In practica, instanta judecatoreasca incredinteaza mai degraba custodia copilului mamei, deoarece biologic, filogenetic, mama e cea care isi creste copilul.
Custodia se acorda tatalui in cazul in care mama:
► nu are posibilitati financiare pentru a-si creste si educa copilul;
► in cazul in care se dovedeste ca este un pericol pentru copil, de exemplu: are probleme psihice grave care nu-i permit sa ingrijeasca adecvat copilul sau datorita carora il neglijeaza;
► se dovedeste a fi imorala (infidelitate, betie);
► in caz de renuntare din partea mamei.
Daca tatal poate dovedi toate acestea in instanta (indiferent prin ce mijloace) si daca dovedeste ca el poate sa creasca si sa educe copilul atunci va obtine custodia lui.
Se tine cont si de varsta, sexul copilului si cine s-a ocupat de cresterea si ingrijirea lui pana la data depunerii cererii.
De asemenea, se iau in calcul starea de sanatate a copilului si legaturile de afectiune stabilite intre acesta si parinti. In cazul in care se dovedeste ca interesul copilului este de a fi cu tatal, instanta dispune incredintarea lui catre acest parinte.
Chiar daca minorul va ajunge la tata, mama nu isi va pierde complet drepturile parintesti. Parintele caruia autoritatea judecatoreasca i-a incredintat copilul este obligat sa-i permita celuilalt parinte sa pastreze legatura cu minorul, sa-l viziteze, sa comunice cu el si sa participe la cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.
Instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Informatii oferite de cei care stiu legile
Sursa portal.just.ro
în altă țară din UE hotărârile privind autoritatea părintească emise într-un stat membru.