pe ziua respectivă. Ziua liberă se acordă în urma unei cereri depuse cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de vizita la medic, iar controlul medical efectuat trebuie justificat ulterior cu acte doveditoare din partea medicului de familie.
De asemenea, pentru a beneficia de această zi liberă, tatăl trebuie să facă o declarație pe propria răspundere că celălalt părinte cu a solicitat și nici nu va solicita, la rândul său, ziua liberă.
Probleme legale ale taților în relația cu copilul
Legislația civilă prevede că în urma divorțului, autoritatea părintească rămâne la ambii părinți. Chiar în cazul în care părinții se separă, iar copilul locuiește doar cu mama sa, tatăl are dreptul să păstreze legătura cu copilul său, poate să călătorească împreună cu el și are dreptul de a participa la deciziile importante din viața celui mic. Dacă îi sunt încălcate drepturile, sau în cazul în care dorește să se implice în viața copilului său născut în afara căsătoriei, tatăl are posibilitatea de a se adresa instanței sau autorității tutelare.
Sursa : Cei care stiu legile
Indiferent de mediul de trai sau nivelui de pregătire, oricine poate trece printr-un divorț — un eveniment care nu ar trebui să reprezinte sfârșitul lumii, spun psihologii. Cel mai grav este însă faptul că unii bărbați își abandonează copiii imediat ce trec de divort.
Potrivit psihologului, tații care nu au dezvoltat instinctul patern își vor abandona urmașii fără a avea vreo remușcare.
Barbatii pleaca din varii motive:
– Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata
– Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile
– Pentru ca se simt neglijati.
– Pentru ca iubesc pe altcineva.
– Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.
– Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.
Intr-un talk-show difuzat recent pe unul dintre posturile romanesti de televiziune, unul dintre cei mai vizibili barbati ai momentului, tata, asteptand venirea pe lume a celui de-al doilea copil al sau, i-a spus moderatorului, fara sa clipeasca: “Sunt multi barbati care se rup de familia lor dupa aparitia primului copil. Aceia nu sunt barbati adevarati.”
Nu putem decat sa aplaudam un astfel de truism, exprimat la ore de mare audienta. Dar ce ne facem atunci cand ne trezim in fata faptului implinit? Cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa?
Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.
Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca pleaca.
Sfatul psihologilor este clar: “Cea mai buna minciuna este intotdeauna adevarul. Desigur, servit in portii digerabile, in functie de varsta interlocutorului. E bine insa sa nu culpabilizati inutil copilul, sa nu-i spuneti ca tati a plecat pentru ca nu l-a vrut pe el. In multe cazuri, poate nici nu este adevarat. Copiii au oricum tendinta sa ia asupra lor toate vinile din lume, nu are sens sa ii ajutam sa se autoculpabilizeze.
Pentru toate explicatiile din lume exista un moment potrivit. De cele mai multe ori copiii accepta realitatea ca atare, daca le este prezentata in cuvinte simple. Nu transformati un tata absent intr-un cavaler in armura, plecat in cruciade. Dar nici nu-l demonizati. Copiii se multumesc cu explicatii banale: tati e la el acasa. Tati e la serviciu. Tati a plecat pentru ca avea treaba in alta parte. Tati te iubeste atat cat poate el. Dar eu sunt aici pentru tine si nu am sa te parasesc niciodata si chiar daca mai plec si eu la serviciu, intotdeauna am sa ma intorc.”
“Noi am ramas fara „tati” acu` 4 luni, Giulia avea 3 ani pe atunci. Tatal ei vine foarte rar la ea, in rest, e plecat cu „serviciul”. Nu il aduc in discutii, nu tin mai multe poze decat pana atunci. Cand sunt intrebata raspund. Eu nu deschid subiecte despre tatal ei. In locul tau, nu as tine nicio poza acolo. I-as spune, de fapt asa fac si eu cu fie`mea la fiecare pas, ca o iubesc si o ador si orice ar fi se poate baza pe mine. Atat. Iti dau dreptate, nu are rost sa cladesti povesti, insa adevarul, asa cum e el, nu poate fi spus unui copil. Si va veni timpul intrebarilor, probabil cand va incepe gradinita si va vedea ca nu doar „mami” au copiii. Dar pana atunci mai ai f mult timp. Motivul plecarii la noi este „serviciul”. Fie`mea a acceptat foarte bine ideea, pt ca tatal ei petrecea foarte putin timp cu ea sau deloc. Copiii accepta mult mai usor lucrurile decat credem noi”. (mamagiuliei)
“Nu incerca de pe acum sa dai raspunsuri la intrebari ce nu exista. S-ar putea sa-ti fie mai greu sa schimbi variantele ulterior.” (Adina Iulia)
Nu ii da copilului ocazia sa se intrebe “ce am eu in minus de nu m-a vrut?”
“Trebuie sa fii atenta cum abordezi subiectul si oricit de mult te doare pe tine, nu plasa vina tatalui, mai ales faza cu „nu te-a vrut”…asta pune (pe viitor) vina toata asupra copilului, de fapt. Isi va pune intrebarea: „Cu ce am gresit eu, de nu m-a vrut? Ce am in minus ca nu m-a vrut? Insemn prea putin ca cineva sa ma vrea?”” (Anamaria)
“Nu cred ca e bine sa ii pui tot timpul la cap poza tatalui. Ii vei crea o dependenta falsa fata de el, ceea ce o va impiedica sa se adapteze la situatia reala si sa accepte un nou tata daca acela o sa apara. In primul rand nu rasfrange asupra ei frustrarile tale legate de tata. Fetitei mele i-am aratat cateva poze cu el cand era mai mica si i-am spus cum il cheama. Asta pe la un an si ceva, doi ani cand a inceput sa intrebe.
Deci nu iti fa iluzii, va intreba destul de curand. Apoi i-am spus ca e departe, la serviciu si ca nu se va intoarce (pentru ca o perioada l-a tot asteptat – nu i-am spus-o foarte clar, atat cat sa faca o obsesie din asteptarea lui). Ce are nevoie sa stie la varsta asta e ca e iubita, si de mami si de tati, si ca are dreptul sa ii iubeasca si pe mami si pe tati. Asta daca aduce vorba, nu sa ii repeti tu ce mult te iubeste tati. Va avea timp mai tarziu sa inteleaga ca exista tot felul de tipuri de dragoste.
Fetita mea se joaca uneori ca si cum ar vorbi cu tati la telefon, iar cand au invatat la gradinita despre familie, m-am hotarat sa ii dau si o poza de a lui, ca sa nu se simta diferita. Si a fost ok. Apoi mi-a insirat toti membri familiei (bunici, veri, printre care si pe tati) si mi-a spus ca ii iubeste pe toti. Si am inteles ca ea are nevoie sa il iubeasca, chiar daca eu consider ca el nu merita.
Atunci cand eu am incetat sa ma mai crispez cand aducea vorba despre el, chiar daca incercam sa nu o arat, cand eu am invatat sa ma relaxez, a fost mult mai ok si pentru ea. Daca vrea sa vorbim despre el, vorbim, daca vrea sa inventeze jocuri cu el, e ok. A devenit ceva obisnuit, care apare din cand in cand, nu e ceva de care se agata. De fapt, a gasit singura solutia care i se potriveste momentan (are 3 ani). Intr-o seara mi-a insirat membri familiei si a spus ca tatal ei e bunicul (tatal meu) si mai are un tata de departe, X. Daca tu vei reusi sa tratazi situatia cu naturalete, asa o va face si ea.
Deci parerea mea e sa nu incerci tu sa creezi un tata fals printr-o fotografie, dar nici sa nu ii negi existenta atunci cand va intreba de el. Lucrul de care va avea insa nevoie destul de repede e o prezenta masculina cu care sa vina in contact, chit ca e tatal tau, fratele tau, un prieten mai apropiat…” (Sanziana72)
“Lasa fetita sa-si puna singura intrebarea unde e tata si ce-i cu el, ca altfel eu zic ca fotografia si povestirile ii vor crea ca o asteptare si va fi dezamagita ca nu vine” (Laura jr)
Cea mai buna razbunare este sa-ti lasi copilul sa descopere singur motivul adevarat pentru care tata a plecat.
„Un tată care nu se implică emoțional va pleca mai ușor din familie, din cuplu și își va abandona copilul fără remușcări”, adaugă psihologul.
„Uneori, bărbații nu au suficientă maturitate. Dincolo de latura emoțională și de atașamentul față de copil, unii bărbați nu reușesc să se maturizeze. Bărbatul care nu are dezvoltate acele trăsături care îl fac bărbat are tendința de a abandona partenera de viață cât și copilul. Ca să ajuți material copilul, trebuie să ai un anumit nivel de dezvoltare emoțională. De aici și pornesc toate problemele”
Ce facem cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa? De ce isi parasesc barbatii familia? Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.
Si intr-o zi te trezesti ca pleaca…
TATAL.RO este total impotriva abandonarii copiilor de catre tati!
Tatal.ro este singura comunitate din Romania care ajuta tatii si pe mame,daca accepta sa fie ajutate. Vezi Cum se descurca cuplurile in pandemie
Pandemia a venit nu doar cu presiuni pe sănătatea fizică a oamenilor şi asupra economiei, dar şi asupra relaţiilor de orice fel. cele mai afectate par a fi însă cele de cuplu. Cu ce probleme se confruntă cuplurile în pandemie?
În general, referindu-se la relaţiile de cuplu, psihologul tatal.ro a observat trei tendinţe într-un studiu pe care l-au făcut în această perioadă: „Pe de o parte, cuplurile care înainte de această pandemie aveau o relaţie bună, funcţională, sunt cuplurile care s-au conectat şi mai mult, pe seama acestui timp mai îndelungat pe care l-au avut împreună, acesta fiind aspectul pozitiv al acestei situaţii”.
Apoi, observă ea, mai există categoria cuplurilor care aveau dificultăţi înainte de pandemie, pe care nu încercau să le rezolve şi care în această perioadă s-au accentuat – au apărut conflicte majore, iar unele au dus şi la despărţiri. O a treia categorie o reprezintă cuplurile care aveau o relaţie bună, iar dintr-o dată, în perioada aceasta, au apărut conflicte între ei. „Aceasta se întâmplă foarte mult în rândul persoanelor din corporaţii – ei petreceau foarte mult timp la birou – 10 ore sau chiar mai mult timp zilnic, iar timpul petrecut efectiv acasă cu partenerul era foarte redus.”
Astfel, cei care se înţelegeau anterior pandemiei bine, dar acum au probleme, în general aveau puţin timp liber la dispoziţie pe care să îl dedice relaţiei: „Aveau 2-3 ore seara în care se ocupau de casă sau de copii, fiindcă petreceau puţin timp împreună, nici nu apucau să se certe foarte mult – ei ocupându-se de lucrurile acestea cotidiene mai degrabă. S-au trezit apoi în situaţia de a lucra de acasă, cu copiii având şcoala online, iar dintr-o dată şi-au dat seama că sunt multe lucruri nespuse, care deranjau şi la unul, şi la celălalt, astfel că au apărut neînţelegeri şi conflicte, acesta fiind motivul principal pentru care au apelat la psihoterapie”.
În timp ce la începutul relaţiei oamenii petrec foarte mult timp împreună şi caută să se cunoască, sunt duşi ulterior de viaţă în direcţii unde concentrarea scade în ceea ce priveşte relaţia de cuplu şi se mută pe obiective precum cariera, apoi copiii.
„De foarte multe ori se întâmplă ca ei să evolueze în moduri diferite, iar la un moment dat, cum s-a întâmplat în situaţia aceasta cu pandemia ajung să nu se mai recunoască unul pe celălalt”, spune psihologul.
Per ansamblu, ea observă că cei care anterior aveau o relaţie echilibrată, acum au o relaţie bună în continuare, în timp ce pentru cei la care nu exista o astfel de relaţie, pandemia a adus un semnal de alarmă, iar cei care şi-au dorit să meargă mai departe din rândul lor au apelat la terapie.
Mama este prima care ține copilul în brațe după ce acesta se naște. Tatăl este primul care postează un selfie cu el ținând copilul în brațe. Tata 1 – Mama 0
În prima noapte, mama nu doarme de la atâtea emoții. În prima noapte, tatăl nu doarme de la atâta băut cu prietenii. Tata 2 – Mama 0
O dată cu nașterea copilului, mama dezvoltă instinctul matern. O dată cu nașterea copilului, tatăl dezvoltă instinctul că n-o să mai primească nimic pentru multă vreme. Tata 2 – Mama 1
Tatăl trebuie să fie un model pentru copilul său. Mama poate s-o ia razna când vrea ea, de vină sunt hormonii. Tata 2 – Mama 2
Mama poartă copilul în pântec 9 luni. Tatăl în poartă în brațe cel puțin 3 ani după. Tata 2 – Mama 3
Copilul se poate bucura de sânii mamei. Tatăl nu se mai poate bucura de sânii mamei. Tata 2 – Mama 4
Mama are grijă zilnic de copil. Tatăl are grijă zilnic să plece la servici. Tata 3 – Mama 4
Mama îl învață pe copil ce înseamnă educația. Tatăl îl învață să tragă pârțuri. Tata 4 – Mama 4
Mamele pot fi foarte sexy. Tata 4 – Mama 5
Tații pot fi foarte grași. Tata 5 – Mama 5
Mama intră într-un magazin să cumpere hăinuțe de copil. Tatăl intră într-o farmacie să cumpere tampoane. Tata 5 – Mama 6
Mama se plimbă mult cu căruțul prin parc. Tata se plimbă mult prin delegații. Tata 6 – Mama 6
Mama poate vorbi despre copilul ei ore în șir. Tatăl poate vorbi despre copilul lui imediat ce își amintește cum îl cheamă. Tata 6 – Mama 7
După o zi departe de copilul ei, mama vrea să știe tot ce s-a întâmplat. După o zi departe de copilul lui, tatăl vrea să știe ce-i de mâncare. Tata 7 – Mama 7
Mama e circumspectă în privința bonei. Tatăl are încredere și în portarul de la blocul vecin, dacă ăla e de acord să stea cu copilul câteva ore. Tata 8 – Mama 7
Tatăl nu are voie să țipe la copil. Mama nu țipă, a avut o noapte mai grea. Tata 8 – Mama 8
Mama împarte fericită patul din dormitor cu copilul. Tatăl se bate cu câinele pe canapeaua din sufragerie. Tata 8 – Mama 9
Mama citește orice carte despre creșterea copilului. Tatăl întreabă dacă nu poate să vadă filmul. Tata 8 – Mama 10
Mama se pricepe la gătit. Tatăl se pricepe la McDonald’s. Tata 9 – Mama 10
Mama îi povestește copilului cât de importantă este igiena. Tatăl îi povestește cât de important este să nu pută. Tata 10 – Mama 10
Mama îl învață pe copil să folosească furculița și cuțitul. Tata îl învață să folosească tableta și telecomanda. Tata 11 – Mama 10
Mama este realmente îngrijorată pentru că odrasla nu mănâncă suficientă quinoa. Tatăl întreabă ce-i aia. Tata 12 – Mama 10
Mama și tata au convenit ca atunci când unul face baie, celălalt să se joace cu copilul. Tata face baie în 3 minute, când o lălăie. Mama face baie în 50 de minute, când se grăbește. Tata 12 – Mama 11
Mama poate sta oricât singură cu copilul. Și tatăl stă singur cu copilul cât durează drumul până la bunica. Tata 13 – Mama 11
Mama l-ar duce pe copil la balet și la germană. Tatăl l-ar duce la meciuri și la Therme. Tata 14 – Mama 11
Tații nu plâng niciodată. Nu mai apucă de mame. Tata 15 – Mama 11
Mama discută zilnic cu prietenele ei. Tata 15 – Mama 12
Tatăl, nu. Tata 16 – Mama 12
Tatăl intră să ia portocale și cumpără și banane, “că erau la ofertă”. Mama intră să cumpere o haină copilului și își ia și pentru ea 3 fustițe, “că erau la ofertă”. Tata 16 – Mama 13
Tatăl scrie ce vrea el pe blog. Mama aprobă orice se publică pe blog. Tata 16 – Mama 14
Tatăl zice că scorul final este 16 – 14 pentru el. Mama zice că scorul final este 15 – 15. Tatăl are dreptate. Așa că scorul final este 15 – 15.
EGALITATE!
Cum va castiga tatal in fata mamei?
Cateva sfaturi DIN PARTEA UNEI MAME
„Ati vazut vreodata cum arata indicatiile unei mame pentru tata cand pleaca cateva ore de acasa?! Circula pe net o scrisorica de prin Kudika (parca) cu o groaza de detalii. Sa stiti ca nu e departe de adevar.
Cum sa va zic eu? Noi, mamele, avem impresia ca daca copilul nu mananca fix 3 morcovi si un broccoli la fix 11:56 si nu se culca la fix 12:11 si nu doarme fix 124 de minute si nu sta in parc fix 52 de minute si are trei pete pe haine si a adormit cu picioarele murdare, lumea se darama, copilul ala e nenorocit pe viata si tatal ala nu e in stare sa respecte niste indicatii precise si simple.
Crudul adevar e ca ne temem atat de tare ca pierdem controlul! Si ca tatii astia fac si ei o treaba buna. Ca doar nu am gasit copilul infometat, inchis in pivnita si cu valatuci de caca sub fund. Din contra, daca va uitati oleaca la ei, chiar par super veseli si incantati de timpul petrecut impreuna.
La rece vorbind, copiilor le face tare bine sa inteleaga si sa vada oameni care se comporta diferit. In viata u vor intalni doar oameni ca mama. Mai sunt si oameni ca tata, ca bunicii, oameni altfel. Si asta se invata din frageda pruncie.
O, da, e tare greu sa facem un pas in spate si sa-i lasam si pe tati sa isi construiasca relatia LOR cu copiii. Dar nu e corect sa controlam totul. Atata vreme cat nu vorbim de ralatii abuzive, sa-i lasam sa fie tati.
Ideal ar fi sa existe un set de principii de baza pe care sa le respecte ambii adulti. Si care sa se respecte cand e toata familia acasa. Lasati si tatii sa stabileasca reguli, nu doar mama le stie pe toate. Iar cand sunt doar tatii cu copiii, lasati-i sa se descurce. Ca daca incercam sa controlam totul, apoi ajungem sa ne minunam de ce ne suna din 5 in 5 minute sa ne intrebe unde e cana, de ce plange etc.
No, bun! Incep eu cu scuze publice fata de tatal copiilor mei. Pentru ca sunt o scorpie cu dorinta de a controla totul. Ma lupt cu asta, cat imi iese nu stiu. Continuati voi, public sau in privat.
Lasati tatii sa fie tati, ca de aia i-ati ales sa faceti copii cu ei.”
Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).
În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Înafară de divorțul prin instanță (instanța competentă fiind Judecătoria), divorțul poate avea loc, dacă sunt îndeplinite anumite condiții specifice, și pe cale administrativă sau notarială.
Divorțul se judecă la judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (200 lei ) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Dacă pe vremea Codului Familiei instanta decidea în 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unică, conform noului Cod Civil ce a intrat în vigoare în România la 1 octombrie 2011 există prezumția de autoritate părintească comună. Instanța stabilește locuința minorului precum și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie este existența unui consens minim între părinți și verificarea faptului că acest tip de aranjament (autoritatea părintească comună) nu contravine interesului superior al copilului. Contribuția la întreținerea minorului se poate face atât în natură (preferată de legiuitor) cât și în bani (alternativa în cazul în care un părinte nu se achită benevol de obligațiile sale)
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.
Divorțul poate avea loc:
Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
În România s-au înregistrat 2.790 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019 și respectiv 4.800 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019. Prin procedura notarială pot fi soluționate:
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Pentru detalii vedeți articolul Divorțul prin acordul părților pe cale judiciară
Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;
Pentru detalii vezi: Paragraful Efectele divorțului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soți (385-395) din iurispedia
În România, operează prezumția de autoritate părintească comună. Astfel, custodia unică este excepția de la regulă. (Art. 397[10] și Art. 398[11] codul civil). Ca și pe vechiul Cod al familiei, in cazul custodiei unice, „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” (Art 398 (2)).[11] Conform Legii 272/2004, republicată 2014, Art 36 (7) „Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. „[12] Când ambii părinti exercită autoritatea părintească comună, ei trebuie sa ajungă la o înțelegere în ceea ce privește copilul. Dacă nu reușesc aceasta, neînțelegerile dintre ei pot fi soluționate pe cale juridică conform Art. 486 codul civil, care stipulează: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.”
Partaj
consultanta online 2022,
intreaba avocatul online 2022,
contestatie la executare 2022,
Consultanta avocat online gratis 2022,
Intrebari avocati gratis 2022,
Consultanta avocat prin telefon 2022,
Avocat online non stop gratuit 2022 ,
Model contestatie amenda covid,
Depunere contestatie amenda online,
Model contestatie suspendare permis depasire neregulamentara,
Unde depun contestatie amenda,
Termen contestatie proces verbal contraventie,
Taxa timbru contestatie amenda,
A doua notificare de dare in plata,
Dare in plata intre persoane fizice,
Dare in plata imobil executat,
avocat bun divort 2022 ,
Avocat divort sector 1 in 2022,
Avocat divort bucuresti pret 2022,
Cat costa un avocat pentru divort 2022,
Avocat divort sector 6 in 2022,
Avocat divort sector 4 in 2022,
Avocat divort bucuresti in 2022,
Avocat divort cu copii in 2022,
Clauze abuzive contract de energie,
Clauze abuzive contract de gaze,
Clauze abuzive contract caldura,
Procese castigate dare in plata 2022,
Folositi formularul de contact daca aveti intrebari!
Multumim
TATAL.RO va precizeaza care sunt drepturile tatilor la custodia copiilor
În Romania, divorțul este un fenomen sociala tot mai prezent ajungând practic ca unul din patru cupluri să divorțeze. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, acesta nu reprezintă decât pârghia unui conflict de durată dintre foștii soți asupra custodiei minorilor, acolo unde este cazul.
În țara noastră, legiuitorul român a prevăzut doua tipuri de custodie, respectiv comună si exclusivă. Cele mai relavante texte din punct de vedere al custodiei sunt articolele 396-404 din Codul civil care prevăd anumite obligații ce definesc conceptul de custodie comună.
Art. 401 Cod Civil prevede că: în cazul unui divorț, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.
Trebuie să recunoaștem că, în România, practica instanțelor de judecată este în favoarea mamelor deși, în nenumărate cazuri, tații aveau un comportament mul mai responsabil față de nevoile minorilor considerând astfel că se impunea ca minorul să fie dat spre creștere si educare tatălui.
Cu toate acestea, vă mărturisesc că un avocat specializat pe astfel de dosare are pârghiile necesare de a înclina balanța în favoarea tatălui în lupta pentru custodia minorului printr-o bună strategie și argumentare precum și printr-un probatoriu bine administrat în fața instanței de judecată.
Dar să nu uităm totuși că art. 401 Cod Civil face referire la ascultarea copilului, care este obligatorie în condițiile prevăzute de art. 264 alin. 1 Cod civil care, din punctul meu de vedere, reprezintă aspectul cel mai important pe care instanța trebuie să-l analizeze.
“În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.”
Pornind de la acest text de lege, tatăl ar putea să formuleze o cerere de chemare în judecată a fostei soţii prin care să solicite modificarea programului de vizită stabilit de instanță, dar chiar și stabilirea locuiței minorului la acesta în cazul în care se demonstrează că mama copilului are o influență negativa asupra acestuia sau nu are un comportament demn de un părinte responsabil.
Totuși, în cazul în care minorul a fost încredințat spre creștere și educare celuilalt părinte, instanța de judecată trebuie să dispună păstrarea drepturilor celuilalt părinte precum:
Informatii culese de pe portal just ro
Drepturile tatilor la custodia copiilor,
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului,
Barbati care au castigat custodia copiilor,
Cat dureaza un proces pt custodia copilului,
Ce sanse am sa castig custodia copilului,
Incredintarea minorului catre mama,
La ce varsta alege copilul cu cine sa locuiasca,
SCRIE-NE PRIN FORMULARUL DE PE SITE!
Manualul tatalui abuzat de mama va invata care sunt drepturile si obligatiile dvs. in calitate de parinte-tata
Capitolul 1
Rolul tatalui in dezoltarea copilului
E dovedit științific! De la mamă, copilul învață că el este centrul universului; de la tată învață că există și alte universuri. Semn că tatăl are un rol bine definit în dezvoltarea emoțională și fizică a copilului.
Metaforic vorbind, esența misiunii tatălui este tăierea cordonului ombilical dintre mamă și copil. Iar acest lucru presupune încurajarea și dezvoltarea autonomiei copilului, încă de la vârstă mică. Și copiii au mare nevoie de această libertate pentru a descoperi lumea și, implicit, pentru a se construi și a se descoperi pe sine.
Sunt nenumărate studii despre rolul tatălui în viața copilului și toate arată că, dacă acesta este implicat în creșterea și educarea celui mic, IQ-ul copilului este mult mai mare, adaptarea în colectivitate este mai ușoară, succesul școlar apare mai repede și rezistența la frustrare este mult mai mare.
Chiar dacă tatăl nu reprezintă lumea naturală a nou-născutului, el reprezintă celălalt pol al existenţei umane: lumea gândirii, a lucrurilor făcute de mâna omului, a disciplinei, a călătoriei şi aventurii. Tatăl este cel care îl învaţă pe copil, cel care îi arată calea în lume. Dacă mama are tendința, mai degrabă, de a proteja copilul, atunci tatăl este cel care împinge limitele copilului puțin mai sus, îl învață să se autodepășească constant. Iar aceste momente de triumf pe care tatăl le construiește cu copilul său sunt adevărate lecții despre curaj, ambiție, încredere în sine.
„Beneficiile pe care le are implicarea tatălui în viața bebelușului încă din primele zile sunt uriașe – o mai bună dezvoltare globală a acestuia, calitate superioară a relației de atașament între tată și bebeluș, riscul diminuat ca proaspăta mămică să dezvolte simptome ale depresiei post partum“, subliniază Diana Stănculeanu, psihoterapeut specializat în terapii cognitiv comportamentale, consultant în sănătatea și educația copiilor.
Însă, categoric, beneficiile sunt și pentru tați, de la nivel crescut de satisfacție în viață și anxietate scăzută în relație cu rolul parental, până la o mai bună stare de sănătate, fizică și emoțională, generate de o motivație îmbunătățită de a avea, preventiv, grijă de sine. E o bucurie să vedem că tații din ziua de astăzi sunt din ce în ce mai conștienți de rolul pe care îl au în creșterea și dezvoltarea copilului și, mai mult decât atât, își iau în serios meseria de părinte, ba chiar au curajul să înfrunte prejudecăți, acolo unde este cazul.
O astfel de comunitate de tați – implicați, deschiși și proactivi, s-a conturat și în jurul „Modern Dad’s Challenges“ – un proiect dedicat exclusiv taților, lansat în 2017 la inițiativa Sofiei Frunză.
„A fost o idee îndrăzneață, care venea de la o nevoie reală: niciun eveniment de parenting nu răspundea nevoilor informaționale de bază pentru un tată. Spun asta din propria experiență, întrucât eu și soțul meu devenisem părinți și mergeam la evenimente de parenting în ideea de a ne informa legat de îngrijirea și educarea copilului și observasem că nu se discuta despre tată sau se amintea că „ar trebui să susțină moral mama“. Pornind de la această situație, ne-am gândit să organizăm un eveniment de parenting care va avea în centrul atenției tatăl, cu toate preocupările și nevoile lui“, mărturisește Sofia.
Sofia mai spune că „fiecare întâlnire este pentru tați o modalitate extraordinară de a-și răspunde la întrebările legate de dezvoltarea copilului, de a se familiariza cu concepte, studii, cercetări, opinii ale specialiștilor legate de zona de parenting, dar și o modalitate bună de a interacționa cu alți tătici, de a socializa și de a se bucura de momente practice, pregătite special pentru ei.“
Dar, oare, ce preocupări are un tată modern? „Dacă ar fi să mă raportez la preocupările taților din comunitatea Modern Dad‘s, observ în rândul lor o nevoie majoră de a petrece timp de calitate tată-copil, fie participând la evenimente relaxante împreună cu cei mici, fie acasă – prin pregătirea sau improvizarea unor jocuri și activități menite să-i dezvolte pe cei mici”, răspunde Sofia.
„De asemenea, tații sunt tot mai conștienți de drepturile pe care le au și profită de ele. Există chiar și o deschidere (mai mare) spre ideea de a-și lua concediu de creștere a copilului. Desigur, este nevoie de mult timp până balanța se va înclina spre un echilibru, așa cum este în statele nordice, dar faptul că se fac pași în această direcție, deja este un lucru pozitiv“, adaugă Sofia, inițiatoarea Modern Dad’s Challenges.
Pentru că și noi credem în rolul tatălui, am invitat trei tați – ocupați și, totuși, prezenți și foarte implicați în viețile copiilor lor – să ne inspire și să ne povestească despre timp de calitate în familie.
Cel mai important pentru un tată este să se conecteze cu copilul
Cateva exemple
Secretul relației cu Maria, fiica mea, – „Joia tatălui“
Pentru că avem cu toții un program încărcat, timpul petrecut împreună nu îl așezăm, cu sfințenie, în orarul zilnic, însă avem grijă să fie spontan și de calitate și încerc cât de mult pot să avem acel timp al nostru de conectare. De cele mai multe ori luăm decizii pe moment, lucrul cel mai important este să fim împreună, indiferent de activitate. Maria are două pasiuni – dansul și desenul – și le îmbinăm cât de bine putem.
Momentele tată-fiică, jocul și conectarea sunt extrem de importante în consolidarea relației părinte-copil. Și am construit relația noastră punând și limite. Mai întâi de toate sunt tatăl ei și apoi prietenul ei bun. În această ordine, și nu invers. Iar ea a învățat această ordine și o respectă.
Încercăm să avem cât mai des momente în care să stăm doar noi doi, așa că am inventat „Joia tatălui“. Și încercăm, chiar dacă nu reușim întotdeauna, să facem lucruri diferite de fiecare dată. Exemple de astfel de zile sunt multe, pot aminti excursii de o zi, joia, la Vulcanii Noroioși, Therme sau drumeții la Piatra Arsă.
Marțea și joia, în timpul școlii, luăm masa împreună. Avem un loc preferat, unde se gătește pe placul Mariei. Nu reușim în fiecare săptămână, însă este un loc doar al nostru, unde ne simțim bine împreună și, ori de câte ori putem, mergem acolo.
Este dificil să îmbinăm cu success responsabilitățile de la serviciu cu provocările de a fi părinte, însă facem tot posibilul. Atât eu, cât și Irina, mama Mariei, încercăm să-i acordăm cât mai multă atenție și să creăm o relație bazată pe valori adevărate: încredere, prietenie, conectare.
„Te iubesc, tati!“
Și a urmat un pupic spontan. Îți mai aduci aminte, Paveluș? Eram amândoi foarte concentrați și puneam cap la cap piesele lego pentru dubița noastră. A fost unul dintre acele momente în care ceea ce am simțit este acum foarte greu de exprimat în cuvinte. La fel și ceea ce am trăit în urmă cu 4 ani, 8 luni, 15 zile și aproape 7 ore, când eram pe holul maternității și așteptam cu sufletul la gură să te văd și să te țin în brațe pentru prima dată. Bunicii tăi te priveau și ei, dar o făceau de acolo, de Sus. Și a început o nouă viață. Noi trei și bunul Dumnezeu.
Astăzi te-am întrebat în mașină, în drum spre grădiniță, ce îți place cel mai mult atunci când suntem împreună. Și mi-ai spus „Tati, îmi place că facem activități!“. Și mi-am dat seama că activitățile noastre au început încă din clipa aceea în care mami te-a adus pe lume. De fapt, nu. Au început încă din clipa în care am știut că vei veni pe lume și erai în burtica lui mami, dând din mâini și din picioare, iar eu îți făceam, indirect, primul masaj.
Și câte am învățat de atunci!… Și câte m-ai învățat de atunci!
Îmi aduc aminte de prima baie pe care ți-am făcut-o împreună cu mami, când nici eu și nici ea nu știam cum să te ținem și ce să facem mai întâi. Apoi masajul după baie, pe care, în timp, am început să-l stăpânesc din ce în ce mai bine. Îmi aduc aminte de primele jocuri împreună și de mușcăturile tale, de multe ori imprevizibile, dar care o distrau copios pe mami. Și cât de mult te-ai bucurat atunci când am inventat cuvântul „pichipoc“. Îmi aduc aminte când adormeam amândoi pe canapea, tu, un „ghemotoc“ proaspăt hrănit și întins pe burta mea, eu, într-o poziție oarecum nefirească. Dar peste măsură de fericit.
Tiger in the tree, prima regurgitare pe umărul meu… și a doua, și mesele la care epuizam jucăriile înaintea borcănașului și la care disperarea a învățat să se transforme în răbdare. Pentru amândoi. Primul cucui și primul drum la urgențe… și al doilea… am făcut multe împreună și am trecut prin multe împreună, dar un lucru e sigur. Am crescut amândoi.
Acum desenăm și pictăm împreună, bricolăm împreună, „cântăm“ amândoi la pian, citim povești și eu redescopăr „actorul“ din mine (ți-am spus că am jucat în liceu în două piese de teatru?… cred că ți-am spus, când repetam noi „primul fulg de nea“ pentru serbare). De fapt, sunt multe activități, cum ar fi desenul și pictura, pe care eu le făceam cu mare drag în copilărie și pe care nu credeam că le voi mai face vreodată. Sau poate îmi doream să le fac și niciodată nu găseam timp. Dar acum, cu tine, am înțeles ce înseamnă să ai timp și să îți faci timp. Și de-abia aștept să vină seara și să stăm toți trei în pat, iar eu să-ți citesc poveștile tale preferate din Biblia pentru copii.
Anii trec și fiecare clipă petrecută împreună a adus și aduce sentimente și emoții noi. Activități noi. Dar și lecții noi de viață, pe care orice tătic trebuie să le învețe încă din prima zi, ca să poată să crească și el „mare“. Sfat pentru tătici: nu chiuliți de la „școală“!
Iar dacă acum sunt un om mai bun, mai echilibrat, cu mai multă răbdare și, sper eu,
mai multă înțelepciune, sunt pentru că în viața mea Dumnezeu a făcut două Minuni.
Mami și tu, Paveluș.
„Te iubesc, Guguleț!“
Capitolul 2
Decaderea mamei din drepturi
Domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani se stabileşte prin acordul părinţilor. Dacă un asemenea acord lipseşte, iar copilul a atins vîrsta de 10 ani, domiciliul acestuia se stabileşte de instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de interesele şi părerea copilului. În acest caz, instanţa judecătorească va lua în considerare ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vîrsta copilului, calităţile morale ale părinţilor, relaţiile dintre fiecare părinte în parte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lucru, condiţiile de trai etc.).
La stabilirea domiciliului copilului minor, instanţa judecătorească va cere şi avizul autorităţii tutelare (Direcţia Protecţiei Drepturilor Copilului) în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi.
Părintele care locuieşte împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil şi celălalt părinte care locuieşte separat, doar dacă comportamentul părintelui nu este în interesul copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică.
Părinţii au dreptul să încheie un acord privind exercitarea drepturilor părinteşti de către părintele care locuieşte separat de copil.
Conflictele apărute se soluţionează de autoritatea tutelară (Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului), iar decizia acesteia poate fi atacată în instanţa judecătorească, care va emite hotărîrea respectivă.
Părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă:
Decăderea din drepturile părinteşti are loc numai pe cale judecătorească şi poate fi cerută de celălalt părinte, tutorele copilului, autoritatea tutelară sau procurorul.
Părinţii pot recăpăta drepturile asupra copilului dacă au dispărut împrejurările care au condus la decăderea lor din aceste drepturi şi dacă acest lucru este în interesul copilului.
Persoana care doreşte restabilirea drepturilor sale părinteşti trebuie să depună o cerere în instanţa judecătorească.
La acest proces participă obligatoriu autoritatea tutelară. Restabilirea în drepturile părinteşti faţă de copilul care a atins vîrsta de 10 ani se acceptă ţinîndu-se cont de părerea copilului.
Capitolul 3
„ | Copiii au nevoie în egală măsură atât de prezența mamei cât și a tatălui care să-i protejeze, să-i îngrijească, să-i îndrume și să-i învețe cum să descopere lumea. Dacă nu ar avea nevoie de aceste aspecte fundamentale de dezvoltare, nu s-ar mai fi inventat părinții. | ” |
—Camelia Borlean, psihologul Curții de Apel Oradea) |
Situația actuală
Interesul superior al copilului ca și concept a apărut în SUA în momentul în care Curtea Constituțională a declarat neconstituțională prezumția de încredințare către mamă. În perioada imediat următoare declarării ca neconstituționale a prezumției de încredințare către mama, Curtea Suprema de Justiție din SUA a monitorizat toate procesele de încredințare ceea ce a făcut posibila scăderea dramatică și într-un timp relativ scurt a procentului de încredințare către mama, iar de aici pana la introducerea diferitelor forme de custodie comuna sau a conceptului de autoritate părintească nu a fost decât un pas. Acum în marea majoritate a statelor din SUA exista custodia comuna, iar prezumția folosită este cea de custodie comun.
Ce se poate face
Codul civil al României prevede doua tipuri de prezumții : legale și simple. Cele legale sunt prevăzute de către leguitor (deci sunt cuprinse într-un text de lege), cele simple sunt stabilite de către magistrat („lăsate la lumina și înțelepciunea magistratului”). Din punct de vedere tehnic la noi nu se poate declara neconstituțională prezumția de încredințare către mamă este vorba de o prezumție simplă neprevazută expres într-un text legislativ.
Sperăm ca toți magistrații care vor citi aceste rânduri să își facă o autoanaliză cu privire la „paradigmele” în care operează și să verifice dacă nu cumva, în mileniul trei, nu este momentul să își redefinească modul în care judecă atunci când decid încredințarea copiilor către un părinte sau altul.
De asemenea sperăm ca corpul judecătoresc prin organismele de reglementare să ajungă să își auto-impună, în timp, acest procent de încredințări al minorilor către tată (de 40%) ca pe un criteriu de performanță în evaluarea profesionalismului și a imparțialității judecătorilor implicați în actul de justiție privitor la încredințarea minorilor.