Cum se imparte locuinta la partaj. Partaj – definiție, acte și tot ce trebuie să știi dacă aveți de împărțit o locuință

Partajul la divorț poate cunoaște două forme:

• partaj voluntar – când soții se înțeleg de comun acord cum să își împartă bunurile; are loc la notar și este opțiunea cea mai puțin costisitoare;
• partaj judiciar – cei doi soți nu se înțeleg cu privire la împărțirea bunurilor și se ajunge în fața instanței judecătorești, care ia decizia pe baza dovezilor și a opiniilor celor două părți; este mai costisitor;

Partaj voluntar

Cu un consum mai mic de timp și bani este partajul voluntar. În acest caz, când cei doi știu exact bunurile pe care le vor păstra, se prezintă la un notariat. Aici se va încheia contractul de partaj, în cadrul căruia sunt menționate bunurile pe care le primește fiecare. Așadar, după partaj fiecare soț devine proprietar exclusiv pe acele bunuri.

Regula este ca împărțirea bunurilor să aibă loc proporțional cu contribuția fiecăruia dintre cei doi soți. Pentru ca fiecare să primească în mod egal, există și posibilitatea ca soțul care primește o cotă mai mare din bunuri să îl despăgubească pe celălalt prin suma de bani echivalentă. Aceasta se numește sultă.

 În cazul partajului, regula este ca soții să împartă bunurile jumătate-jumătate, însă nu este obligatoriu să se întâmple așa. Dacă unul dintre soți a contribuit mai mult, datorită salariului mai mare sau a unei moșteniri, sumă care a fost folosită pentru casă, cu ajutorul dovezilor, el poate la partaj să obțină o cotă parte mai mare din bunuri.

Partaj judiciar

În cazul partajului judiciar este necesar să fie făcută o cerere de chemare în judecată. Cei doi soți vor avea fiecare nevoie de avocat. Vor fi luate în considerare probe, ca de exemplu extrasele bancare, contractele.

Bunurile se vor împărți proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre cei doi. În cazul unui bun care nu se poate împărți, el rămâne în întregime la unul dintre soți, care îi va oferi celuilalt suma de bani care i se cuvine de pe urma lui. Există și varianta când acel bun poate fi vândut, astfel încât banii să poată fi împărțiți între cei doi.

Partaj bunuri comune

Ceea ce trebuie știut este că partajul are loc doar în regimul comunității legale de bunuri. Dacă atunci când s-au căsătorit soții au realizat un contract prenupțial (în termeni juridici cunoscut sub numele de convenție matrimonială) și au optat pentru regimul matrimonial al separației de bunuri, înseamnă că fiecare dintre cei doi este proprietar asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, caz în care nu mai este nevoie de procesul de partaj.

În mod obișnuit, căsătoria are loc sub regimul matrimonial al comunității legale, iar în caz de divorț, lucrurile dobândite în timpul căsătoriei se împart. 

De știut este și faptul că cei doi soți care s-au căsătorit sub regimul comunității legale pot opta inclusiv în timpul căsniciei pentru modificarea regimului matrimonial, putând să opteze pentru regimul separației de bunuri sau regimul comunității convenționale (au libertatea ce bunuri să fie comune și care nu, indiferent de momentul de achiziție, înainte sau după căsătorie).

De asemenea, inclusiv partajul poate fi făcut în timpul căsătoriei, fără a trebui schimbat regimul matrimonial.

Partajul poate avea loc atunci când soții hotărăsc, nu este obligatoriu să se desfășoare exact la momentul divorțului. Poate avea loc atât în timpul căsătoriei, cât și la o perioadă de timp după acțiunea de divorț.

Bunurile obținute înaintea căsătoriei nu se împart

Trebuie știut că bunurile pe care cei doi le-au obținut înainte de a se căsători nu fac obiectul partajului. Așa cum sunt precizate în Codul Civil, ele sunt:

• bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal;
• bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
• drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
• indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;
• bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora; (dacă s-a achiziționat un bun în timpul căsătoriei cu banii obținuți din vânzarea unui bun propriu, atunci acesta nu se împarte);
• fructele bunurilor proprii;

Care este procedura și de ce acte ai nevoie când ai de împărțit o locuință?

Adesea, soții au de împărțit în urma divorțului și un bun imobil, un apartament. Există mai multe scenarii care se pot aplica (scenariile fac referire la regimul matrimonial al comunității legale):

• apartamentul este un bun dobândit de unul dintre soți înainte de căsătorie (achiziție, moștenire, donație), caz în care nu face obiectul partajului, rămâne în continuare bunul său; 
• apartamentul este un bun  dobândit de unul dintre soți înainte de căsătorie, dar plătește rate la el în timpul căsătoriei împreună cu partenerul; pe baza dovezilor acesta din urma va putea fi despăgubit pentru suma investită, fie că este vorba de rate sau de cheltuieli cu renovarea și mobilarea apartamentului;
• apartamentul este achiziționat în mod egal de ambii parteneri, fie înainte de căsătorie sau în timpul acesteia; este pe numele amândurora și se va împărți jumătate-jumătate, astfel unul dintre ei oprește apartamentul și îl despăgubește pe celălalt cu jumătate din valoarea apartamentului, sumă care i se cuvine; în cazul în care nici unul dintre cei doi nu vrea să rămână cu apartamentul, acesta se pune în vânzare și suma astfel obținută se împarte egal la doi;
• apartamentul este achiziționat în timpul căsătoriei de ambii parteneri, dar unul dintre ei a contribuit mai mult la achiziția acestuia, caz în care se va da cotă-parte din contribuție fiecăruia; cel care a contribuit cu o valoare mai mare la achiziția apartamentului îl poate despăgubi pe celălalt cu suma de bani.

Acte necesare

Procedura pentru partajul unui bun imobil realizată de comun acord are loc simplu la notar. Actele care trebuie prezentate sunt cele de care ai nevoie și când vinzi un apartament, mai precis, acestea sunt:

• actele de identitate ale celor doi soți
• actul de proprietate al imobilului
• certificat de atestare fiscală, eliberat pentru fiecare dintre cei doi soți (arată că nici unul nu are datorii către autoritățile locale)
• documentația cadastrală (cadastrul + intabularea, adică înscrierea în Cartea Funciară)
• extrasul de carte funciară (se obține de biroul notarial)
• adeverință eliberată de asociația de proprietari (în cazul apartamentelor) – arată că nu există datorii la plata întreținerii; 

Schimbarea dreptului de proprietate asupra imobilului este declarată de biroul notarial la Oficiul de Cadastru și Publicitate și, cu dovada contractului de partaj, se face înscrierea în Cartea Funciară. Astfel, bunul imobil care era deținut în coproprietate devine bun exclusiv al unuia dintre soți.

În concluzie

• partajul poate fi voluntar (soții se înțeleg asupra împărțirii bunurilor) sau judiciar (când soții nu se înțeleg și ajung în fața justiției);
• în momentul căsătoriei în mod automat în regimul comunității legale, în caz de divorț bunurile comune se împart; contractul prenupțial este cel care te ajută să optezi pentru un alt regim matrimonial (se poate face și în timpul căsniciei);
• bunurile obținute înaintea căsătoriei nu se împart;
• regula este ca în cazul partajului bunurile să se împartă egal, dar acest lucru nu se aplică în cazul în care unul dintre soți face dovada că a contribuit mai mult;
• partajul se poate face și în timpul căsătoriei, nu obligatoriu la divorț.

Mai multe detalii pe

Locuinta la partaj

Articol scris de avocatii colaboratori externi

Partajul este procesul prin care se imparte o proprietate comuna intre doua sau mai multe persoane. Cand vine vorba de partajul unei locuinte, acesta poate fi un proces complicat si emotiv, in special in cazul unui divort sau a unui deces.

Pentru a face partajul cat mai lin si echitabil posibil, este important sa se urmeze o serie de etape.

In primul rand, trebuie sa se determine cine va lua decizia cu privire la modul de imparteala a locuintei. In cazul unui divort, de obicei judecatorul va stabili un acord de partaj. In cazul unui deces, executorul testamentar poate fi cel care decide cum se va imparti locuinta.

Urmatoarea etapa este evaluarea valorii locuintei. Aceasta poate fi facuta de un evaluator imobiliar sau de catre parti in acord cu valoarea. Este important ca evaluarea sa fie obiectiva si precisa, astfel incat partile sa poata ajunge la un acord corect.

In cazul in care nu se ajunge la un acord amical intre parti, este posibil sa fie necesar sa se implice avocatii. Avocatii pot ajuta la negocierea unei imparteale echitabile a locuintei si la protejarea drepturilor partilor implicate.

Dupa evaluarea valorii locuintei, urmatorul pas este de a decide asupra modului de imparteala. Aceasta poate fi facuta prin divizarea locuintei in parti egale sau prin cumpararea de catre una dintre parti a partii de proprietate a celeilalte parti.

In cazul in care locuinta va fi divizata in parti egale, este important ca fiecare parte sa primeasca o parte egala si echitabila. Aceasta poate fi facuta prin impartirea proprietatii in mod egal sau prin stabilirea unei sume de bani echitabile care trebuie platita pentru a compensa diferenta de valoare dintre parti.

Daca una dintre parti decide sa cumpere partea celuilalt proprietar, atunci trebuie sa se stabileasca un pret echitabil pentru aceasta. Este important ca partile sa aiba un acord clar cu privire la pret si conditiile de plata.

In concluzie, partajul unei locuinte poate fi un proces complicat si emotiv. Este important ca partile sa urmeze un proces obiectiv si echitabil, care sa asigure ca fiecare parte primeste o imparteala justa si egala. In cazul in care partile nu pot ajunge la un acord amical, este posibil sa fie necesar sa se implice avocatii pentru a ajuta la negocierea unui acord echitabil si pentru a proteja drepturile partilor implicate.