Copilul ramane la tata. Cum trebuie procedat ca mama sa piarda custodia copilului si minorul sa fie incredintat la tata
La cine ramane copilul – situația părinților necăsătoriți (concubinii).
În cazul concubinilor, dacă, după despărțire, aceștia se înțeleg cu privire la copii, nu îi întreabă nimeni nimic, nu trebuie să declare nimic, să aibă hârtii la mână cu privire la locuința celor mici, etc.
Dacă nu se înțeleg, atunci singura soluție este o cerere de chemare în judecată, având ca obiect stabilirea locuinței minorilor. Și dacă tot ajungeți judecată, ați putea cere judecătorului să le lămurească pe toate: exercitarea autorității părintești, pensia de întreținere și, dacă este cazul, un program de vizitare.
La cine ramane copilul – situația părinților căsătoriți/divorțați.
Diferența -față de situația concubinilor- vine din faptul că atunci când părinții au fost căsătoriți, odată cu divorțul, conform art. 919 alin. 2 C.proc.civ.: „instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.”
Deși în text nu scrie, judecătorul va hotărî și cu privire la locuința copilului, adică la cine ramane copilul. Sau copiii, dacă sunt mai mulți.
În practică, se găsesc și cupluri căsătorite, care nu mai sunt împreună, dar nu au divorțat și nici nu se grăbesc s-o facă. Li se aplică și lor ce am scris la concubini, și anume că n-au nevoie de formalități speciale cu privire la locuința copilului dacă se înțeleg cu privire la acest aspect și la altele care ar putea decurge de aici.
Încă o clarificare: autoritatea părintească -așa numita, nu tocmai corect, custodie- locuința copilului, drepturile părintești ori decăderea din drepturile părintești nu sunt același lucru.
Mai explic mai jos. Sau căutați prin site, am scris deja despre toate, articole clare și ușor de înțeles.
Cum se stabilește la cine rămâne copilul?
„Ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.” (art. 396 C. civ.) și „şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani” (art. 496 C. civ.)
Ce înseamnă interesul superior al minorului?
Este sintagma cel mai des vehiculată când vine vorba de copii.
O definiție încearcă art. 2 din Legea nr. 272/2004: „Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.”
