„Pe fond, obiectul cauzei este schimbarea statutului și stării civile, în scopul punerii în acord a genului masculin afirmat cu genul reflectat de către documentele de stare civilă. Instanța reține că recunoașterea legală a schimbării de sex nu beneficiază în sistemul de drept național de o reglementare proprie, însă inexistența unui cadru legal specific nu poate constitui de plano o limitare în acest sens.
În aceste circumstanțe, instanța reține că probatoriul administrat a relevat prezența în mod real a unei identificări la nivel subiectiv a reclamantei cu sexul opus celui biologic și în urma căreia aceasta se comportă, se înfățișează (aspect pe care l-a perceput și instanța în mod direct prin observarea reclamantei prezente personal) și se prezintă ca fiind o persoană de sex masculin, în contradicție cu aspectele menționate în actele de stare civilă.”
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta AA în contradictoriu cu pârâţii BB şi Serviciul de Stare Civilă X, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
– încuviinţarea schimbării sexului în actele de stare civilă din feminin în masculin;
– încuviinţarea schimbării prenumelui din A (prenume feminin) în A (prenume masculin);
– încuviinţarea schimbării Codului Numeric Personal (CNP) astfel încât să reflecte sexul masculin;
– obligarea pârâtelor să efectueze modificările de sex, prenume şi CNP, menţionate mai sus, în registrul de stare civilă;
– obligarea pârâtelor să elibereze un nou certificat de naştere cu prenumele masculin, sexul masculin şi un nou CNP care să reflecte sexul masculin, fără a exista vreun indiciu care să trădeze schimbarea de sex intervenită.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de xx.xx.xxxx, fiind evidențiată în actele de stare civilă cu numele de A, acesteia atribuindu-i-se sexul feminin și C.N.P.-ul 29xxxxxxxxx.
Totuși, reclamanta a arătat că dintotdeauna s-a identificat cu sexul masculin, în prezent trăind ca bărbat cu numele A. De asemenea, a mai arătat că încă din copilărie a simțit o atracție față de jocurile și jucăriile băieților, deși are un frate și 2 surori, dintre care una este geamănă, însă cele mai îndepărtate amintiri le are identificându-se mai mult cu fratele decât cu surorile.
A mai arătat reclamanta că încă de mic îi plăcea să se îmbrace băiețește, se simțea și se comporta ca un băiat, deși nu știa ce înseamnă termenul „transgender”. Ulterior, a aflat de termenul „transgender” și a început să se identifice cu el pe măsură ce afla ce înseamnă, constatând că se simte atras de persoane de sex feminin, nedorindu-și să se vadă în situația de a fi într-o relație homosexuală.
În ultimii ani s-a mutat într-o altă țară unde și-a schimbat oficial numele, fiind cunoscut în colectivitate drept bărbat, prenumele bărbătesc fiind utilizat atât la locul de muncă, cât și la școală, la bancă, în permisul de conducere etc. Cu alte cuvinte, a început să trăiască pe deplin ca băiat.
Instanța a reținut că în urmă cu 3 ani, reclamanta a fost evaluată psihologic în România de către un psiholog clinician care a concluzionat că prezintă „Disforie de gen la adolescenți și adulți”, „Transsexualism” și că „La nivelul identității de gen asumate, chestionarul de identitate de gen indică o identitate de tip masculin”. Ulterior, aceasta a fost evaluată și psihiatric, medicul psihiatru confirmând că partea reclamantă „întrunește condițiile de diagnostic pentru Disforie de gen, Tulburare de identitate sexuală”. Diagnosticul s-a bazat pe dorința reclamantei de a aparține genului masculin, recunoașterea sa în societate ca aparținând genului masculin, pe relațiile de cuplu stabilite cu persoane de sex feminin, precum și pe stilul vestimentar abordat de aceasta.
În plus, din declarația martorei audiate a reieșit că reclamanta este recunoscută în societate ca fiind o persoană de sex masculin.
S-a mai arătat că în soluționarea cererii sunt relevante și dificultățile pe care reclamanta le întâmpină în relația cu autoritățile ori cu persoanele cu care intră în contact, dificultăți născute din lipsa de corelare între înfățișarea fizică și identitatea de gen prezentată, pe de o parte, și mențiunile înscrise în cuprinsul actelor de identitate, pe de altă parte.
Starea civilă este definită în cuprinsul art. 98 C.civ. ca fiind „dreptul persoanei de a se individualiza în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă”, dovada stării civile fiind făcută, potrivit art. 99 alin. (1) C.civ., prin „actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.”
Prin urmare, reține instanța că, individualizarea persoanei în societate prin calitățile strict personale este, din punct de vedere legal, în stare de dependență față de mențiunile înscrise în documentele oficiale care îi atestă starea civilă. Pentru ca dreptul său să nu fie limitat în mod nerezonabil, se impune ca individul să beneficieze de posibilitatea de a-și pune în acord aceste calități cu cele cuprinse în actele de stare civilă.
În motivarea soluției, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauza X c. Fostei Republici Iugoslave Macedonia a reținut că existența unor lacune legislative și a unor deficiențe grave privind recunoașterea identității reclamantului care, pe de o parte, îl mențin pe acesta într-o situație de incertitudine în legătură cu viața sa privată și, pe de altă parte, au consecințe negative pe termen lung asupra sănătății sale mintale, conduc la o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie prevăzute de art. 8 din C.E.D.O.
Instanța mai reține că reclamantei nu i s-ar putea pretinde suportarea unor intervenții chirurgicale de schimbare de sex pentru a putea obține modificarea înscrisurilor de stare civilă, într-o atare ipoteză fiind adusă atingere dispozițiilor art. 60 C.civ., care recunosc persoanei dreptul de a dispune de sine însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Pentru toate aceste considerente și reținând faptul că probatoriul administrat a relevat o identificare în mod real a reclamantei cu sexul opus, instanța a apreciat că se impune recunoașterea noii sale identități de gen în considerarea căreia să opereze și o modificare corespunzătoare în conținutul actelor de stare civilă.
Prin urmare, instanța a admis primul capăt de cerere și a încuviințat reclamantei schimbarea sexului în actele de stare civilă din feminin în masculin. De asemenea, instanța a încuviințat și schimbarea prenumelui reclamantei din A (prenume feminin) în A (prenume masculin), întrucât, posibilitatea recunoașterii identității de sex actuale pe baza percepției subiective, dar care nu ar putea fi însoțită de modificarea corespunzătoare a actelor de stare civilă în lipsa unor intervenții medicale, ar fi privată de orice efect util.
Dată fiind soluția pronunțată asupra primelor 2 capete de cerere, instanța constată că solicitarea de modificare a C.N.P.-ului este întemeiată, urmând a încuviința schimbarea acestuia astfel încât să reflecte sexul masculin. În consecință, se va dispune, totodată, efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul stării civile și eliberarea unui nou certificat de naștere, corespunzător respectivelor modificări.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere vizând efectuarea modificărilor fără păstrarea vreunui indiciu care să trădeze schimbarea de sex intervenită, nu poate fi, însă, primită, fiind lipsită de temei legal, în condițiile în care procedura în materie beneficiază de o reglementare expresă, având la bază rațiuni de ordine publică, urmând a fi respins ca neîntemeiat.
Ziua Tatălui în România se sărbătorește, începând cu anul 2010, în a doua duminică a lunii mai. #tata #ziuatatalui
Ministerul Apărării Naționale a transmis următorul mesaj:
„Îți promit că te voi susține indiferent ce vei dori să faci, îți promit că te voi lăsa să faci propriile greşeli, nu îți pot promite că nu voi rata nicio zi de naştere, tot ce vreau să ştii este că voi fi întotdeauna acolo pentru tine!”
CiAlexandru Ciucu divorteaza de Alina Sorescu. Asociatia Tatal.ro anunta la inceputul anului ca exista aceasta actiune de divort. Vom sprijini tatal Alexandu Ciucu
Designerul Alexandru Ciucu i-a deschis proces de divorţ Alinei Sorescu, după o lungă perioadă în care presa deja vuia pe marginea subiectului. Click! a oferit informaţii potrivit cărora Ciucu plecase de ceva vreme de lângă soţia lui, renunţând şi la verighetă. Pe portalul instanţei de judecată apare în prezent cererea lui Alexandru Ciucu, care a depus actele de divorţ. Mai mult decât atât, se pare că separarea ar avea potenţial de a fi „cu scandal”, având în vedere că designerul a cerut şi o ordonanţă prezidenţială
Incredintare minor – Custodia copilului in procesul de divort.Incredintare minor – Avocat Bucuresti specializat in incredintare minori in procesele de divort, stabilirea program vizita, pesnise de intretinere
Custodia copilului in procesul de divort
In cazul in care un cuplu divorteaza si exista copii minori, instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor in acest sens, sa se pronunte, prin hotararea de divort, si asupra incredintarii copiilor minori.
Instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare, iar daca minorii au implinit varsta de 10 arii, instanta ii va asculta obligatoriu, in vederea incredintarii lor.
La incredintarea copiilor minori, instanta de judecata are in vedere exclusiv interesul acestora.
In determinarea interesului copiilor minori se tine seama de o serie de factori cum ar fi:
– posibilitatile materiale ale parintilor – posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copii le pot gasi la unul dintre parinti – varsta copilului – comportamentul parintilor fata de copil inainte de divort – legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie
In cazuri exceptionale, insa, instanta poate decide incredintarea minorului si unei terte persoane sau unei institutii de ocrotire, spre crestere si educare.
Decizia instantei referitoare la incredintare copil dupa divort se refera la urmatoarele aspecte:
– la solutionarea cererilor referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor. – Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. – In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei. – Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire. – Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. – Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca. – Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti. – Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
Drepturile celuilalt parinte
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. In situatia in care parintele carui nu i s-a incredintat copilul constat ca celalalt parinte nu isi indeplineste corect atributiile de intretinere, educare si crestere a copilului, poate solicita un proces de rejudecare a incredintarii minorului.
Plata alocatiei de intretinere se face de la bugetul statului si ea se reduce sau nu se mai plateste, dupa criteriile stabilite de Ministerul Muncii, daca cel caruia i s-a incredintat copilul minor.
Sfaturi din partea cabinetului de avocat:
Intrucat procesul de divort afecteaza de cele mai multe ori si copiii minori din casatorie, atat din punct de vedere mental cat si al schimbarilor din viata sa, trebuie sa aveti in vedere intotdeauna anumite aspecte, intre care mentionam:
– acordul si intelegerea dvs in prealabil, cu privire la realizarea divortului si a modului de incredintare a copiilor minori din casatorie, va usura foarte mult – minorul nu trebuie privit niciodata ca fiind in proprietatea unuia dintre parinti – pensia de intretinere, pe care parintele care nu a primit incredintarea minorului va trebui sa o plateasca, este un drept al copilului, nu o suma de bani pe care o platiti fostului sot/fostei sotii
Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul
Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul. Asociatia Tatal.ro va poate ajuta. Completati formularul de pe www.tatal.ro si va ajutam cu placere
Din păcate, e greu de dat sfaturi în astfel de situaţii. Însă un lucru e sigur: un copil trebuie să aibă parte de ambii părinţi, atât timp cât ei sunt în viaţă şi nu sunt decăzuţi, legal, din drepturile părinteşti.
Dincolo de neînţelegerile dintre doi adulţi, care au format odată un cuplu, un copil trebuie să ştie că are în permanenţă un tată şi o mamă, care îi doresc binele, chiar dacă nu mai sunt împreună şi locuiesc la domicilii diferite. Îndepărtarea tatălui de copil este în detrimentul dezvoltării acestuia.
O mamă care nu înţelege asta şi acţionează în mod egoist transformă copilul într-un ostatic, folosindu-l ca armă împotriva fostului soţ.
Ideal este ca ambii părinţi să-şi lase deoparte ambiţiile, egoismul şi orgoliile şi să pună pe primul loc interesul celui mic. Deoarece copilul suferă cel mai mult.
Asociatia Tatal.ro va poate ajuta. Completati formularul de pe www.tatal.ro si va ajutam cu placere
Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul
Va rog sa postati fiecare ce problema ati avut in dosarul dvs.cu judecatorul sau procurorul. Fiti dvs. CSM-ul Romaniei!
Pârăște aici un judecator/procuror
Exemplu de postare la comentarii!
„Ma numesc Popescu I si am un dosar la judecatoria Buftea. Judecatorul X a facut urmatoarele: Mi-a respins toate probele,tipa la parti,e dificil,a intarziat etc.” sau procurorul Y face urmatoarele abuzuri: Tipa la noi,Ma face sa denunt pe altii aiurea,tipa la avocat etc.
Decaderea din drepturile parintesti are nevoie întâi de clarificarea termenilor. Chiar dacă legea utilizează formula „drepturi părinteşti”, în aceasta se cuprind deopotrivă atât drepturile, cât şi îndatoririle părinților faţă de copiii lor minori și toate, împreună, formează autoritatea părintească.Vreau sa decad mama din drepturile parintesti
Ce este decaderea din exerciţiul drepturilor parintesti?
O măsură de protecție a minorului împotriva părintelui care reprezintă un pericol pentru copil.
Este decăderea o măsură definitivă? Este pentru totdeauna?
Nu.
Asupra ei se poate, la cerere, reveni.
Cine poate cere decaderea din drepturile parintesti?
Autoritatea publică cu atribuții în domeniul protecției copilului și procurorul.
Nu celălalt părinte!
Cine dispune decaderea din drepturile parintesti?
Judecătorul.
Ce consecințe concrete are?
Duce la o limitare a drepturilor părintelui în privința minorului, includem aici, exemplificativ: dreptul de a avea legături personale, dreptul de a lua decizii în privința educației, sănătății, locuinței copilului etc.
Copilul va mai purta numele părintelui decăzut?
Da.
Numele vine din paternitate, din contribuția genetică la conceperea copilului și nu din aspecte ulterioare.
Părintele decăzut mai are dreptul sa vadă copilul?
În principiu, nu; dar pot fi și excepții.
Un părinte își poate cere „autodecaderea”, adică renunțarea la drepturile părintești?
Nu.
Se poate da o declarație notarială de renunțare la drepturile părintești?
NumeCalitate parte BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC IOACHIM FLAVIUS LUCIAN Petent DINU ALEXANDRA MIRELA Creditor MUTU ADRIAN Debitor FOTBAL CLUB RAPID 1923 S.A. Terţ poprit
Asociatia Tatal.ro va poate ajuta! Daca doriti,bineinteles
Asa si…veti spune
Problema nu este chiar asa simpla
Asociatia Tatal.ro se lupta pentru modificarea Codului civil in vederea prezentarii unei dari de seama de catre mama ca a folosit banii in interesul copilului
Cateva intrebari?
Domnul Mutu se intelege cu copilul major pentru care mama doreste 100000 de euro in nume personal
De ce in Romania poate solicita mama acesti bani in numele unui copil major?
Cum dovedeste mama ca a folosit banii in interesul copilului sau ca a cheltuit aceasta suma pentru copil?
De ce nu poate renunta copilul major la executarea silita?
Problema este extrem de grava pentru un parinte care niciodata nu poate verifica daca mama a cheltuit banii in interesul propriu sau in interesul copilului
Pensia de intretinere pentru copil are doua criterii:
Nevoile copilului
Veniturile nete ale celui care plateste pensia
De cele mai multe ori se ia in considerare doar Veniturile nete ale celui care plateste pensia ceea ce nu este corect!
Trebuie urgent schimbat Codul civil pe aceste aspecte!
Parintele rezident este obligat să prezinte anual instanţei competente o dare de seamă despre modul cum a folosit pensia de intretinere constand intr-o suma de bani pentru nevoile minorului. Darea de seamă se va prezenta instanţei competente în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic.In cazul in care parintele rezident nu prezinta instantei darea de seama in conditiile legale sau nu face dovada folosirii pensiei de intretinere in interesul superior al minorului si fata de nevoile acestuia,instanta competenta va putea modifica pensia de întreţinere sau poate hotărî plata in natura acesteia . In cazurile in care parintele rezident foloseste pensia de intretinere in folosul propriu va putea fi decazut din drepturile parintesti in conditiile legale.
Alin.4
Dovada darii de seama se poate face prin inscrisuri doveditoare.Prin instanta competenta de la alineatul 3 intelegem judecatoria de la domiciliul parintelui rezident
Totul Despre Ordinul De Protectie (Asociatia Tatal.ro)
Cuprins: Ce este ordinul de protecție? De câte feluri este ordinul de protecție? ORDINUL DE PROTECȚIE PROVIZORIU Ce este ordinul de protecție provizoriu? Procedura de emitere a ordinului provizoriu Pot să renunț sau să opresc emiterea ordinului provizoriu? Cine emite ordinul de protecție provizoriu? Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție provizoriu? Cât timp durează emiterea ordinul de protecție provizoriu? Cât timp este valabil ordinul de protecție provizoriu? ORDINUL DE PROTECTIE PROPRIU-ZIS SAU DEFINITIV Ce este ordinul de protecție definitiv? ”Nu am martori!”, cum pot să dovedesc? Pot să renunț la ordinul de protecție? Cine poate obține ordinul de protecție? Cine poate formula cererea pentru emiterea ordinului de protecție? Cine emite ordinul de protecție? Cât timp durează emiterea ordinului de protecție? Cât timp este valabil ordinul de protecție? Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție? Care este procedura de judecată? Am nevoie de un avocat ordin de protectie? Puterea executorie a ordinului de protecție Cine trebuie să respecte ordinul de protecție? Ce se întâmplă dacă nu se respectă ordinul de protecție? CE ESTE VIOLENȚA DOMESTICĂ? Felurile violenței domestice CE CONDIȚII TREBUIE ÎNDEPLINITE PENTRU FORMULAREA CERERII DE EMITERE A ORDINULUI DE PROTECȚIE? Condiția membrului de familie. Condiția stării de pericol. Condiția caracterul urgent al solicitării. MĂSURI DE PROTECȚIE. Masuri de protecție și consiliere a victimei Măsuri de asistare și reintegrare a agresorului MODEL CERERE / FORMULAR PENTRU EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECTIE Avocat ordin de protectie
Ce este ordinul de protecție?
procedura prin care se asigură protecția persoanei, victimă efectivă sau potențială a violenței domestice, urmărindu-se, în principal, înlăturarea stării de pericol în privința vieții, sănătății și libertății victimei, iar în subsidiar protejarea raporturilor de familie.
Simplificat, pentru a înțelege de la început caracteristicile acestei proceduri, arăt că:
procedura emiterii ordinului de protecție începe ca urmare a sesizării personale a victimei sau în numele acesteia, precum și ca urmare a autosesizării;
se poate emite un ordin, în mod provizoriu, de către polițist pe o perioadă de 5 zile, iar în mod definitiv de judecător;
se judecă în regim de urgență, cu participarea obligatorie a procurorului, în camera de consiliu (adică fără public), justificat de necesitatea urgentă de protejare a victimei;
ordinul are un caracter temporar, prin acesta putându-se lua măsuri pentru o perioadă maximă de 6 luni;
prin ordinul de protecție se pot lua măsuri de protecție în privința victimei, iar în sarcina făptuitorului se pot impune obligații și/sau interdicții.
Pentru o definiție completă, trimitem la art. 1 din Legea nr. 217/2003:
„Ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național”, „Prevenirea și combaterea violenței domestice fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică”.
Preocuparea legiuitorului a fost aceea de a reglementa o procedură eficientă, specială, pentru combaterea violenței domestice. Procedură care să garanteze atingerea obiectivului național și anume acela de ocrotire a familiei.
După cum vom arăta mai jos, această instituție de drept nu vizează doar protecția victimei ci, prin mecanisme prestabilite, legiuitorul urmărește și asistarea și îndreptarea făptuitorului.
De câte feluri este ordinul de protecție?
Protejarea victimei se poate realiza prin două modalități, fie prin emiterea unui ordin de protecție provizoriu, fie printr-un ordin de protecție definitiv.
ORDINUL DE PROTECȚIE PROVIZORIU
Ce este ordinul de protecție provizoriu?
Este un instrument la îndemâna polițistului. În folosirea acestuia polițistul nu beneficiază însă de o putere absolută, el fiind verificat în mod obligatoriu de procuror.
Astfel, polițistul care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată existența unui risc iminent care vizează viața, sănătatea sau libertatea unor persoane. Acestea ar putea fi puse în pericol printr-un act de violența domestică, în urma completării unui formular de evaluare a riscului, emite un ordin de protecție provizoriu.
Înțelegem de mai sus că pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu trebuie îndeplinite următoarele condiții:
să existe o sesizare sau autosesizare cu privire la violența domestică;
să existe un risc iminent în privința vieții, sănătății sau libertății victimei;
violența să se fi produs între membrii de familie;
din formularul de evaluare a riscului să se constate necesitatea măsurii.
Procedura de emitere a ordinului provizoriu
Dacă nu suntîndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului provizoriu, polițistul are obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale violenței domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție la instanța judecătorească și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere.
Dacă sunt îndeplinite condițiile:
se emite ordinul provizoriu de către polițist;
în maxim 24 de ore, ordinul emis în mod provizoriu de polițist va fi trimis spre confirmare unui procuror;
în 48 de ore, dacă procurorul confirmă ordinul, adică decide că au fost îndeplinite condițiile de emitere și se impune menținerea protecției, va sesiza Judecătoria pentru emiterea unui ordin definitiv;
judecătoria fixează termen și judecata nu va dura mai mult de 72 de ore.
Pot să renunț sau să opresc emiterea ordinului provizoriu?
Este un instrument la îndemâna polițistului. În folosirea acestuia polițistul nu beneficiază însă de o putere absolută, el fiind verificat în mod obligatoriu de procuror.
Astfel, polițistul care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată existența unui risc iminent care vizează viața, sănătatea sau libertatea unor persoane. Acestea ar putea fi puse în pericol printr-un act de violența domestică, în urma completării unui formular de evaluare a riscului, emite un ordin de protecție provizoriu.
Înțelegem de mai sus că pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu trebuie îndeplinite următoarele condiții:
să existe o sesizare sau autosesizare cu privire la violența domestică;
să existe un risc iminent în privința vieții, sănătății sau libertății victimei;
violența să se fi produs între membrii de familie;
din formularul de evaluare a riscului să se constate necesitatea măsurii.
Procedura de emitere a ordinului provizoriu
Dacă nu suntîndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului provizoriu, polițistul are obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale violenței domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție la instanța judecătorească și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere.
Dacă sunt îndeplinite condițiile:
se emite ordinul provizoriu de către polițist;
în maxim 24 de ore, ordinul emis în mod provizoriu de polițist va fi trimis spre confirmare unui procuror;
în 48 de ore, dacă procurorul confirmă ordinul, adică decide că au fost îndeplinite condițiile de emitere și se impune menținerea protecției, va sesiza Judecătoria pentru emiterea unui ordin definitiv;
judecătoria fixează termen și judecata nu va dura mai mult de 72 de ore.
Pot să renunț sau să opresc emiterea ordinului provizoriu?
Da, dacă victima solicită explicit.
Cine emite ordinul de protecție provizoriu?
După cum am arătat și mai sus, conform art. 22^1 din Legea nr. 217/2003, ordinul de protecție provizoriu:
„se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc”.
Astfel, chiar polițistul chemat la fața locului poate emite ordinul de protecție provizoriu, pe baza evaluării situației de fapt precum și a probelor de care dispune, în cazul în care constată existența unei situații de risc sau pericol pentru victima sau potențiala victimă a violenței domestice.
Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție provizoriu?
În acord cu art. 22^4 din Legea 217/2003:
„Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligații sau interdicții:
evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința comună;
obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
Cât timp durează emiterea ordinul de protecție provizoriu?
avocat ordin de protecție: Ordinul se emite de îndată ce polițistul constată existența stării de pericol. Starea de pericol se evaluează în baza unui formular de evaluare a riscului, întocmit la fața locului sau ulterior, dar în același termen „de îndată”.
Deci legea nu prevede un termen fix pentru emiterea ordinului provizoriu. Astfel, interpretăm că nu trebuie să așteptăm una, două sau mai multe zile pentru a primi o hârtie, ci ordinul se va emite de îndată ce sunt îndeplinite condițiile arătate mai sus.
Trebuie însă să menționăm că polițistul nu are un drept de dispoziție în ceea ce privește emiterea sau nu a ordinului de protecție provizoriu, ci de îndată ce sunt îndeplinite condițiile acesta este obligat să îl emită.
În acest sens, art. 22^1 din Legea nr. 217/2003: „Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent”.
Cât timp este valabil ordinul de protecție provizoriu?
Ordinul provizoriu se emite pentru o durată de 5 zile.
Cele 5 zile se calculează pe ore.
Astfel, ordinul de protecție emis de polițist, pentru o durată inițială de 5 zile, urmează a fi confirmat de procuror care, în cazul în care constată îndeplinite condițiile, va sesiza instanța competentă în vederea emiterii ordinului „definitiv”.
Mai clar, ordinul de protecție emis în mod provizoriu va dura fie până la momentul infirmării de către procuror, fie până la momentul definitivării lui de către instanța judecătorească.
ORDINUL DE PROTECTIE PROPRIU-ZIS SAU DEFINITIV
la care, în cele de urmează, ne vom referi simplu ca la ordinul de protecție.
Ce este ordinul de protecție definitiv?
Este hotărârea emisă de către un judecător, la cererea victimei sau a altor subiecți expres specificați în Legea nr. 217/2003, pentru dispunerea unor măsuri de protecție a victimei, și/sau obligații, interdicții în sarcina făptuitorului, menite să protejeze victima/sau potențiala victimă a violenței domestice și să îndrepte comportamentul făptuitorului.
”Nu am martori!”, cum pot să dovedesc?
Sunt admise orice mijloace de probă: mesaje, înregistrări cu telefonul, declarații ale vecinilor, martori, etc.
Totuși, nu se vor admite probele a căror administrare împiedică soluționarea urgentă a cererii (de exemplu, expertize).
Pot să renunț la ordinul de protecție?
Da, se poate renunța la judecată.
Cine poate obține ordinul de protecție?
Oricine este victima violenței domestice, iar prin actele de violență domestică îi sunt puse în pericol viața, integritatea fizică sau libertatea de către un membru de familie.
Legea nr. 217/2003 stabilește că prin victimă se înțelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență domestică, inclusiv copiii martori.
Putem observa aici preocuparea legiuitorului pentru protejarea copiilor martori ai violenței domestice, care sunt asimilați victimelor, chiar dacă aceștia nu sunt victime directe, ci unele colaterale.
Astfel, victima directă a violenței, precum și martorii copii sau rude ale victimei violenței domestice pot fi protejați prin emiterea ordinului de protecție.
„Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții”.
Cine poate formula cererea pentru emiterea ordinului de protecție?
avocat ordin de protecție: Victima sau, în numele victimei, conform art. 25 din legea amintită mai sus:
„Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:
procuror;
reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice;
reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de acreditați conform legii, cu acordul victimei”.
Cine emite ordinul de protecție?
Ordinul este emis de judecător care, în urma analizei solicitării, va putea da o hotărâre, executorie încă de la pronunțare.
Pentru a fi admisibilă, cererea pentru emiterea ordinului de protecție trebuie întocmită conform formularului standardizat prevăzut în Legea nr. 217/2003.
Un avocat ordin de protectie poate da îndrumări utile în completarea formularului și pregătirii dosarului, în general.
Cât timp durează emiterea ordinului de protecție?
72 de ore de la depunerea cererii.
Ordinul de protecție se judecă de urgență și cu precădere și este una dintre foarte puținele acțiuni în justiție care se poate termina în câteva zile.
Există și posibilitate ca instanța să emită ordinul de protecție chiar în ziua în care a fost formulat, dacă urgența o impune, chiar fără citarea părților, numai în baza probelor propuse spre administrare în dovedirea cererii.
Judecătorul, din momentul închiderii dezbaterilor (de la momentul ieșirii în pronunțare) va putea amâna pronunțarea cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii o va putea face în termen de maxim 48 de ore de la pronunțare.
Durata maximă pentru care se pot lua măsuri prin ordinul de protecție este de 6 luni.
După expirarea termenului de 6 luni victima violenței domestice va putea solicita emiterea unui alt ordin de protecție dacă starea de pericol subzistă.
Pentru o analiză de oportunitate, precum și pentru aprecierea șansei de reușită consultarea unui avocat ordin de protectie poate fi utilă.
Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție?
avocat ordin de protecție: Răspunsul este în art. 23 din Legea nr. 217/2003:
evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Care este procedura de judecată?
Schematic și simplu lucrurile stau așa:
se redactează cererea de emitere a ordinului de protecție conform formularului prestabilit;
Pentru copiii minori, cererea se poate face de către părinte.
se atașează dovezile;
Sunt admise orice mijloace de probă, dar nu sunt admisibile probele ale căror durată de administrare împiedică soluționarea urgentă a cererii.
cererea se depune la judecătoria de la locuința victimei;
judecătorul primește cererea și fixează termenul de judecată;
cererea se va soluționa în maxim 72 de ore.
În situații deosebit de grave se poate judeca și în aceeași zi.
se citează părțile.
În cazuri de urgență deosebită se poate omite acest pas.
ziua termenului de judecată:
participarea procurorului la judecata cererii este obligatorie;
victima, la cerere, poate fi asistată de un apărător din oficiu dacă nu are unul ales;
asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită emiterea ordinului este obligatorie;
judecata va avea loc în cameră de consiliu, adică fără public;
se audiază părțile, se administrează probele (adică se depun toate actele, se audiază martorii, etc), se pun concluzii;
se iese în pronunțare, adică se termină etapa din sala de judecată;
judecătorul, în biroul său, va lua o hotărâre și o va redacta pe hârtie;
hotarârea se va comunica părților;
hotărârea se comunică și poliției, care se va deplasa la locuința părților și le va înștiința;
hotărârea poate fi atacată cu apel în 3 zile de la pronunțare, dacă soluționarea cererii a avut loc cu citarea părților, sau de la comunicare în cazul în care judecata a avut loc fără citare;
hotărârea de emitere a ordinului este executorie de la pronunțare.
Am nevoie de un avocat ordin de protectie?
Având în vedere faptul că procedura se desfășoară în instanță și presupune cunoștințe mai ample, atât de legislație cât și de procedură, se va dovedi util sa angajați un avocat ordin de protectie.
De asemenea, cunoștințele unui avocat ordin de protectie vor spori șansele de administrare a unui probatoriu mai eficient în vederea dovedirii stării de pericol și, pe cale de consecință, pentru obținerea ordinului.
Puterea executorie a ordinului de protecție
Ce înseamnă executoriu? Înseamnă că se poate apela la forța de constrângere a statului (prin poliție, executor judecătoresc) pentru punerea lui în executare, dacă partea obligată nu execută benevol.
Ordinul de protecție este executoriu de la pronunțare, iar executarea se face fără somație sau fără trecerea unui termen.
Hotărârea de emitere a ordinului se va remite poliției chiar din ziua pronunțării, acestea având obligația de a lua măsurile dispuse prin hotărâre sau de a sprijini luarea acestora.
În acest caz, apelul nu are efect suspensiv; adică nu are un efect de amânare a caracterului executoriu cât durează apelul.
Există și posibilitatea ca instanța de apel să suspende executarea, la cererea apelantului, dar doar cu plata unei cauțiuni care va fi stabilită de judecător.
Ca o garanție suplimentară pentru asigurarea executorialității, legiuitorul a prevăzut la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 posibilitatea ca instanța să dispună prin aceeași hotărâre
„luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;
obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei;
verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul”.
Cine trebuie să respecte ordinul de protecție?
Respectarea ordinului de protecție este obligatorie pentru toate părțile din proces: atât pentru agresor cât și pentru victimă.
Ce se întâmplă dacă nu se respectă ordinul de protecție?
Agresorul care încalcă ordinul de protecție riscă închisoare de la o lună la un an.
Victima (persoana protejată) care încalcă ordinul de protecție
riscă să fie obligată la acoperirea costurilor de emitere și punere în executare a ordinului de protecție.
CE ESTE VIOLENȚA DOMESTICĂ?
Întreaga teorie expusă până aici este centrată pe ideea de protecție împotriva violenței domestice.
Art. 3 din Legea nr. 217/2003 definește:
„violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima”.
Felurile violenței domestice
Aceeași Lege stabilește că violența domestică se manifestă sub următoarele forme:
violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Legea nr. 217/2003 mai arată și că:
„În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență definite în prezenta lege”.
MODEL CERERE / FORMULAR PENTRU EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECTIE
