Nu exista vreun tata divortat sau despartit care sa nu auda aceasta fraza „Un weekend la mama,unul la tata” Este bine sau rau? Vom vedea in cele ce urmeaza
Conform expertei britanice în îngrijirea copiilor, autoarea cărții „Family Breakdown” („Destrămarea familiei”) – Penelope Leach, aranjamentul atât de popular în rândul cuplurilor divorțate de a lua fiecare copiii, unul într-un weekend iar celălalt în alt weekend, se dovedește a fi mai dăunător copiilor decât actul divorțului în sine.
Leach a argumentat că mutarea copiilor de la un părinte la altul sau simplul fapt că trebuie să doarmă peste noapte la părintele cu care nu locuiesc de obicei, dăunează dezvoltării creierului copiilor.
Ea a spus că aceștia, în special copiii cu vârsta mai mică de cinci ani, care au trebuit să petreacă noaptea cu unul dintre părinții cu care nu locuiesc de obicei, dezvoltă „probleme de atașament”.
„Când oamenii spun că este drept ca un tată și o mamă să își împartă fiica de cinci ani, luând-o fiecare în câte un weekend, ei se referă la faptul că este drept pentru adulți – care o privesc ca pe o posesie, și care văd prezența ei ca pe un drept al lor – și nu că este drept pentru copil,” a scris Leach în cartea sa.
„Împărțirea aceasta a timpului între cei doi părinți poate fi dăunătoare pentru copil”, a observat aceasta.
„Când eram la el acasă, tata vorbea despre el și mama și despre cât de mult îi duce dorul dar și despre cum ea l-a trădat. Asta nu mi-a trezit sentimente de compasiune ci m-a pus într-o situație ciudată, stânjenitoare, mai ales când mai avea puțin și părea că vrea să înceapă să plângă. Odată, băuse whisky și a început să vorbească despre cum se simte singur fără ea în pat. Mi s-a părut scârbos. Asta m-a îndepărtat de amândoi”, a povestit fata.
Conform scriitoarei, creșterea copiilor împreună chiar și după divorț este cel mai bun cadou pe care părinții îl pot face copiilor lor.
Un tată al unei fetițe de 2 ani i-a împărtășit lui Leach aranjamentul de a crește copilul împreună pe care l-au stabilit el și fosta lui soție după ce au divorțat.
„Dacă Diane ar fi fost mai mare, poate am fi încercat să locuim în apartamente separate, aproape unul de altul ca să poate merge la amândoi. Dar fiind atât de mică, nu am vrut să o rupem în două, astfel că am împărțit casa. Fiecare avem câte jumătate iar fetița, pe toată. Mulți oameni, cum ar fi vecini de-ai noștri cu care nu suntem apropiați, nici măcar nu știu că suntem divorțați. Diane știe, desigur, însă nu o deranjează prea tare. De ce ar deranja-o? Mereu unul dintre părinți este acasă, cina o așteaptă întotdeauna într-una din cele două bucătării iar patul ei prețios o așteaptă în camera ei”, a spus tatăl.
În Australia, un număr din ce în ce mai mare de cupluri amână divorțul până când copiii lor ajung la vârsta de 18 ani, arată o statistică a Institutului Australian al Studiului Familiei (IASF).
UN COPIL TREBUIE SA AIBA PARTE DE AMBII PARINTI, CHIAR DACA ACESTIA LOCUIESC LA DOMICILII DIFERITE
„Si au trait fericiti pana la adanci batraneti…” In vremurile moderne, cuplul fericit pentru o viata este tot mai rar si tot mai greu de mentinut. Divorturile sunt la ordinea zilei, dureroase, deprimante. Copiii raman, de cele mai multe ori, alaturi de mame – asa prevede legislatia romaneasca. Ce se intampla cu tatii desprinsi de copiii lor? Unii „divorteaza” de mostenitori odata cu despartirea de sotie. Cei mai multi doresc sa ramana insa la fel de mult alaturi de copii, sa ii priveasca crescand, sa ii educe, sa le indrume pasii spre viata
Cum isi poate mentine un tata legatura cu copilul sau, dupa divort
Sunt tati care nu au timp, deci isi vad copilul o data pe saptamana, casatoriti sau nu, pentru ca au, de exemplu, un serviciu solicitant. Si mai sunt acei tati care, in urma divortului, au un program stabilit sau convenit cu fosta partenera la o zi pe saptamana – in care isi pot vizita copilul. Ideal este timpul calitativ petrecut cu copilul, si nu cel cantitativ. Evident, foarte putin timp petrecut cu copilul nu ar fi in beneficiul lui si ar frustra totodata si tatal.
Problema cu adevarat grava intervine atunci cand
mama este cea care incearca sa desparta tatal de copilul sau. In acceptiunea maternitatii, acest lucru nu este de dorit. Indepartarea tatalui de copil spre sanctionarea fostului partener este in detrimentul dezvoltarii copilului si ideal este ca parintii sa isi lase deoparte ambitiile, egoismul, orgoliile si sa puna pe primul loc interesul celui mic. Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, atat timp cat ei sunt in viata si cat timp nu sunt decazuti din drepturile parintesti.
Ar trebui ca tatal sa isi ajute fosta partenera sa inteleaga ca doreste sa se implice ca parinte, sa continue sa fie un tata bun. Este frustrant pentru orice parinte sa fie sanctionat in a-si vedea copilul pentru ca relatia de cuplu nu a functionat, explica dr. Mihaela Sahlean. Daca nu mai exista rolurile de sot, sotie, rolul de parinte trebuie conservat la ambii. Daca exista dorinta, putem vorbi de o buna implicare a ambilor parinti in educatia copilului, chiar daca acestia au decis ca nu mai pot continua impreuna.
Despre „tatii de duminica” Vezi si #tatadeduminica
Sunt tati care vor sa fie doar tati de duminica , precum si mame care fac tot posibilul ca tatal sa se transforme in tata de duminica. In ambele cazuri pierde copilul.
Insa daca in cazul mamelor care se opun relatiei tata-copil este doar o problema de alegere personala la care poate renunta oricand , in cazul tatilor care doresc sa fie tati cu adevarat si nu doar ocazional, este o problema de sistem foarte grava. Tatal este obligat sa duca un razboi cumplit cu un sistem nepasator care vede scurt si precis interesul copilului: mama. Iar programul de vizitare este cat mai scurt, asa incat copilul sa ramana atasat afectiv intr-o proportie mult mai mare de mama.
Sunt cazuri in care, datorita comportamentului tatalui inainte de divort, distrugerea sentimentelor copilului nu este posibila. In aceste cazuri, sistemul sacrifica fara mila copilul. Sacrifica unul, dar se asigura ca pentru restul a facut bine.
Singurul care sufera cu adevarat este copilul. O mama care nu intelege aceasta suferinta si actioneaza egoist transforma copilul intr-un ostatic. El devine astfel doar o arma impotriva fostului sot, iar intreaga sa viata se naruieste in acest fel.