Haideti sa cream o comunitate frumoasa a tatilor necasatoriti,casatoriti si divortati si sa le reamintim : AVETI ACELEASI DREPTURI CA SI MAMELE.
Viziteaza si www.tatal.ro
#tata #tati #tatal #tatii
Haideti sa cream o comunitate frumoasa a tatilor necasatoriti,casatoriti si divortati si sa le reamintim : AVETI ACELEASI DREPTURI CA SI MAMELE.
Viziteaza si www.tatal.ro
#tata #tati #tatal #tatii
Tatal.ro va expune ,stimati Tati,care sunt drepturile tatilor pentru incredintarea catre voi a copiilor. Cum, de ce ,cat si in ce conditii copilul este incredintat catre tata?
A se citi si
https://www.tpu.ro/cauta/?keyword=tatal
https://avocatro.net/forum/civil/1736-incredintare-minor-catre-tata
Un tata ne intreaba
Buna ziua! Va rog sa ma indrumati si pe mine in problema mea care consta in: am divortat de sotie cu care am un copil de 6 ani si jumatate,in hotararea de divort ramasa definitiva si irevocabila,copilul mi-a fost incredintat mie,am platit un executor judecatoresc sa fac executare silita,deoarece copilul se afla la rudele sotiei,aceasta fiind plecata de vreo 4 ani prin Italia,insa executarea a fost oprita deoarece in timpul asta s-a intors sotia din Italia si a deschis un proces de reincredintare a copilului,proces pe care l-a si castigat,hotararea fiind motivata pe faptul ca copilul are nevoie de mama lui,dar nu s-a luat in considerare si faptul ca aceasta nu sta sa se ocupe de copil,eu fiind obligat sa platesc pensie de intretinere dar fara sa mi se faca si mie un program de vizita sau sa mi se acorde alte drepturi asupra copilului.Copilul nu sunt lasat sa il vad desi acesta tine foarte mult la mine,nu sunt decazut din drepturi parintesti sau altceva.Intrebarea mea ar fi,pot deschide un nou proces de incredintare a minorului si tot odata sa cer sa fie audiat si copilul in prezenta unui psiholog,pt ca acesta sufera ca nu are nici un parinte aproape de el,mama in Italia,eu nu sunt lasat sa il vad,si cred cu tarie ca daca ar fi intrebat cu cine vrea sa stea m-ar alege pe mine,mama lasandu-l de la 2 ani jumatate.Va rog sa ma ajutati cu un sfat sau o sugestie….aaa si hotararea in care i-a fost incredintat copilul are peste 6 luni de cand a fost pronuntata.Va multumesc anticipat
Un alt tata ne intreaba
Buna seara,va rog mult sa ma ajutati si sa ma lamuriti
Sunt surdo.mut si fost mea sotie la fel, suntem impreuna de 4 ani si casatoriti de 1 an jumatate.
Acum suntem in proces.
Impreuna avem o fetita in varsta de 1 an si 3 luni care in prezent este la mine si o ingrijesc impreuna cu parintii mei, sotia mea a parasit domiciliu conjugal si fetita, plecand la alt barbat,mentionez ca am mai multe poze cu ei doi si o conversatie, ea sa intors de la acest individ dupa aproximativ o saptamana,acasa la mama ei,iar eu in acest timp am inaintat actele de divort ea acum vrea copilul cu orice pret,este a 2.a oara cand pleaca la alt barbat,prima data am iertat.o deoarece mi.a jurat ca nu se va mai intampla. Nu are servici si nici nu a lucrat niciodata, eu lucrez de 5 ani cu contract de munca.
In 3 luni de cand este departe de noi nu a veniti niciodata sa isi vada copilul
Sa facut ancheta sociala la mine acasa unde sa constatat ca fetita are toate conditiile materiale si morale foarte bune.
Va rog mult sa ma lamuriti este posibil ca fetita sa ramana la ea in conditiile in care ea ne-a parasit desi acum numai recunoaste si vrea copilul cu orice pret este posibil ca instanta sa i.l incredinteze ei.? Nu are servici si alte venituri in afara de indemizatie.
Aceste probe pe care le am se vor lua in considerare.? Am oare sanse sa castig custodia copilului?
Multumesc
O alta persoana ne intreaba
Buna ziua… Va scriu in calitate de matusa adica sora tatalului copilului care are varsta de 3 ani si jumatate. Mama copilului are un handicap Coreea Hulinton. . A abandonat copilul el ramanand impreuna cu tatal si cu mine ca matusa.. Fratele meu urmeaza sa faca divort si custodia copilului….Intrebarea mea ar fi….Mama copilului akum vrea sa ii dam voie sa vina sa vada copilul 4 zile pe luna….e bine ptr copil ? Mentionez ca este fff agitat nu doarme noaptea am ajuns cu el la psihiatru la psiholog dar nu mi s a dat un raspuns daca intrevederea dintre mama care are probleme de sanatate si copil il poate afecta psihic daca ea vine sa il vada celr 4 zile pe luna…..Va rog respectuos a mi se da un raspuns prin email ca aici pe site posibil sa nu mai gasesc unde am intrat si am postat…..O zi buna
Alti au mai intrebat
Pierderea custodiei copilului de catre mama
Cat dureaza un proces pt custodia copilului
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Barbati care au castigat custodia copiilor
Custodia copilului in noul cod civil
Incredintarea minorului catre mama
Drepturile tatilor la custodia copiilor
In ce conditii poate primi tatal custodia copilului?
Custodia se acorda tatalui in cazul in care mama:
► nu are posibilitati financiare pentru a-si creste si educa copilul;
► in cazul in care se dovedeste ca este un pericol pentru copil, de exemplu: are probleme psihice grave care nu-i permit sa ingrijeasca adecvat copilul sau datorita carora il neglijeaza;
► se dovedeste a fi imorala (infidelitate, betie);
► in caz de renuntare din partea mamei.
Daca tatal poate dovedi toate acestea in instanta (indiferent prin ce mijloace) si daca dovedeste ca el poate sa creasca si sa educe copilul atunci va obtine custodia lui.
Se tine cont si de varsta, sexul copilului si cine s-a ocupat de cresterea si ingrijirea lui pana la data depunerii cererii.
De asemenea, se iau in calcul starea de sanatate a copilului si legaturile de afectiune stabilite intre acesta si parinti. In cazul in care se dovedeste ca interesul copilului este de a fi cu tatal, instanta dispune incredintarea lui catre acest parinte.
Chiar daca minorul va ajunge la tata, mama nu isi va pierde complet drepturile parintesti. Parintele caruia autoritatea judecatoreasca i-a incredintat copilul este obligat sa-i permita celuilalt parinte sa pastreze legatura cu minorul, sa-l viziteze, sa comunice cu el si sa participe la cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.
Instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Informatiile va sunt oferite DE CEI CARE STIU LEGILE
„Multe dintre lucrurile pe care tații le fac intuitiv nu sunt suficient recunoscute și validate nici de către parteneră, nici de către societate și, uneori, nici măcar de ei înșiși”
Potrivit unui sondaj realizat în 2016 de către Pew Research Center, tații petrec, în medie, opt ore pe săptămână cu activități care presupun îngrijirea copilului, o valoare triplă față de anul 1965 și contribuie la activitățile casnice cu aproximativ 10 ore pe săptămână, față de patru ore, în același an de referință.
Pornind atât de la statistici, cât și de la aceste prejudecăți, TATAL.RO „Tata nu-i ca mama. Cum răspunde un tată la nevoile copilului mic” argumentează
De ce rolul tatălui este unul vital nu doar pentru că duce la o dezvoltare echilibrată a percepției copilului despre sine, lume și interacțiunile diferite cu cei din jur, dar contribuie inclusiv la rezolvarea unor conflicte tipice între mamă și tată.
in special perioada din jurul vârstei de 6 luni marchează importanța acestui rol, pentru că atunci se produce o modificare fundamentală în sistemul de referință al copilului. Din punct de vedere psihologic, acum debutează procesul de dobândire a autonomiei. Una dintre semnificațiile fundamentale ale tatălui pentru copil constă în faptul că, pe de o parte el îi este familiar și, pe de altă parte, el este diferit de mamă. „Deja din a doua jumătate de an, alteritatea tatălui devine un motor direct al dezvoltării infantile. Valoarea tatălui este dată de faptul că el găsește alte soluții, vine cu alte priorități, aduce alte perspective. Tocmai pentru că el nu este mama. Pentru tată, dificultatea adaptării înseamnă, pe de o parte, a fi în acord cu mama și, pe de altă parte, a fi în mod conștient altfel decât ea”.
Chiar dacă prima legătură a unui copil nou-venit pe lume este cea avută cu figura maternă, tatăl este un motor de dezvoltare la fel de important în primii ani de viață. Plecând de la cercetările de ultimă oră din psihologia dezvoltării, dar și de la o bogată cazuistică, cititorii cărții „Tata nu-i ca mama” vor descoperi că mama este „portul”
care oferă copilului „protecție și adăpost în fața furtunilor vieții, pe când tatăl asigură explorarea în largul mării, curiozitatea și dorința de a influența mersul lucrurilor. Prezența tatălui este, deci, absolut necesară pentru a aduce copilului bucuria descoperirii și autonomia de care are nevoie în primii ani de viață”, spune TATAL.RO
Rolul tatălui nu este important doar în această perioadă, ci pe toată durata dezvoltării copilului.
Iar datele statistice vin să confirme din nou aceste aspecte vitale, expuse pe înțelesul tuturor, în ghidul de parenting conceput de terapeuta austriacă. Unul dintre exemple se regăsește în datele statistice furnizate în 2017 de United States Census Bureau despre criza parentingului masculin cu care se confruntă Statele Unite ale Americii, într-un context social în care 19.7 milioane de copii, respectiv 1 din 4, trăiesc și se dezvoltă fără o
figură paternă. Cercetările au demonstrat că factorul „lipsa tatălui” (fie că acesta este cel biologic, vitreg sau adoptiv), duce la o predispoziție a copiilor de a dezvolta probleme comportamentale, tendințe crescute spre obezitate, dependențe de droguri sau alcool, crește riscul de a ajunge la închisoare, de a comite crime, de a abandona școala în perioada liceului cu de două ori mult, iar în rândul tinerelor crește cu până la 7 ori mai mult riscul de a rămâne însărcinate în adolescență.
DECI,TATAL ESTE FOARTE BUN PENTRU COPIL SI MULT MAI BUN DECAT MAMA IN UNELE SITUATII
Vă prezentăm câteva informații pe care orice tată ar trebui să le cunoască atunci când este vorba de drepturile sale în raportul cu copiii săi.
Atunci când vine vorba despre concedii pentru creșterea copiilor, de zile libere pentru îngrijirea nou-născuților sau pentru a-i duce pe cei mici la controale medicale de rutină, tații au aceleași drepturi și pot beneficia de aceleași avantaje ca mamele. În ceea ce îi privește pe tații divorțați și separați de copiii lor, idealul impus de Uniunea Europeană este ca nici legile, nici judecătorii să nu acorde drepturi preferențiale mamelor, ci să țină cont că mama și tatăl trebuie să fie egali în urma unui divorț. În continuare, aveți principalele drepturi pe care orice tată le are și despre care ar fi bine să știe.
Zile libere pentru îngrijirea nou-născutului
Asemenea mamei, și tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu, conform Legii concediului paternal nr. 210/1999. Concediul paternal este de cinci zile lucrătoare, iar dacă tatăl este asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat, atunci acesta va primi și o indemnizație egală cu salariul pe care l-ar fi primit în perioada în care stă cu copilul.
Pentru a putea beneficia de acest concediu, tatăl trebuie să depună o cerere în primele opt săptămâni de la nașterea copilului. Cererea trebuie să fie însoțită de certificatul de naștere al micuțului, pentru a putea dovedi calitatea de tată a celui care dorește concediul.
Concediul de creștere a copilului
Nu doar că au dreptul la concediu de creștere a copilului (CCC), ci sunt chiar obligați să își ia cel puțin o lună de concediu paternal până când copilul lor împlinește vârsta de doi ani. Pentru a putea, însă, beneficia de acest concediu, tatăl trebuie să fi lucrat cel puțin 12 luni (nu neapărat consecutive) în ultimii doi ani înainte de nașterea copilului.
Potrivit Ordonanței de urgență nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cel puțin o lună din perioada totală a CCC este alocată părintelui care nu a cerut acest drept. Prin urmare, dacă mama este cea care intră în concediu de creștere, atunci tatăl trebuie să stea și el în concediu cel puțin o lună, în locul mamei.
Concediu pentru tații care adoptă
Tații care adoptă un copil au dreptul la maximum un an de concediu de acomodare, conform Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei. De asemenea, pe lângă concediu, tații beneficiază și de o indemnizație lunară, iar în perioada în care stau acasă cu copilul vechimea în muncă o să continue. Perioada de concediu va fi asimilată stagiului de cotizare pentru obținerea indemnizațiilor pentru concediile medicale, pentru obținerea pensiei, a șomajului și a concediului.
Deduceri salariale de la stat pentru tații cu persoane în întreținere
Dacă au în întreținere copiii sau alți membri ai familiei până la gradul al doilea de rudenie inclusiv, tații salariați beneficiază de o deducere salarială personală, conform Codului fiscal. Deducerea se acordă în cazul în care tatăl are salariul brut mai mic de 3.600 de lei, iar cuantumul ei este variabil.
Deducerea salarială se acordă lunar și nu este suportată de angajator, ci reprezintă dări mai mici către stat și, într-un final, în niște bani în plus la salariu.
Liber anual pentru controlul medical de rutină al copilului
Tații au dreptul la o zi liberă pe an pentru a-și duce copilul la controlul medical de rutină, iar angajatorul nu are obligația de a plăti salariul pe ziua respectivă. Ziua liberă se acordă în urma unei cereri depuse cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de vizita la medic, iar controlul medical efectuat trebuie justificat ulterior cu acte doveditoare din partea medicului de familie.
De asemenea, pentru a beneficia de această zi liberă, tatăl trebuie să facă o declarație pe propria răspundere că celălalt părinte cu a solicitat și nici nu va solicita, la rândul său, ziua liberă.
Probleme legale ale taților în relația cu copilul
Legislația civilă prevede că în urma divorțului, autoritatea părintească rămâne la ambii părinți. Chiar în cazul în care părinții se separă, iar copilul locuiește doar cu mama sa, tatăl are dreptul să păstreze legătura cu copilul său, poate să călătorească împreună cu el și are dreptul de a participa la deciziile importante din viața celui mic. Dacă îi sunt încălcate drepturile, sau în cazul în care dorește să se implice în viața copilului său născut în afara căsătoriei, tatăl are posibilitatea de a se adresa instanței sau autorității tutelare.
Sursa : Cei care stiu legile
Indiferent de mediul de trai sau nivelui de pregătire, oricine poate trece printr-un divorț — un eveniment care nu ar trebui să reprezinte sfârșitul lumii, spun psihologii. Cel mai grav este însă faptul că unii bărbați își abandonează copiii imediat ce trec de divort.
Potrivit psihologului, tații care nu au dezvoltat instinctul patern își vor abandona urmașii fără a avea vreo remușcare.
Barbatii pleaca din varii motive:
– Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata
– Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile
– Pentru ca se simt neglijati.
– Pentru ca iubesc pe altcineva.
– Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.
– Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.
Intr-un talk-show difuzat recent pe unul dintre posturile romanesti de televiziune, unul dintre cei mai vizibili barbati ai momentului, tata, asteptand venirea pe lume a celui de-al doilea copil al sau, i-a spus moderatorului, fara sa clipeasca: “Sunt multi barbati care se rup de familia lor dupa aparitia primului copil. Aceia nu sunt barbati adevarati.”
Nu putem decat sa aplaudam un astfel de truism, exprimat la ore de mare audienta. Dar ce ne facem atunci cand ne trezim in fata faptului implinit? Cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa?
Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil.
Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca pleaca.
Sfatul psihologilor este clar: “Cea mai buna minciuna este intotdeauna adevarul. Desigur, servit in portii digerabile, in functie de varsta interlocutorului. E bine insa sa nu culpabilizati inutil copilul, sa nu-i spuneti ca tati a plecat pentru ca nu l-a vrut pe el. In multe cazuri, poate nici nu este adevarat. Copiii au oricum tendinta sa ia asupra lor toate vinile din lume, nu are sens sa ii ajutam sa se autoculpabilizeze.
Pentru toate explicatiile din lume exista un moment potrivit. De cele mai multe ori copiii accepta realitatea ca atare, daca le este prezentata in cuvinte simple. Nu transformati un tata absent intr-un cavaler in armura, plecat in cruciade. Dar nici nu-l demonizati. Copiii se multumesc cu explicatii banale: tati e la el acasa. Tati e la serviciu. Tati a plecat pentru ca avea treaba in alta parte. Tati te iubeste atat cat poate el. Dar eu sunt aici pentru tine si nu am sa te parasesc niciodata si chiar daca mai plec si eu la serviciu, intotdeauna am sa ma intorc.”
“Noi am ramas fara „tati” acu` 4 luni, Giulia avea 3 ani pe atunci. Tatal ei vine foarte rar la ea, in rest, e plecat cu „serviciul”. Nu il aduc in discutii, nu tin mai multe poze decat pana atunci. Cand sunt intrebata raspund. Eu nu deschid subiecte despre tatal ei. In locul tau, nu as tine nicio poza acolo. I-as spune, de fapt asa fac si eu cu fie`mea la fiecare pas, ca o iubesc si o ador si orice ar fi se poate baza pe mine. Atat. Iti dau dreptate, nu are rost sa cladesti povesti, insa adevarul, asa cum e el, nu poate fi spus unui copil. Si va veni timpul intrebarilor, probabil cand va incepe gradinita si va vedea ca nu doar „mami” au copiii. Dar pana atunci mai ai f mult timp. Motivul plecarii la noi este „serviciul”. Fie`mea a acceptat foarte bine ideea, pt ca tatal ei petrecea foarte putin timp cu ea sau deloc. Copiii accepta mult mai usor lucrurile decat credem noi”. (mamagiuliei)
“Nu incerca de pe acum sa dai raspunsuri la intrebari ce nu exista. S-ar putea sa-ti fie mai greu sa schimbi variantele ulterior.” (Adina Iulia)
Nu ii da copilului ocazia sa se intrebe “ce am eu in minus de nu m-a vrut?”
“Trebuie sa fii atenta cum abordezi subiectul si oricit de mult te doare pe tine, nu plasa vina tatalui, mai ales faza cu „nu te-a vrut”…asta pune (pe viitor) vina toata asupra copilului, de fapt. Isi va pune intrebarea: „Cu ce am gresit eu, de nu m-a vrut? Ce am in minus ca nu m-a vrut? Insemn prea putin ca cineva sa ma vrea?”” (Anamaria)
“Nu cred ca e bine sa ii pui tot timpul la cap poza tatalui. Ii vei crea o dependenta falsa fata de el, ceea ce o va impiedica sa se adapteze la situatia reala si sa accepte un nou tata daca acela o sa apara. In primul rand nu rasfrange asupra ei frustrarile tale legate de tata. Fetitei mele i-am aratat cateva poze cu el cand era mai mica si i-am spus cum il cheama. Asta pe la un an si ceva, doi ani cand a inceput sa intrebe.
Deci nu iti fa iluzii, va intreba destul de curand. Apoi i-am spus ca e departe, la serviciu si ca nu se va intoarce (pentru ca o perioada l-a tot asteptat – nu i-am spus-o foarte clar, atat cat sa faca o obsesie din asteptarea lui). Ce are nevoie sa stie la varsta asta e ca e iubita, si de mami si de tati, si ca are dreptul sa ii iubeasca si pe mami si pe tati. Asta daca aduce vorba, nu sa ii repeti tu ce mult te iubeste tati. Va avea timp mai tarziu sa inteleaga ca exista tot felul de tipuri de dragoste.
Fetita mea se joaca uneori ca si cum ar vorbi cu tati la telefon, iar cand au invatat la gradinita despre familie, m-am hotarat sa ii dau si o poza de a lui, ca sa nu se simta diferita. Si a fost ok. Apoi mi-a insirat toti membri familiei (bunici, veri, printre care si pe tati) si mi-a spus ca ii iubeste pe toti. Si am inteles ca ea are nevoie sa il iubeasca, chiar daca eu consider ca el nu merita.
Atunci cand eu am incetat sa ma mai crispez cand aducea vorba despre el, chiar daca incercam sa nu o arat, cand eu am invatat sa ma relaxez, a fost mult mai ok si pentru ea. Daca vrea sa vorbim despre el, vorbim, daca vrea sa inventeze jocuri cu el, e ok. A devenit ceva obisnuit, care apare din cand in cand, nu e ceva de care se agata. De fapt, a gasit singura solutia care i se potriveste momentan (are 3 ani). Intr-o seara mi-a insirat membri familiei si a spus ca tatal ei e bunicul (tatal meu) si mai are un tata de departe, X. Daca tu vei reusi sa tratazi situatia cu naturalete, asa o va face si ea.
Deci parerea mea e sa nu incerci tu sa creezi un tata fals printr-o fotografie, dar nici sa nu ii negi existenta atunci cand va intreba de el. Lucrul de care va avea insa nevoie destul de repede e o prezenta masculina cu care sa vina in contact, chit ca e tatal tau, fratele tau, un prieten mai apropiat…” (Sanziana72)
“Lasa fetita sa-si puna singura intrebarea unde e tata si ce-i cu el, ca altfel eu zic ca fotografia si povestirile ii vor crea ca o asteptare si va fi dezamagita ca nu vine” (Laura jr)
Cea mai buna razbunare este sa-ti lasi copilul sa descopere singur motivul adevarat pentru care tata a plecat.
„Un tată care nu se implică emoțional va pleca mai ușor din familie, din cuplu și își va abandona copilul fără remușcări”, adaugă psihologul.
„Uneori, bărbații nu au suficientă maturitate. Dincolo de latura emoțională și de atașamentul față de copil, unii bărbați nu reușesc să se maturizeze. Bărbatul care nu are dezvoltate acele trăsături care îl fac bărbat are tendința de a abandona partenera de viață cât și copilul. Ca să ajuți material copilul, trebuie să ai un anumit nivel de dezvoltare emoțională. De aici și pornesc toate problemele”
Ce facem cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa? De ce isi parasesc barbatii familia? Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici.
Si intr-o zi te trezesti ca pleaca…
PROBLEMA
„Buna.
Am 25 de ani si sotia 22 de ani suntem casatoriti,avem o fetita de un an jumate, pana acum am locuit impreuna cu sotia si fetita la parinti mei.Pe parcurs au aparut divergente intre mine si sotia mea deoarece nu-i mai
convenea situatia de acasa si s-a hotarat sa se mute la mama ei impreuna cu fetita.Intrebarea mea este cum as putea sa iau si eu fetita macar 2-3 ore pe zi sa-mi petrec timpul cu ea, sotia neacceptand sa mi-o dea considerand
fetita prorietate personala negandinduse si la sentimentele mele fata de copil.ea accepta doar in prezenta ei si cateva minute in casa scari sau pe strada cateva minute.
vreau si eu drepturile mele de tata daca le am,nu vreau sa iau copilu noapte de langa mama ei doar 2-3 ore pe zi.
Deci aceasta imi este situatia si intrebarea.
Va rog respectos sa-mi dati un sfat.
Va Multumesc”
CE SPUN TATII IN SITUATII SIMILARE
Comentati fiecare aici
CE SPUN PSIHOLOGII SI CEI CARE STIU LEGILE
Psiholog- Va puteti adresa instantei pentru a stabili foarte clar programul clar prin care aveti dreptul sa va consolidati relatia cu copilul. Normal este ca puiul d-vs sa beneficieze de o relatie buna si constanta cu ambii parinti,
indiferent de relatia lor de cuplu. V-as p***ara sa analizati atmosfera si termenii in care ati divortat, participarea familiei dvs. la aceasta actiune cat si modul in care interactionati de atunci cu fosta sotie cand mergeti sa va vedeti copilul. O hotarare judecatoreasca impune niste obligatii in
conformitate cu legea dar nu poate impune o stare de normalitate in relatia dintre doi oameni. Faceti primul pas pentru a schimba tipul de relatie (poate cu ajutorul celor care va cunosc pe amandoi sau al unor specialisti). Daca nu obtineti niciun rezultat veti obtine singur raspunsul la intrebare
desi, pornind de la modul cum ganditi si cum ati formulat intrebarea cred ca exista o mare incarcatura negativa careia i se raspunde similar.
Si raspunsul celui implicat – Multumesc ca santeti aici…dar am o hotatrare judecatoreasca, care nu o pot pune in practica.din protectie ptr copil..asta ar insemna sa iau copilul cu forta , care ar face mult rau copilului,
intrebarea mea se refera la comportamentul mamei, la conditiile absurde impuse , doream o parere la comportamentul ei, imi vad copilul asa cum e doreste si cand ea hotareste , incondiile ei…altfel nuuuu….
VOI CE SFATURI II DATI?
Avem si Facebook
Tatal.ro va explica ce trebuie sa faceti legal daca nu va lasa mama sa vedeti copilul invocand zeci de motive aiurea.Nu Ma Lasa Sa Vad Copilul. Ce Fac? Nu Ma Lasa Sa Vad Copilul
Atentie : Ar trebui sa sunati si la 112 ca sa aveti o dovada a refuzului
Nu Ma Lasa Sa Vad Copilul
‘Tu cu cine vrei să rămâi?’ este cea mai urata intrebare pe care o poti adresa unui copil
Este cea mai mare otravă care i se poate administra unui copil! Imaginați-vă un copil de 6-7 ani, așa cum am fost eu atunci, care este pus să spună: cu mami sau cu tati. El nici măcar nu înțelege de ce trebuie să facă asta! De ce trebuie să aleagă? Ce s-a întâmplat cu familia lui? De ce părinții lui au ajuns la tribunal?
‘Nu judecătorul este cel care trebuie să decidă. Copilul, de cele mai multe ori, vine de mână cu mama lui. Cu cine credeți că va spune că vrea să rămână? Cum pot eu să decid ce e mai bine pe copil? Eu doar mă uit în niște hârtii. Nu știu ce se întâmplă în casa lor. De aceea cred că după divorț, copiii trebuie să rămână cu ambii părinți, trebuie să fie crescuți de ambii părinți. Copiii nu pot fi partajați. Din păcate, după judecată, pentru copii continuă tragedia și nimeni nu pare să facă ceva în acest sens. Copilul trebuie crescut de ambii părinți și trebuie învățat să-i respecte pe amândoi’, a mai spus judecătorul Dănileț
O daaaaa! Așa mi se pare și mie corect. Așa ar trebui să se întâmple. Numai că, vedeți dumneavoastră, părinții greșesc enorm, uitând că cei mai loviți de deciziile lor sunt copiii.
Din cauza orgoliilor, ei se răzbună reciproc, fără să țină cont că la mijloc sunt copiii. Iar pe ei chiar nu poți să-i partajezi. Nu poți să spui- eu iau partea stângă și tu partea dreaptă! Pe ei este obligatoriu să-i protejezi, dacă vrei să ai parte de generații viitoare de oameni sănătoși la cap. E nevoie de o școală a părinților post-divorț? Este, fără îndoială!
Este nevoie ca părinții care dispar și își abandonează copiii să răspundă cumva? Aici voi trebuie să-mi spuneți! Eu spun că da!
M-am săturat să tot aud vorbindu-se de perpetuarea speciei, când, de fapt, nu suntem în stare să ne protejăm specia. Or, din acest punct de vedere, cred că ar trebui să rescriem totul de la 0 și să regândim puțin problema asta cu specia.
Sunteti #TATA?
Stiati ca a aparut singurul site care apara drepturile tatatilor?
Se numeste TATAL.RO
Puteti da si un LIKE la pagina https://www.facebook.com/tatalro-105323411353155/
Tatal.ro este singura comunitate din Romania care ajuta tatii si pe mame,daca accepta sa fie ajutate. Vezi Cum se descurca cuplurile in pandemie
Pandemia a venit nu doar cu presiuni pe sănătatea fizică a oamenilor şi asupra economiei, dar şi asupra relaţiilor de orice fel. cele mai afectate par a fi însă cele de cuplu. Cu ce probleme se confruntă cuplurile în pandemie?
În general, referindu-se la relaţiile de cuplu, psihologul tatal.ro a observat trei tendinţe într-un studiu pe care l-au făcut în această perioadă: „Pe de o parte, cuplurile care înainte de această pandemie aveau o relaţie bună, funcţională, sunt cuplurile care s-au conectat şi mai mult, pe seama acestui timp mai îndelungat pe care l-au avut împreună, acesta fiind aspectul pozitiv al acestei situaţii”.
Apoi, observă ea, mai există categoria cuplurilor care aveau dificultăţi înainte de pandemie, pe care nu încercau să le rezolve şi care în această perioadă s-au accentuat – au apărut conflicte majore, iar unele au dus şi la despărţiri. O a treia categorie o reprezintă cuplurile care aveau o relaţie bună, iar dintr-o dată, în perioada aceasta, au apărut conflicte între ei. „Aceasta se întâmplă foarte mult în rândul persoanelor din corporaţii – ei petreceau foarte mult timp la birou – 10 ore sau chiar mai mult timp zilnic, iar timpul petrecut efectiv acasă cu partenerul era foarte redus.”
Astfel, cei care se înţelegeau anterior pandemiei bine, dar acum au probleme, în general aveau puţin timp liber la dispoziţie pe care să îl dedice relaţiei: „Aveau 2-3 ore seara în care se ocupau de casă sau de copii, fiindcă petreceau puţin timp împreună, nici nu apucau să se certe foarte mult – ei ocupându-se de lucrurile acestea cotidiene mai degrabă. S-au trezit apoi în situaţia de a lucra de acasă, cu copiii având şcoala online, iar dintr-o dată şi-au dat seama că sunt multe lucruri nespuse, care deranjau şi la unul, şi la celălalt, astfel că au apărut neînţelegeri şi conflicte, acesta fiind motivul principal pentru care au apelat la psihoterapie”.
În timp ce la începutul relaţiei oamenii petrec foarte mult timp împreună şi caută să se cunoască, sunt duşi ulterior de viaţă în direcţii unde concentrarea scade în ceea ce priveşte relaţia de cuplu şi se mută pe obiective precum cariera, apoi copiii.
„De foarte multe ori se întâmplă ca ei să evolueze în moduri diferite, iar la un moment dat, cum s-a întâmplat în situaţia aceasta cu pandemia ajung să nu se mai recunoască unul pe celălalt”, spune psihologul.
Per ansamblu, ea observă că cei care anterior aveau o relaţie echilibrată, acum au o relaţie bună în continuare, în timp ce pentru cei la care nu exista o astfel de relaţie, pandemia a adus un semnal de alarmă, iar cei care şi-au dorit să meargă mai departe din rândul lor au apelat la terapie.