Cornel Ilie, solistul trupei Vunk, a surprins pe toată lumea atunci când a anunțat divorțul de soția lui, iar acum artistul a vorbit despre lecțiile pe care le-a învățat după separarea de Eliza, femeia care i-a dăruit doi copii.
Invitat în cadrul emisiunii ”La cină cu Ionela Năstase”, la Digi 24, artistul a vorbit despre cum s-a schimbat viața lui după divorț, dar și despre relația cu cei doi copii ai săi. Mai exact, în cadrul emisiunii respective, artistul a mărturisit că universul vieții sale este format din propriii copii, Zara, în vârstă de aproape șapte ani și Cezar, în vârstă de aproape trei ani.
ASOCIATIA TATILOR APARA TOTI TATII DIN ROMANIA!
”Sunt multe lecții pe care le-am învățat după separarea de mama lor. Lecția propriei iertări, să mă iert pe mine în primul rând, că am ajuns la un astfel de moment. Este mai bine pentru copii, pentru ea, pentru mine, am ajuns să creștem împreună. Deciziile le iau cu sufletul, mintea o ascult cât mai puțin. Iar cele mai importante decizii din viața mea le-am luat ascultându-mi instinctul”, a mărturisit Cornel Ilie.
De asemenea, artistul a mărturisit că este acolo de fiecare dată când prichindeii săi au nevoie de el și se joacă orice cu ei.
”Ca tată, mă ridic la nivelul lor. Îmi place să mă joc orice cu ei, de la «de-a v-ați ascunselea» la jocurile ce țin de cuvinte, de sunete, de strâmbat. Sunt acolo să le dau încredere în tot ceea ce fac, le pup toate zgârieturile și juliturile din timpul zilei, sunt universul cel mai important din viața mea. Îmi pare rău că nu pot să stau și mai mult cu ei, clar. Regret că pierd niște momente. Cel mai frumos lucru pe care mi-l spun copiii mei este acel «Taaatiii», atât, tonul și bucuria lor când spun asta. Am învățat de la ei să mă minunez mai mult. Am plâns acum câteva zile vorbind cu ei, pe videocall”, s-a confesat artistul. „Cine mă așteaptă acasă? Pianul. În rest, locuiesc singur”, a mai povestit el.
Cornel Ilie a anunțat că divorțează în 2020
Solistul trupei VUNK, Cornel Ilie, a anunțat că a divorțat de soția sa, Eliza. Cei doi erau căsătoriți de cinci ani și au doi copii, o fetiță pe nume Zara, în vârstă de aproape șapte ani, și un băiat pe nume Cezar, care va împlini un an luna viitoare.
„Obținerea custodiei exclusive de către tată este posibilă în cazuri rare, dar nu imposibilă.”
„Procesul de obținere a custodiei exclusive de către tată poate fi unul lung și dificil.”
„Tatăl care dorește să obțină custodia exclusivă a copilului trebuie să dovedească că este cel mai potrivit părinte pentru a avea grijă de copil.”
„Obținerea custodiei exclusive de către tată poate fi posibilă dacă mama este incapabilă să își îndeplinească rolul de părinte sau dacă există motive serioase care o fac inadecvată pentru a avea grijă de copil.”
„În procesul de obținere a custodiei exclusive de către tată, se ia în considerare interesul superior al copilului și se caută să se ajungă la o soluție care să fie în beneficiul acestuia.”
„Tatăl trebuie să fie pregătit să ofere dovezi solide și argumente clare care să îi susțină cererea de obținere a custodiei exclusive.”
„Este important ca tatăl să aibă un avocat specializat în dreptul familiei care să îl reprezinte în procesul de obținere a custodiei exclusive de către tată.”
„Obținerea custodiei exclusive de către tată poate implica o investigație de către un asistent social care va evalua abilitățile de părinte ale ambilor părinți.”
„Este important ca tatăl să fie capabil să ofere un mediu stabil și sănătos pentru copil și să poată demonstra că este capabil să își asume responsabilitatea de a fi părinte unic.”
„Obținerea custodiei exclusive de către tată poate fi o experiență stresantă și emoționantă, dar este important ca tatăl să rămână concentrat pe interesul superior al copilului și să își ia toate măsurile necesare pentru a își proteja relația cu copilul.”
Obtinere custodie exclusiva copil tata.Este posibila exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte daca celalalt este de acord? Daca sotul/sotia este de acord imi poate oferi custodia unica asupra copiilor?
Custodie exclusivă
Copil
Tata
Proces
Avocat
Dreptul familiei
Apărare
Interesul copilului
Soluționare
Acord parental.
Exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti ar presupune ca unul dintre parinti sa nu mai aiba nici o obligatie fata de copii iar acest lucru ar fi nedrept in primul rand fata de copii care au in egala masura dreptul de a se bucura de ambii parinti chiar daca unul dintre ei nu se afla in apropiere. Fie ca dorim incredintarea minorului catre mama sau incredintarea copiilor catre tata, trebuie avut in vedere ca o custodie exclusiva fata de minor, nu poate fi sustinuta de catre lege atata timp cat contravine interesului superior al minorului.
In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort?
Asa cum reiese din jurisprudenta exemplificata mai jos, culeasa din www.legal-land.ro, incredintarea copilului unui singur parinte, are nevoie de motive cu adevarat temeinice iar pentru a solicita acest lucru este nevoie de un proces in care sa luptati cu avocatul sotului ce se doreste a fi exclus de la exercitiul autoritatii parintesti si in acelasi timp sa luptati pentru a convinge instata de judecata asupra temeiniciei motivelor invocate. Varianta amiabila este cea prezenta mai sus in care niciunul dintre parinti nu este exclus de la obligatiile conferite de calitatea de parinte dar puterea de decizie ii este delegata parintelui disponibil si implicat in cresterea si educarea copiilor.
Decizii judecatoresti cu privire la exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte:
Faptul că părinţii locuiesc în ţări diferite nu poate constitui un motiv temeinic pentru ca tatăl să fie exclus de la exerciţiul autorităţii părinteşti, neputând fi reţinută, ca întemeiată, afirmaţia recurentei privind imposibilitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti. Această instituţie nu presupune o prezenţă fizică a părinţilor în acelaşi loc în momentul luării unei hotărâri cu privire la persoana minorilor, şi nici acordul expres pentru fiecare act în parte, ci o consultare a părinţilor, pentru ca, de comun acord, să fie luate măsurile cele mai bune pentru copii cu privire la aspecte de o oarecare însemnătate, nu pentru orice act sau fapt ce rezultă din traiul zilnic. [Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă – complet specializat de familie şi minori, Decizia civilă nr. 61 din 21 ianuarie 2014, portal.just.ro]/custodie unica conditii/
Având in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat, declaratia unuia dintre parinti in sensul ca doreste ca exercitarea autoritatii parintesti fata de copil sa revina celuilalt, câta vreme este in interesul superior al copilului de a fi crescut de ambii parinti. (…), in absenta situatiilor reglementate de art. 507 cod civil si a oricaror probe care sa determine retinerea unui motiv pentru ca exercitarea autoritatii sa apartina doar mamei reclamante, in mod gresit prima instanta a derogat de la regula conform careia autoritatea parinteasca se exercita in comun Aspecte precum vârsta frageda a minorului sau atitudinea violenta a pârâtului, manifestata fata de reclamanta in perioada convietuirii, nu justifica inlaturarea celuilalt parinte de la luarea deciziilor importante care il privesc, fiind esential pentru dezvoltarea fireasca a copilului si pentru respectarea interesului sau superior ca tatal sa fie o prezenta constanta in viata sa si sa isi exercite in mod corespunzator drepturile si obligatiile parintesti ce ii revin. [Tribunalul Mehedinti, Decizia civila nr. 61/2013, portal.just.ro]
În absenţa oricăror probe şi a reţinerii unui motiv pentru exercitarea autorităţii de către unul dintre părinţi, nu se poate deroga de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun. Referitor la speţa de faţă, se constată că în mod corect instanţa de apel a cenzurat convenţia părţilor în privinţa modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti cu privire la minor, neexistând motive întemeiate pentru exercitarea acesteia doar de către mamă. Vârsta fragedă a minorului sau împrejurarea că va locui din toamnă în altă localitate nu justifică înlăturarea celuilalt părinte de la luarea deciziilor importante care îl privesc, fiind esenţial pentru dezvoltarea firească a copilului şi pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezenţă constantă în viaţa sa şi să îşi exercite în mod corespunzător drepturile şi obligaţiile părinteşti care îi revin. În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar avea o atitudine necorespunzătoare faţă de minor, că ar fi consumator de droguri sau de alcool, că ar pune în pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidentă nici o altă situaţie similară, care să justifice exercitarea autorităţii părinteşti doar de către mamă. Având în vedere aceste aspecte, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie. Curtea a mai reţinut că soluţia instanţei de apel a fost argumentată, iar trimiterea la dispoziţiile art. 507 NCC a fost corectă, neputându-se considera că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivele sunt străine de natura pricinii. De asemenea, cenzurarea tranzacţiei părţilor a fost conformă normelor legale în materie şi corespunde interesului superior al copilului. [Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 89/26 iunie 2012 , portal.just.ro]
Faţă de specificul pricinii de faţă, trebuie avut în vedere şi art. 506 C.civ., conform căruia „cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”. În acest sens, trebuie observat că, potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar, minorul a fost diagnosticat cu o serie afecţiuni grave, recomandându-se efectuarea unor evaluări periodice de specialitate. Dând curs recomandărilor medicale, petenta a solicitat de două ori efectuarea unei evaluări psihologice a minorului, fapt dovedit prin raporturile de evaluare psihologică. Prin raportul de evaluare psihologică nr. 1/01.10.2013 s-a concluzionat că minorul suferă de întârziere moderată neuropsihomotorie şi întârziere de limbaj receptiv şi expresiv pe fondul unei condiţii medicale. S-a recomandat cu această ocazie „observarea comportamentelor legate de ariile senzoriale, includerea în programul de Kinetoterapie, Terapie ocupaţională şi Terapie de stimulare a limbajului, realizarea unui program de intervenţie bazat pe instrumente de învăţare pentru dezvoltarea praziilor şi abilităţilor motrice fine; introducerea PECS ca sistem de învăţare a cererilor şi stimularea cu ajutorul emisiei de sunete şi a tehnicilor bazate pe comportamentul verbal”. De asemenea, s-a recomandat reevaluarea copilului la 6 luni – petenta conformându-se acestei recomandări, potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit ulterior, la data de 17.01.2014, în care se arată că minorul suferă de anumite disfuncţii senzoriale şi motorii, fiind încadrat în sfera persoanelor cu tulburări de spectru autist. Potrivit adeverinţei nr. /2014, începând cu data de 07.03.2014, minorul a fost inclus în programul Centrului de consiliere şi asistenţă pentru persoanele cu TSA din cadrul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. În acest context, instanţa apreciază că trebuie încercat, pe cât posibil, ca minorul să fie ferit de orice efect negativ care ar putea să se producă în urma separării părinţilor săi, pentru a preîntâmpina fragilizarea psihică şi fizică a acestui copil care are, oricum, prin prisma afecţiunilor de care suferă, o slabă autonomie şi o regresie la o vârstă anterioară care se constituie într-un sistem defensiv al copilului faţă de mediul în care trăieşte. Astfel, deşi în speţă nu s-a făcut dovada faptului că petentul va locui pe teritoriul altui stat, instanţa apreciază că este în interesul minorului părintele care îi cunoaşte cel mai bine nevoile să fie în măsură să ia decizii privind creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea sa, fără să depindă de acordul celuilalt părinte. În acest sens, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că mama copilului prezintă suficiente garanţii materiale şi morale pentru a exercita, în exclusivitate, autoritatea părintească în ceea ce îl priveşte pe fiul său, de creşterea şi îngrijirea căruia s-a ocupat cu responsabilitatea firească pe care o implică rolul de părinte, dar şi cu grija deosebită pe care o reclamă situaţia specială a copilului său. Totodată, instanţa apreciază că părţile au conştientizat că interes interesul copilului lor este prioritar, în cauză neexistând niciun indiciu al voinţei petentei de a-l îndepărta pe tată din viaţa minorului. Conchizând, faţă de textele legale evocate şi apreciind că interesul superior al minorului a fost respectat, instanţa va consfinţi învoiala părţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, care va reveni, în exclusivitate mamei – tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, potrivit art. 398 alin. 2 C.civ.[Judecătoria Ploiești, Sentința civilă nr. 9486/2014, portal.just.ro]
Cine plăteşte ratele la casă în caz de divorţ? Asociatia Tatal.ro va ajuta prin avocatii colaboratori externi sa castigati divortul , partajul si incredintarea minorilor
„În mod regretabil, și în România, la fel ca în restul lumii, rata divorțurilor este în creștere, studiile Institutului Național de Statistică arătând că în anul 2019 una din patru căsătorii se finaliza printr-un divorț.
În cazul unui divorț, modul în care se plătesc ratele depinde de circumstanțele fiecărui caz individual. De obicei, în timpul procesului de divorț, judecătorul va decide cum se vor împărți datoriile și activele dintre soți, inclusiv ratele la împrumuturi. De asemenea, dacă unul dintre soți a semnat singur contractul de credit, poate fi responsabil pentru plata integrală a ratelor. În orice caz, este recomandat să discutați cu un avocat specializat în dreptul familiei pentru a vă asigura că sunteți pe deplin informați cu privire la opțiunile și obligațiile dvs. legale în caz de divorț.
Un caz care poate ridica anumite dificultăți în practică este cel al imobilului achiziționat de către foștii soți prin programul “Noua Casă”
Pe lângă traumele emoționale inerente unui astfel de eveniment, apare și problema împărțirii bunurilor pe care soții le stăpâneau până la acea dată în comun. Un caz care poate ridica anumite dificultăți în practică este cel al imobilului achiziționat de către foștii soți prin programul “Noua Casă”, pentru care creditul nu a fost încă achitat în întregime. Soții au astfel două posibilități:
1. Fie rămân împreună proprietari ai imobilului, continuând plata împreună a ratelor către bancă. 2. Fie partajează imobilul în cadrul divorțului.
Trebuie să îndeplinească singur toate condițiile impuse anterior
„Partajarea ridică însă problema preluării creditului de către unul dintre soți. Conform legii, este necesar acordul băncii pentru preluarea creditului doar de către unul dintre debitori, care acum trebuie să îndeplinească singur toate condițiile impuse anterior în sarcina amândurora.
Despăgubirea soțului
Dacă banca își exprimă acordul, nu rămâne decât ca soțul care preia apartamentul, și implicit creditul, să-l despăgubească pe fostul soț.
Stabilirea soțului care preia apartamentul
Pentru stabilirea soțului care preia apartamentul, soții se pot înțelege între ei sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să apeleze la instanță pentru a se hotărî cui îi va fi atribuit apartamentul, în ambele cazuri fiind necesar și acordul băncii. Bineînțeles, în cazul în care banca se opune în mod abuziv la preluare, soții se pot adresa instanței.
În cazul în care niciunul dintre soți nu reușește să îndeplinească singur condițiile
Dacă niciunul dintre soți nu reușește să îndeplinească singur condițiile descrise mai sus, creditul va continua să curgă că până atunci, cei doi fiind în continuare proprietari și debitori ai băncii
Scris de cei care stiu legile
Cine plăteşte ratele în caz de divorţ
Divorțul poate fi o experiență dificilă și stresantă, atât din punct de vedere emoțional, cât și financiar. Una dintre cele mai importante probleme de care trebuie să se ocupe soții în timpul divorțului este cea a datoriilor.
Dacă soții au un credit imobiliar împreună, trebuie să decidă cine va plăti ratele după divorț. Există mai multe opțiuni disponibile, iar cea mai bună opțiune va depinde de situația specifică a fiecărui cuplu.
Opțiunile de plată a ratelor după divorț
Unul dintre soți poate prelua creditul imobiliar. Acest lucru înseamnă că soțul va fi singurul responsabil pentru plata ratelor și a tuturor cheltuielilor asociate cu creditul imobiliar.
Cei doi soți pot vinde casa și împărți profitul. Acest lucru poate fi o opțiune bună dacă niciunul dintre soți nu își poate permite să plătească ratele singur.
Cei doi soți pot păstra casa, dar pot diviza creditul imobiliar. Acest lucru înseamnă că fiecare soț va fi responsabil pentru plata unei părți din rate.
Care este cea mai bună opțiune?
Cea mai bună opțiune de plată a ratelor după divorț va depinde de situația specifică a fiecărui cuplu. Este important să luați în considerare următoarele factori atunci când luați decizia:
Situația financiară a fiecărui soț. Cât de mult câștigă fiecare soț? Câte alte datorii au?
Preferințele fiecărui soț. Care soț vrea să păstreze casa? Care soț este dispus să plătească ratele?
Interesele copiilor. Dacă cuplul are copii, trebuie să ia în considerare interesele copiilor atunci când iau decizia. De exemplu, dacă copiii locuiesc în casa, este important ca casa să rămână în familie.
Sfaturi pentru luarea deciziei
Dacă sunteți în proces de divorț și trebuie să decideți cine va plăti ratele după divorț, este important să solicitați sfatul unui avocat. Un avocat vă poate ajuta să înțelegeți opțiunile disponibile și să luați cea mai bună decizie pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
CiAlexandru Ciucu divorteaza de Alina Sorescu. Asociatia Tatal.ro anunta la inceputul anului ca exista aceasta actiune de divort. Vom sprijini tatal Alexandu Ciucu
Designerul Alexandru Ciucu i-a deschis proces de divorţ Alinei Sorescu, după o lungă perioadă în care presa deja vuia pe marginea subiectului. Click! a oferit informaţii potrivit cărora Ciucu plecase de ceva vreme de lângă soţia lui, renunţând şi la verighetă. Pe portalul instanţei de judecată apare în prezent cererea lui Alexandru Ciucu, care a depus actele de divorţ. Mai mult decât atât, se pare că separarea ar avea potenţial de a fi „cu scandal”, având în vedere că designerul a cerut şi o ordonanţă prezidenţială
Incredintare minor – Custodia copilului in procesul de divort.Incredintare minor – Avocat Bucuresti specializat in incredintare minori in procesele de divort, stabilirea program vizita, pesnise de intretinere
Custodia copilului in procesul de divort
In cazul in care un cuplu divorteaza si exista copii minori, instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor in acest sens, sa se pronunte, prin hotararea de divort, si asupra incredintarii copiilor minori.
Instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare, iar daca minorii au implinit varsta de 10 arii, instanta ii va asculta obligatoriu, in vederea incredintarii lor.
La incredintarea copiilor minori, instanta de judecata are in vedere exclusiv interesul acestora.
In determinarea interesului copiilor minori se tine seama de o serie de factori cum ar fi:
– posibilitatile materiale ale parintilor – posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copii le pot gasi la unul dintre parinti – varsta copilului – comportamentul parintilor fata de copil inainte de divort – legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie
In cazuri exceptionale, insa, instanta poate decide incredintarea minorului si unei terte persoane sau unei institutii de ocrotire, spre crestere si educare.
Decizia instantei referitoare la incredintare copil dupa divort se refera la urmatoarele aspecte:
– la solutionarea cererilor referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor. – Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. – In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei. – Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire. – Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. – Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca. – Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti. – Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
Drepturile celuilalt parinte
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. In situatia in care parintele carui nu i s-a incredintat copilul constat ca celalalt parinte nu isi indeplineste corect atributiile de intretinere, educare si crestere a copilului, poate solicita un proces de rejudecare a incredintarii minorului.
Plata alocatiei de intretinere se face de la bugetul statului si ea se reduce sau nu se mai plateste, dupa criteriile stabilite de Ministerul Muncii, daca cel caruia i s-a incredintat copilul minor.
Sfaturi din partea cabinetului de avocat:
Intrucat procesul de divort afecteaza de cele mai multe ori si copiii minori din casatorie, atat din punct de vedere mental cat si al schimbarilor din viata sa, trebuie sa aveti in vedere intotdeauna anumite aspecte, intre care mentionam:
– acordul si intelegerea dvs in prealabil, cu privire la realizarea divortului si a modului de incredintare a copiilor minori din casatorie, va usura foarte mult – minorul nu trebuie privit niciodata ca fiind in proprietatea unuia dintre parinti – pensia de intretinere, pe care parintele care nu a primit incredintarea minorului va trebui sa o plateasca, este un drept al copilului, nu o suma de bani pe care o platiti fostului sot/fostei sotii
Va rog sa postati fiecare ce problema ati avut in dosarul dvs.cu judecatorul sau procurorul. Fiti dvs. CSM-ul Romaniei!
Pârăște aici un judecator/procuror
Exemplu de postare la comentarii!
„Ma numesc Popescu I si am un dosar la judecatoria Buftea. Judecatorul X a facut urmatoarele: Mi-a respins toate probele,tipa la parti,e dificil,a intarziat etc.” sau procurorul Y face urmatoarele abuzuri: Tipa la noi,Ma face sa denunt pe altii aiurea,tipa la avocat etc.
Totul Despre Ordinul De Protectie (Asociatia Tatal.ro)
Cuprins: Ce este ordinul de protecție? De câte feluri este ordinul de protecție? ORDINUL DE PROTECȚIE PROVIZORIU Ce este ordinul de protecție provizoriu? Procedura de emitere a ordinului provizoriu Pot să renunț sau să opresc emiterea ordinului provizoriu? Cine emite ordinul de protecție provizoriu? Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție provizoriu? Cât timp durează emiterea ordinul de protecție provizoriu? Cât timp este valabil ordinul de protecție provizoriu? ORDINUL DE PROTECTIE PROPRIU-ZIS SAU DEFINITIV Ce este ordinul de protecție definitiv? ”Nu am martori!”, cum pot să dovedesc? Pot să renunț la ordinul de protecție? Cine poate obține ordinul de protecție? Cine poate formula cererea pentru emiterea ordinului de protecție? Cine emite ordinul de protecție? Cât timp durează emiterea ordinului de protecție? Cât timp este valabil ordinul de protecție? Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție? Care este procedura de judecată? Am nevoie de un avocat ordin de protectie? Puterea executorie a ordinului de protecție Cine trebuie să respecte ordinul de protecție? Ce se întâmplă dacă nu se respectă ordinul de protecție? CE ESTE VIOLENȚA DOMESTICĂ? Felurile violenței domestice CE CONDIȚII TREBUIE ÎNDEPLINITE PENTRU FORMULAREA CERERII DE EMITERE A ORDINULUI DE PROTECȚIE? Condiția membrului de familie. Condiția stării de pericol. Condiția caracterul urgent al solicitării. MĂSURI DE PROTECȚIE. Masuri de protecție și consiliere a victimei Măsuri de asistare și reintegrare a agresorului MODEL CERERE / FORMULAR PENTRU EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECTIE Avocat ordin de protectie
Ce este ordinul de protecție?
procedura prin care se asigură protecția persoanei, victimă efectivă sau potențială a violenței domestice, urmărindu-se, în principal, înlăturarea stării de pericol în privința vieții, sănătății și libertății victimei, iar în subsidiar protejarea raporturilor de familie.
Simplificat, pentru a înțelege de la început caracteristicile acestei proceduri, arăt că:
procedura emiterii ordinului de protecție începe ca urmare a sesizării personale a victimei sau în numele acesteia, precum și ca urmare a autosesizării;
se poate emite un ordin, în mod provizoriu, de către polițist pe o perioadă de 5 zile, iar în mod definitiv de judecător;
se judecă în regim de urgență, cu participarea obligatorie a procurorului, în camera de consiliu (adică fără public), justificat de necesitatea urgentă de protejare a victimei;
ordinul are un caracter temporar, prin acesta putându-se lua măsuri pentru o perioadă maximă de 6 luni;
prin ordinul de protecție se pot lua măsuri de protecție în privința victimei, iar în sarcina făptuitorului se pot impune obligații și/sau interdicții.
Pentru o definiție completă, trimitem la art. 1 din Legea nr. 217/2003:
„Ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național”, „Prevenirea și combaterea violenței domestice fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică”.
Preocuparea legiuitorului a fost aceea de a reglementa o procedură eficientă, specială, pentru combaterea violenței domestice. Procedură care să garanteze atingerea obiectivului național și anume acela de ocrotire a familiei.
După cum vom arăta mai jos, această instituție de drept nu vizează doar protecția victimei ci, prin mecanisme prestabilite, legiuitorul urmărește și asistarea și îndreptarea făptuitorului.
De câte feluri este ordinul de protecție?
Protejarea victimei se poate realiza prin două modalități, fie prin emiterea unui ordin de protecție provizoriu, fie printr-un ordin de protecție definitiv.
ORDINUL DE PROTECȚIE PROVIZORIU
Ce este ordinul de protecție provizoriu?
Este un instrument la îndemâna polițistului. În folosirea acestuia polițistul nu beneficiază însă de o putere absolută, el fiind verificat în mod obligatoriu de procuror.
Astfel, polițistul care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată existența unui risc iminent care vizează viața, sănătatea sau libertatea unor persoane. Acestea ar putea fi puse în pericol printr-un act de violența domestică, în urma completării unui formular de evaluare a riscului, emite un ordin de protecție provizoriu.
Înțelegem de mai sus că pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu trebuie îndeplinite următoarele condiții:
să existe o sesizare sau autosesizare cu privire la violența domestică;
să existe un risc iminent în privința vieții, sănătății sau libertății victimei;
violența să se fi produs între membrii de familie;
din formularul de evaluare a riscului să se constate necesitatea măsurii.
Procedura de emitere a ordinului provizoriu
Dacă nu suntîndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului provizoriu, polițistul are obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale violenței domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție la instanța judecătorească și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere.
Dacă sunt îndeplinite condițiile:
se emite ordinul provizoriu de către polițist;
în maxim 24 de ore, ordinul emis în mod provizoriu de polițist va fi trimis spre confirmare unui procuror;
în 48 de ore, dacă procurorul confirmă ordinul, adică decide că au fost îndeplinite condițiile de emitere și se impune menținerea protecției, va sesiza Judecătoria pentru emiterea unui ordin definitiv;
judecătoria fixează termen și judecata nu va dura mai mult de 72 de ore.
Pot să renunț sau să opresc emiterea ordinului provizoriu?
Este un instrument la îndemâna polițistului. În folosirea acestuia polițistul nu beneficiază însă de o putere absolută, el fiind verificat în mod obligatoriu de procuror.
Astfel, polițistul care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată existența unui risc iminent care vizează viața, sănătatea sau libertatea unor persoane. Acestea ar putea fi puse în pericol printr-un act de violența domestică, în urma completării unui formular de evaluare a riscului, emite un ordin de protecție provizoriu.
Înțelegem de mai sus că pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu trebuie îndeplinite următoarele condiții:
să existe o sesizare sau autosesizare cu privire la violența domestică;
să existe un risc iminent în privința vieții, sănătății sau libertății victimei;
violența să se fi produs între membrii de familie;
din formularul de evaluare a riscului să se constate necesitatea măsurii.
Procedura de emitere a ordinului provizoriu
Dacă nu suntîndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului provizoriu, polițistul are obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale violenței domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție la instanța judecătorească și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere.
Dacă sunt îndeplinite condițiile:
se emite ordinul provizoriu de către polițist;
în maxim 24 de ore, ordinul emis în mod provizoriu de polițist va fi trimis spre confirmare unui procuror;
în 48 de ore, dacă procurorul confirmă ordinul, adică decide că au fost îndeplinite condițiile de emitere și se impune menținerea protecției, va sesiza Judecătoria pentru emiterea unui ordin definitiv;
judecătoria fixează termen și judecata nu va dura mai mult de 72 de ore.
Pot să renunț sau să opresc emiterea ordinului provizoriu?
Da, dacă victima solicită explicit.
Cine emite ordinul de protecție provizoriu?
După cum am arătat și mai sus, conform art. 22^1 din Legea nr. 217/2003, ordinul de protecție provizoriu:
„se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc”.
Astfel, chiar polițistul chemat la fața locului poate emite ordinul de protecție provizoriu, pe baza evaluării situației de fapt precum și a probelor de care dispune, în cazul în care constată existența unei situații de risc sau pericol pentru victima sau potențiala victimă a violenței domestice.
Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție provizoriu?
În acord cu art. 22^4 din Legea 217/2003:
„Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligații sau interdicții:
evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința comună;
obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
Cât timp durează emiterea ordinul de protecție provizoriu?
avocat ordin de protecție: Ordinul se emite de îndată ce polițistul constată existența stării de pericol. Starea de pericol se evaluează în baza unui formular de evaluare a riscului, întocmit la fața locului sau ulterior, dar în același termen „de îndată”.
Deci legea nu prevede un termen fix pentru emiterea ordinului provizoriu. Astfel, interpretăm că nu trebuie să așteptăm una, două sau mai multe zile pentru a primi o hârtie, ci ordinul se va emite de îndată ce sunt îndeplinite condițiile arătate mai sus.
Trebuie însă să menționăm că polițistul nu are un drept de dispoziție în ceea ce privește emiterea sau nu a ordinului de protecție provizoriu, ci de îndată ce sunt îndeplinite condițiile acesta este obligat să îl emită.
În acest sens, art. 22^1 din Legea nr. 217/2003: „Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent”.
Cât timp este valabil ordinul de protecție provizoriu?
Ordinul provizoriu se emite pentru o durată de 5 zile.
Cele 5 zile se calculează pe ore.
Astfel, ordinul de protecție emis de polițist, pentru o durată inițială de 5 zile, urmează a fi confirmat de procuror care, în cazul în care constată îndeplinite condițiile, va sesiza instanța competentă în vederea emiterii ordinului „definitiv”.
Mai clar, ordinul de protecție emis în mod provizoriu va dura fie până la momentul infirmării de către procuror, fie până la momentul definitivării lui de către instanța judecătorească.
ORDINUL DE PROTECTIE PROPRIU-ZIS SAU DEFINITIV
la care, în cele de urmează, ne vom referi simplu ca la ordinul de protecție.
Ce este ordinul de protecție definitiv?
Este hotărârea emisă de către un judecător, la cererea victimei sau a altor subiecți expres specificați în Legea nr. 217/2003, pentru dispunerea unor măsuri de protecție a victimei, și/sau obligații, interdicții în sarcina făptuitorului, menite să protejeze victima/sau potențiala victimă a violenței domestice și să îndrepte comportamentul făptuitorului.
”Nu am martori!”, cum pot să dovedesc?
Sunt admise orice mijloace de probă: mesaje, înregistrări cu telefonul, declarații ale vecinilor, martori, etc.
Totuși, nu se vor admite probele a căror administrare împiedică soluționarea urgentă a cererii (de exemplu, expertize).
Pot să renunț la ordinul de protecție?
Da, se poate renunța la judecată.
Cine poate obține ordinul de protecție?
Oricine este victima violenței domestice, iar prin actele de violență domestică îi sunt puse în pericol viața, integritatea fizică sau libertatea de către un membru de familie.
Legea nr. 217/2003 stabilește că prin victimă se înțelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență domestică, inclusiv copiii martori.
Putem observa aici preocuparea legiuitorului pentru protejarea copiilor martori ai violenței domestice, care sunt asimilați victimelor, chiar dacă aceștia nu sunt victime directe, ci unele colaterale.
Astfel, victima directă a violenței, precum și martorii copii sau rude ale victimei violenței domestice pot fi protejați prin emiterea ordinului de protecție.
„Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții”.
Cine poate formula cererea pentru emiterea ordinului de protecție?
avocat ordin de protecție: Victima sau, în numele victimei, conform art. 25 din legea amintită mai sus:
„Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:
procuror;
reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice;
reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de acreditați conform legii, cu acordul victimei”.
Cine emite ordinul de protecție?
Ordinul este emis de judecător care, în urma analizei solicitării, va putea da o hotărâre, executorie încă de la pronunțare.
Pentru a fi admisibilă, cererea pentru emiterea ordinului de protecție trebuie întocmită conform formularului standardizat prevăzut în Legea nr. 217/2003.
Un avocat ordin de protectie poate da îndrumări utile în completarea formularului și pregătirii dosarului, în general.
Cât timp durează emiterea ordinului de protecție?
72 de ore de la depunerea cererii.
Ordinul de protecție se judecă de urgență și cu precădere și este una dintre foarte puținele acțiuni în justiție care se poate termina în câteva zile.
Există și posibilitate ca instanța să emită ordinul de protecție chiar în ziua în care a fost formulat, dacă urgența o impune, chiar fără citarea părților, numai în baza probelor propuse spre administrare în dovedirea cererii.
Judecătorul, din momentul închiderii dezbaterilor (de la momentul ieșirii în pronunțare) va putea amâna pronunțarea cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii o va putea face în termen de maxim 48 de ore de la pronunțare.
Durata maximă pentru care se pot lua măsuri prin ordinul de protecție este de 6 luni.
După expirarea termenului de 6 luni victima violenței domestice va putea solicita emiterea unui alt ordin de protecție dacă starea de pericol subzistă.
Pentru o analiză de oportunitate, precum și pentru aprecierea șansei de reușită consultarea unui avocat ordin de protectie poate fi utilă.
Ce măsuri se pot lua prin ordinul de protecție?
avocat ordin de protecție: Răspunsul este în art. 23 din Legea nr. 217/2003:
evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Care este procedura de judecată?
Schematic și simplu lucrurile stau așa:
se redactează cererea de emitere a ordinului de protecție conform formularului prestabilit;
Pentru copiii minori, cererea se poate face de către părinte.
se atașează dovezile;
Sunt admise orice mijloace de probă, dar nu sunt admisibile probele ale căror durată de administrare împiedică soluționarea urgentă a cererii.
cererea se depune la judecătoria de la locuința victimei;
judecătorul primește cererea și fixează termenul de judecată;
cererea se va soluționa în maxim 72 de ore.
În situații deosebit de grave se poate judeca și în aceeași zi.
se citează părțile.
În cazuri de urgență deosebită se poate omite acest pas.
ziua termenului de judecată:
participarea procurorului la judecata cererii este obligatorie;
victima, la cerere, poate fi asistată de un apărător din oficiu dacă nu are unul ales;
asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită emiterea ordinului este obligatorie;
judecata va avea loc în cameră de consiliu, adică fără public;
se audiază părțile, se administrează probele (adică se depun toate actele, se audiază martorii, etc), se pun concluzii;
se iese în pronunțare, adică se termină etapa din sala de judecată;
judecătorul, în biroul său, va lua o hotărâre și o va redacta pe hârtie;
hotarârea se va comunica părților;
hotărârea se comunică și poliției, care se va deplasa la locuința părților și le va înștiința;
hotărârea poate fi atacată cu apel în 3 zile de la pronunțare, dacă soluționarea cererii a avut loc cu citarea părților, sau de la comunicare în cazul în care judecata a avut loc fără citare;
hotărârea de emitere a ordinului este executorie de la pronunțare.
Am nevoie de un avocat ordin de protectie?
Având în vedere faptul că procedura se desfășoară în instanță și presupune cunoștințe mai ample, atât de legislație cât și de procedură, se va dovedi util sa angajați un avocat ordin de protectie.
De asemenea, cunoștințele unui avocat ordin de protectie vor spori șansele de administrare a unui probatoriu mai eficient în vederea dovedirii stării de pericol și, pe cale de consecință, pentru obținerea ordinului.
Puterea executorie a ordinului de protecție
Ce înseamnă executoriu? Înseamnă că se poate apela la forța de constrângere a statului (prin poliție, executor judecătoresc) pentru punerea lui în executare, dacă partea obligată nu execută benevol.
Ordinul de protecție este executoriu de la pronunțare, iar executarea se face fără somație sau fără trecerea unui termen.
Hotărârea de emitere a ordinului se va remite poliției chiar din ziua pronunțării, acestea având obligația de a lua măsurile dispuse prin hotărâre sau de a sprijini luarea acestora.
În acest caz, apelul nu are efect suspensiv; adică nu are un efect de amânare a caracterului executoriu cât durează apelul.
Există și posibilitatea ca instanța de apel să suspende executarea, la cererea apelantului, dar doar cu plata unei cauțiuni care va fi stabilită de judecător.
Ca o garanție suplimentară pentru asigurarea executorialității, legiuitorul a prevăzut la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 posibilitatea ca instanța să dispună prin aceeași hotărâre
„luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;
obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei;
verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul”.
Cine trebuie să respecte ordinul de protecție?
Respectarea ordinului de protecție este obligatorie pentru toate părțile din proces: atât pentru agresor cât și pentru victimă.
Ce se întâmplă dacă nu se respectă ordinul de protecție?
Agresorul care încalcă ordinul de protecție riscă închisoare de la o lună la un an.
Victima (persoana protejată) care încalcă ordinul de protecție
riscă să fie obligată la acoperirea costurilor de emitere și punere în executare a ordinului de protecție.
CE ESTE VIOLENȚA DOMESTICĂ?
Întreaga teorie expusă până aici este centrată pe ideea de protecție împotriva violenței domestice.
Art. 3 din Legea nr. 217/2003 definește:
„violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima”.
Felurile violenței domestice
Aceeași Lege stabilește că violența domestică se manifestă sub următoarele forme:
violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Legea nr. 217/2003 mai arată și că:
„În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență definite în prezenta lege”.
MODEL CERERE / FORMULAR PENTRU EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECTIE
Asociatia „Tatal.ro” la divortul lui Reghecampf. Divort-Tv.ro la divortul de la Buftea
Anamaria Prodan s-a prezentat, luni, la Judecătoria Buftea, acolo unde are loc al doilea termen în procesul de divorț cu Laurențiu Reghecampf. Sexy-impresara a venit însoțită de Bebeto, fiul ei și al antrenorului, dar și de Sarah Dumitrescu, fiica sa cea mică din prima căsătorie. Vezi https://tatal.ro/#divort
Cum Divortez La Distanta.Discuția despre un divort la distanta se poartă de obicei în contextul în care unul sau ambii soți se află în imposibilitatea de se prezenta personal la Judecătorie/Notariat pentru procesul de divorț
