De ce unii barbati isi parasesc copiii dupa divort – opinie TATAL.RO

Indiferent de mediul de trai sau nivelui de pregătire, oricine poate trece printr-un divorț — un eveniment care nu ar trebui să reprezinte sfârșitul lumii, spun psihologii. Cel mai grav este însă faptul că unii bărbați își abandonează copiii imediat ce trec de divort.

Potrivit psihologului, tații care nu au dezvoltat instinctul patern își vor abandona urmașii fără a avea vreo remușcare.

De ce isi paraseste un barbat familia?

Barbatii pleaca din varii motive:
– Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata
– Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile
– Pentru ca se simt neglijati.
– Pentru ca iubesc pe altcineva.
– Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.
– Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.

Un barbat adevarat nu isi paraseste familia

Intr-un talk-show difuzat recent pe unul dintre posturile romanesti de televiziune, unul dintre cei mai vizibili barbati ai momentului, tata, asteptand venirea pe lume a celui de-al doilea copil al sau, i-a spus moderatorului, fara sa clipeasca: “Sunt multi barbati care se rup de familia lor dupa aparitia primului copil. Aceia nu sunt barbati adevarati.”

Nu putem decat sa aplaudam un astfel de truism, exprimat la ore de mare audienta. Dar ce ne facem atunci cand ne trezim in fata faptului implinit? Cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa?

Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.

Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca pleaca.

Ce spun psihologii – cum le comunicam copiilor?

Sfatul psihologilor este clar: “Cea mai buna minciuna este intotdeauna adevarul. Desigur, servit in portii digerabile, in functie de varsta interlocutorului. E bine insa sa nu culpabilizati inutil copilul, sa nu-i spuneti ca tati a plecat pentru ca nu l-a vrut pe el. In multe cazuri, poate nici nu este adevarat. Copiii au oricum tendinta sa ia asupra lor toate vinile din lume, nu are sens sa ii ajutam sa se autoculpabilizeze.

Pentru toate explicatiile din lume exista un moment potrivit. De cele mai multe ori copiii accepta realitatea ca atare, daca le este prezentata in cuvinte simple. Nu transformati un tata absent intr-un cavaler in armura, plecat in cruciade. Dar nici nu-l demonizati. Copiii se multumesc cu explicatii banale: tati e la el acasa. Tati e la serviciu. Tati a plecat pentru ca avea treaba in alta parte. Tati te iubeste atat cat poate el. Dar eu sunt aici pentru tine si nu am sa te parasesc niciodata si chiar daca mai plec si eu la serviciu, intotdeauna am sa ma intorc.” 

Copiii accepta mult mai usor lucrurile decat credem noi.

 “Noi am ramas fara „tati” acu` 4 luni, Giulia avea 3 ani pe atunci. Tatal ei vine foarte rar la ea, in rest, e plecat cu „serviciul”. Nu il aduc in discutii, nu tin mai multe poze decat pana atunci. Cand sunt intrebata raspund. Eu nu deschid subiecte despre tatal ei. In locul tau, nu as tine nicio poza acolo. I-as spune, de fapt asa fac si eu cu fie`mea la fiecare pas, ca o iubesc si o ador si orice ar fi se poate baza pe mine. Atat. Iti dau dreptate, nu are rost sa cladesti povesti, insa adevarul, asa cum e el, nu poate fi spus unui copil. Si va veni timpul intrebarilor, probabil cand va incepe gradinita si va vedea ca nu doar „mami” au copiii. Dar pana atunci mai ai f mult timp. Motivul plecarii la noi este „serviciul”. Fie`mea a acceptat foarte bine ideea, pt ca tatal ei petrecea foarte putin timp cu ea sau deloc. Copiii accepta mult mai usor lucrurile decat credem noi”. (mamagiuliei)

Nu oferi raspunsuri la intrebari care nu exista

 “Nu incerca de pe acum sa dai raspunsuri la intrebari ce nu exista. S-ar putea sa-ti fie mai greu sa schimbi variantele ulterior.” (Adina Iulia)

Nu ii da copilului ocazia sa se intrebe “ce am eu in minus de nu m-a vrut?”
“Trebuie sa fii atenta cum abordezi subiectul si oricit de mult te doare pe tine, nu plasa vina tatalui, mai ales faza cu „nu te-a vrut”…asta pune (pe viitor) vina toata asupra copilului, de fapt. Isi va pune intrebarea: „Cu ce am gresit eu, de nu m-a vrut? Ce am in minus ca nu m-a vrut? Insemn prea putin ca cineva sa ma vrea?”” (Anamaria)

 Cand tu vei accepta situatia si te vei relaxa, va fi mai bine si pentru cel mic

“Nu cred ca e bine sa ii pui tot timpul la cap poza tatalui. Ii vei crea o dependenta falsa fata de el, ceea ce o va impiedica sa se adapteze la situatia reala si sa accepte un nou tata daca acela o sa apara. In primul rand nu rasfrange asupra ei frustrarile tale legate de tata. Fetitei mele i-am aratat cateva poze cu el cand era mai mica si i-am spus cum il cheama. Asta pe la un an si ceva, doi ani cand a inceput sa intrebe.

Deci nu iti fa iluzii, va intreba destul de curand. Apoi i-am spus ca e departe, la serviciu si ca nu se va intoarce (pentru ca o perioada l-a tot asteptat – nu i-am spus-o foarte clar, atat cat sa faca o obsesie din asteptarea lui). Ce are nevoie sa stie la varsta asta e ca e iubita, si de mami si de tati, si ca are dreptul sa ii iubeasca si pe mami si pe tati. Asta daca aduce vorba, nu sa ii repeti tu ce mult te iubeste tati. Va avea timp mai tarziu sa inteleaga ca exista tot felul de tipuri de dragoste.

Fetita mea se joaca uneori ca si cum ar vorbi cu tati la telefon, iar cand au invatat la gradinita despre familie, m-am hotarat sa ii dau si o poza de a lui, ca sa nu se simta diferita. Si a fost ok. Apoi mi-a insirat toti membri familiei (bunici, veri, printre care si pe tati) si mi-a spus ca ii iubeste pe toti. Si am inteles ca ea are nevoie sa il iubeasca, chiar daca eu consider ca el nu merita.

Atunci cand eu am incetat sa ma mai crispez cand aducea vorba despre el, chiar daca incercam sa nu o arat, cand eu am invatat sa ma relaxez, a fost mult mai ok si pentru ea. Daca vrea sa vorbim despre el, vorbim, daca vrea sa inventeze jocuri cu el, e ok. A devenit ceva obisnuit, care apare din cand in cand, nu e ceva de care se agata. De fapt, a gasit singura solutia care i se potriveste momentan (are 3 ani). Intr-o seara mi-a insirat membri familiei si a spus ca tatal ei e bunicul (tatal meu) si mai are un tata de departe, X. Daca tu vei reusi sa tratazi situatia cu naturalete, asa o va face si ea.

Deci parerea mea e sa nu incerci tu sa creezi un tata fals printr-o fotografie, dar nici sa nu ii negi existenta atunci cand va intreba de el. Lucrul de care va avea insa nevoie destul de repede e o prezenta masculina cu care sa vina in contact, chit ca e tatal tau, fratele tau, un prieten mai apropiat…” (Sanziana72)

 Nu crea false asteptari

“Lasa fetita sa-si puna singura intrebarea unde e tata si ce-i cu el, ca altfel eu zic ca fotografia si povestirile ii vor crea ca o asteptare si va fi dezamagita ca nu vine” (Laura jr)

Cea mai buna razbunare este sa-ti lasi copilul sa descopere singur motivul adevarat pentru care tata a plecat.

„Un tată care nu se implică emoțional va pleca mai ușor din familie, din cuplu și își va abandona copilul fără remușcări”, adaugă psihologul.

„Uneori, bărbații nu au suficientă maturitate. Dincolo de latura emoțională și de atașamentul față de copil, unii bărbați nu reușesc să se maturizeze. Bărbatul care nu are dezvoltate acele trăsături care îl fac bărbat are tendința de a abandona partenera de viață cât și copilul. Ca să ajuți material copilul, trebuie să ai un anumit nivel de dezvoltare emoțională. De aici și pornesc toate problemele”

Ce facem cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa? De ce isi parasesc barbatii familia? Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.

Si intr-o zi te trezesti ca pleaca…

TATAL.RO este total impotriva abandonarii copiilor de catre tati!