Cat dureaza un proces pt custodia copilului.Depinde.In general dureaza 6-8 luni in Romania
Citațiile nu prea bucură oamenii. Însă înțelegerea a ceea ce urmează citației va fi, cu siguranta, de mare ajutor; astfel, povestim aici despre procesul civil – ce este, termene, reguli și procedura.
Ce este, în fapt, procesul civil?
Este balaurul acela de care toată lumea se teme și nimeni nu îl înțelege, despre care se crede că durează nejustificat de mult, că nu prea are noimă și în urma căruia, în orice caz, cineva afirmă cu năduf că nu există dreptate pe pământ.
Cu riscul de a nu mai fi chiar așa simpatică și amuzantă, o să vă contrazic!
Procesul civil este o procedură ca oricare alta.
Și, ca orice procedură, prevede pași de urmat, termene de respectat și sancțiuni în caz contrar.
Gândiți-vă la el, dacă vreți, ca la un joc. Cu reguli. Clare.
Și acum, mai jos, povestim cum se desfășoară un proces la fond (Judecătorie).
În mare măsură, apelul și recursul parcurg cam aceeași pași.
I. Faza judecății.
1. Etapa scrisă
în care toate procedurile se derulează prin adrese expediate părților prin poștă.
1.1. reclamantul înregistrează cererea de chemare în judecată; 1.2. cererea primește dată certă și un număr de dosar, este repartizată aleatoriu, de către un sistem informatic, unui complet (judecător) specializat în acel tip de cauze; 1.3. judecătorul verifică dacă cererea: 1.3.1. îndeplinește condițiile cerute de lege – dacă nu sunt îndeplinite, trimite o listă de solicitări reclamantului, care va depune completări în 10 zile; 1.3.2. este timbrată – dacă nu este, judecătorul calculează cuantumul taxei și solicită reclamantului să o plătească în termen de 10 zile.
Când toate cerințele de la 1.3. sunt îndeplinite:
1.4. cererea de chemare în judecată este comunicată pârâtului; 1.5. pârâtul depune întâmpinare/reconvențională, în 25 de zile de la primirea cererii; 1.6. întâmpinarea se comunică reclamantului; 1.7. reclamantul formulează răspuns la întâmpinare (pe care pârâtul o va citi la dosar, nemaifiindu-i comunicată); 1.8. judecătorul fixează primul termen de judecată; 1.9. sunt citate părțile pentru data mai sus stabilită.
notă: chiar dacă părțile nu înțeleg să depună întâmpinare, de ex, termenul acela va fi lăsat să curgă și să se împlinească.
2. Etapa cercetării procesului – în sala de judecată
2.1. se discută excepțiile și alte cereri, dacă este cazul; 2.2. se discută probele; 2.3. se administrează probele – se audiază martorii, se răspunde la interogatorii, se efectuează expertize, etc.
notă: toate acestea se fac de-a lungul termenelor de judecată; astfel pot fi câteva sau foarte multe termene de judecată și nimeni nu vă poate da un număr minim sau maxim.
3. Etapa dezbaterilor – verbal și/sau scris în sala de judecată
părțile își susțin cauza verbal, fiecare apărându-și poziția, se pun concluzii pe fond.
4. Etapa deliberării si pronunțării hotărârii – judecătorul, fără public
4.1. odată lămurit asupra cauzei, judecătorul declară închise dezbaterile și urmează să ia o hotărâre; 4.2. deliberarea (luarea hotărârii/pronunțarea) are loc în secret, adică nu în ședință publică, la ea participând doar membrii completului de judecată. 4.3. pronunțarea poate fi amânată, dacă judecătorul nu a avut timp să delibereze – se poate face în aceeași zi sau poate dura săptămâni/luni; Hotărârea, pe scurt, se notează -și poate fi consultată- într-o condică aflată la sediul Judecătoriei; se publică, de asemenea, și pe portalul instanțelor de judecată. 4.4. este redactată efectiv hotărârea, ce va fi comunicată părților prin poștă – poate dura de la câteva săptămâni, până la câteva luni; De la momentul comunicării curge termenul pentru calea de atac.
II. Faza executării silite.
Se realizează de către executorul judecătoresc, la cererea celui care a obținut o hotărâre favorabilă dar care nu a fost respectată de bună-voie.
În concluzie, o minimă documentare și o bună consiliere, vor face ca demersul juridic în care sunteți implicat să fie mai coerent, mai previzibil și mai puțin de speriat! Pentru că informația chiar înseamnă putere!
Custodia copilului sub 2 ani. Cum se castiga de catre tata? Ce face tatal la divort pentru a obtine copilul mic de pana la 2 ani
Ce sanse am sa castig custodia copilului ?
Pentru a va asigura ca atunci cand deschideti un proces pentru custodia copilului, rezultatul este unul favorabil si minorul va ajunge sa locuiasca cu dvs. trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:
Varsta minorului , respectiv custodia copilului sub 2 ani este de preferat intodeauna sa ramana la mama iar tatal sa isi exercite drepturile de parinte, cu drept de vizita si desigur obligatia de a plati pensia de intretinere.
Prin urmare, incredintarea minorului catre mama este totusi de preferat la o varsta atat de mica insa ATENTIE TOTUSI – Nu este exclus ca instanta de judecata sa stabileasca custodia catre tata pentru copilul sub 2 ani in conditiile in care mama nu se ocupa de aceasta, ii pune viata in pericol sau nu are conditiile necesare ori activitatea pe care o desfasoara este de natura sa ii afecteze cresterea normala pe toate planurile , a minorului.
Drepturile tatalui asupra minorului dupa divort sunt exact aceleasi pe care le are si mama, drepturile sunt absolut egale intre parti de aceea in legislatia din Romania, desi nu exista reglementarea asupra DOMICILIULUI ALTERNATIV, noi am reusit sa obtinem un asemenea domiciliu alternativ pentru minor, in instanta, insemnand ca o perioada de timp minorul locuieste la mama iar o perioada la tata insemnand astfel custodie comuna fizica impartita intre cei doi parinti despartiti, acelasi lucru aplicandu-se si cand discutam despre custodia copilului cu parinti necasatoriti.
Starea financiara a parintelui care solicita custodia minorului in 2021 este foarte importanta. NU poti sa te astepti ca o instanta sa incuviinteze custodia minorului catre un parinte care nu-si permite sa il intretina pe minor iar custodia copilului in noul cod civil are valente moderne in sensul ca trebuie sa tinem cont de absolut toate aspectele vietii sociale pentru a convinge o instanta ca minorul trebuie sa ramana la tine.
Starea de sanatate a minorului este un alt context avut in vedere;
Cat de mult s-a adaptat minorul la vechiul domiciliul de unde unul dintre parinti solicita ca acem minor sa fie mutat si sa ii fie incredintata custodia.
De asemenea cercul sau de prieteni este analizat la decizia de incredintare a minorului fie catre mama sau catre tata, daca alaturi de aceasta mutare se desfac niste relatii de prietenie la care minorul tinea.
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Pierderea custodiei de catre mama se poate produce atunci cand motivele ce au stat la incredintarea custodiei catre aceasta , s-au modificat. Spre exemplu o mama se intreaba “daca ma port urat cu copilul meu se poate sa pierd custodia copilului ? “. Raspunsul este evident si cumpa intuitiv ca in conditiile in care chiar minorul raporteaza un abuz asupra lui la AVOCATUL COPILULUI, o institutie care se ocupa cu drepturile minorilor, atunci se poate ajunge chiar la decaderea din drepturile parintesti.
De asemenea, mama isi poate pierde custodia asupra minorului, in conditiile in care nu mai respecta obligatiile de intretinere pe care le are, nu se ocupa de minor sau pur si simplu interesul superior al copilului nu mai este interesul acesteia si atunci se poate modifica custodia de la mama la tata sau atentie chiar la bunici.
De mentionat ca si in cazul tatalui se aplica aceleasi prevederi. In doctrina se regasesc situatii in care tatal abuzeaza sexual minorul si atunci acest lucru duce la decaderea lui din drepturile parintesti si situatii in care mama foloseste minorul pentru pornografie infantila, acelasi lucru aplicandu-se si pentru ea, insa acestea sunt cazuri extreme si speram noi sa fi fost si sa fie pe viitor izolate.
La ce varsta decide copilul cu cine sa locuiasca
Minorul poate sa decida cu cine locuieste de la orice varsta, insa aceasta decizie nu are si valoare juridica decat la varsta de 10 ani, atunci cand judecatorul este obligat sa-l audieze pe minor si sa-i ceara parerea. Astfel, minorul sub 10 ani poate fi audiat doar daca considera judecatorul iar peste varsta de 10 ani , este o obligatie, ceea ce aduce cumva in discutie ca aceasta obligatie se traduce in soarta pe care o va avea procesul prin ascultarea minorului cu privire la locuinta pe care vrea sa o aiba si de ce nu, un sfat pentru magistratii pusi in situatia acesta, sa il intrebe pe minor daca nu doreste o locuinta ALTERNATIVA.
Daca sotii au copii minori, instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare, iar daca minorii au implinit varsta de 10 ani, instanta ii va asculta si pe acestia.
În Codul civil român se folosește noțiunea de autoritatea părintească. Prin autoritate părintească se înțelege ansamblul de drepturi şi obligații care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului. Drepturile şi obligațiile aparţin, în mod egal, ambilor părinţi și se exercită în interesul superior al copilului. Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu.
Printre drepturile și obligațiile părintești (prevăzute la art. 487-499 din Codul civil și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului) cu privire la persoana copilului pot fi amintite:
dreptul și obligația de a stabili și păstra identitatea copilului. Copilul este înregistrat imediat după naștere și are dreptul la nume, dreptul de a dobândi o cetățenie. Părinţii aleg prenumele şi numele de familie al copilului.
dreptul și obligația de a crește copilul. Părinţii au dreptul și obligația de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.
dreptul și obligația de a asigura supravegherea copilului.
dreptul și obligația de a asigura întreținerea copilului. Părinții sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor. Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
dreptul de a lua anumite măsuri disciplinare față de copil. Sunt interzise luarea unor măsuri, precum şi aplicarea unor pedepse fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoţională a copilului.
dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care îl deţine fără drept.
dreptul părinților la reunire cu copilul lor. Acest drept este corelativ dreptului copilului de a nu fi separat de părinții săi, decât pentru motive excepționale și temporare (de exemplu, măsurile de plasament).
dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul.Modalităţile de a avea legături personale cu copilul sunt, e.g.: vizitarea copilului la locuinţa lui, vizitarea copilului în timpul în care el se găseşte la şcoală, petrecerea vacanţei de către copil cu fiecare dintre părinţii lui.
dreptul de a stabili locuința copilului. Copilul minor locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte.
dreptul de a consimți la logodna și căsătoria copilului în cazul minorilor care au împlinit 16 ani; dreptul de a consimți la adopția copilului.
dreptul de a contesta măsurile dispuse de autorități cu privire la copil și a formula cereri și acțiuni în nume propriu și în numele copilului
Printre drepturile și obligațiile părintești (prevăzute la art. 500-502 din Codul civil) cu privire la bunurile copilului pot fi amintite:
administrarea bunurilor copilului. Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere. Părinţii au dreptul şi obligația de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte. După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, dar cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.
dreptul şi obligația de a reprezenta pe minor în actele civile ori de a-i încuviinţa aceste acte. Până la vârsta de 14 ani, copilul, fiind lipsit în întregime de capacitatea de exerciţiu, este reprezentat de părinţi în actele civile. Între 14-18 ani, copilul, având capacitate restrânsă de exerciţiu, îşi exercită singur drepturile şi îşi execută obligaţiile, dar cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor.
2 Ca regulă generală, cine are răspundere părintească asupra unui copil?
Drepturile şi obligațiile aparţin, în mod egal, ambilor părinţi (art. 503 alin. 1 din Codul civil): în cazul în care părinții sunt căsătoriți; după divorț (art. 397 din Codul civil); în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită faţă de ambii părinţi și dacă părinții convieţuiesc (art. 505 alin. 1 din Codul civil).
Autoritatea părintească se exercită în mod inegal de către părinți (scindat): în cazul desfacerii căsătoriei prin divorț dacă instanța apreciază ca fiind în interesul copilului exercitarea autorității părintești doar de către un singur părinte (art. 398 din Codul civil); în cazul desființării căsătoriei (art. 305 alin. 2 din Codul civil); în cazul copilului din afara căsătoriei, dacă părinții nu convieţuiesc (art. 505 alin. 2 din Codul civil).
Autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, conform art. 507 din Codul civil, atunci când celălalt părinte este decedat, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție etc.
Autoritatea părintească se exercită, în parte, prin părinți, atunci când drepturile şi obligațiile revin unei terţe persoane sau unei instituții de ocrotire (art. 399 din Codul civil).
3 Dacă părinţii nu sunt capabili sau nu vor să-şi exercite răspunderea părintească asupra copiilor lor, poate fi numită o altă persoană în locul lor ?
Părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului. Drepturile şi îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau altei persoane.
Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, și în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele.
În cazul în care, după decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinţi, se instituie tutela.
În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire.
4 Dacă părinţii divorţează sau se despart, cum se stabileşte chestiunea răspunderii părinteşti pe viitor?
După divorţ, autoritatea părintească revine, în principiu, în comun, ambilor părinţi sau, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, numai unui părinte. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
În mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului (art. 399 din Codul civil).
În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc. Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, autoritatea părintească se exercită doar de unul dintre părinți.
Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată.
5 Dacă părinţii încheie un acord privind răspunderea părintească, ce formalităţi trebuie respectate pentru a face ca acordul să fie executoriu?
Cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.(art. 506 din Codul civil)
Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor, pronunţând o hotărâre de expedient. Hotărârea de expedient este definitivă şi constituie titlu executoriu.
6 Dacă părinţii nu pot ajunge la un acord privind chestiunea răspunderii părinteşti, care sunt căile alternative de rezolvare a conflictului fără prezentarea în instanţă?
Medierea este facultativă înainte de sesizarea instanței de judecată. În timpul soluționării procesului autoritățile judiciare au obligația de a informa părțile cu privire la posibilitatea și avantajele folosirii medierii. Dacă medierea nu conduce la o înţelegere, problemele litigioase se soluţionează în faţa instanţei.
7 Dacă părinţii se prezintă în instanţă, asupra căror chestiuni legate de copil poate judecătorul să decidă?
A se vedea răspunsul de la întrebarea 1.
8 Dacă instanţa hotărăşte că un părinte va avea custodia exclusivă a unui copil, aceasta înseamnă că el sau ea poate decide asupra tuturor chestiunilor legate de copil fără îl consulte pe celălalt părinte în prealabil?
Dacă instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, acesta va decide singur asupra tuturor chestiunilor legate de copil. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum şi dreptul de a consimți la adopția acestuia.
9 Dacă instanţa hotărăşte că părinţii vor avea custodia comună a unui copil, ce înseamnă aceasta în practică?
Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.
10 Cărei instanţe sau autorităţi ar trebui să mă adresez dacă vreau să depun o cerere privind răspunderea părintească? Ce formalităţi trebuie respectate şi ce acte trebuie să ataşez la cererea mea?
Cererile privind ocrotirea persoanei fizice în competenţa instanţei de tutelă şi de familie (judecătoria sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie) se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită (art. 94 din Codul de procedură civilă).
Este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului pentru cererile privind stabilirea filiaţiei, instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant pentru cererile referitoare la obligaţia de întreţinere (inclusiv alocaţiile de stat pentru copii).
Actele necesare care trebuie anexate cererii de chemare în judecată sunt copia certificatului de naștere al copilului minor, copia cărții de identitate, copia hotărârii de divorț, acord de mediere (dacă există), precum şi orice alte înscrisuri considerate utile în soluţionarea cazului. Cererea este scutită de taxa de timbru.
11 Ce procedură se aplică în aceste cazuri? Este disponibilă o procedură de urgenţă?
Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanţă preşedinţială (procedură specială, cu termene de soluționare mai scurte), măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, obligaţia de întreţinere, încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi folosirea locuinţei familiei (art. 919 din Codul de procedură civilă).
12 Pot obţine asistenţă juridică pentru a acoperi costurile procedurii?
Asistenţa judiciară se poate obţine în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările ulterioare.
Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, sub forma asistenţei prin avocat; plăţii expertului, traducătorului sau interpretului; plăţii onorariului executorului judecătoresc; scutirilor, reducerilor, eşalonărilor sau amânărilor de la plata taxelor judiciare.
Beneficiază în întregime de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. Dacă venitul se situează sub nivelul de 600 lei, ajutor public judiciar se suportă în proporţie de 50%. Cu toate acestea, condiţiile stabilite nu împiedică solicitanţii ale căror resurse depăşesc cotele să beneficieze de asistenţă juridică dacă dovedesc că nu pot face faţă cheltuielilor de judecată, din cauza diferenţei între nivelul de trai al statului de domiciliu sau de reşedinţă obişnuită şi statul forului.
13 Este posibilă atacarea unei hotărâri privind răspunderea părintească?
Hotărârea pronunțată în cauzele referitoare la exercitarea autorității părintești (accesorie divorțului sau pe cale principală) este supusă numai apelului, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, sau numai recursului în cazul hotărârii de expedient care consfințește înțelegerea părților.
14 În anumite cazuri, poate fi necesară adresarea către o instanţă sau către o altă autoritate pentru a face executorie o hotărâre privind răspunderea părintească. Care procedură se aplică în asemenea cazuri?
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, creditorul trebuie să sesizeze executorul judecătoresc. Executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării. Aceasta se soluţionează prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Dacă cererea de executare a fost încuviinţată, executorul judecătoresc trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea și o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Dacă debitorul nu execută obligaţia sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită, în prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, dacă e necesar, a unui psiholog și agenţilor forţei publice. Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.
Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, penalitatea stabilită de instanţă curge până la momentul executării, iar executorul judecătoresc va sesiza parchetul în vederea începerii urmăririi penale.
Dacă minorul refuză, executorul va comunica reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului procesul verbal, iar, instanţa competentă va dispune ca minorul să urmeze un program de consiliere psihologică, finalizat printr-un raport al unui psiholog. Dacă, după reluarea executării silite, minorul refuză creditorul poate sesiza instanţa pentru aplicarea unei penalităţi.
15 Ce ar trebui să fac pentru ca o hotărâre în materia răspunderii părintești pronunțată de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută și executatăîn acest stat membru?
Pentru recunoaşterea unei hotărâri privind autoritatea părintească sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003. Cererea se adresează tribunalului de la domiciliul pârâtului sau de la reşedinţa acestuia din România. Recunoaşterea poate fi atacată cu apel la curtea de apel competentă teritorial, respectiv recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
16 Ce instanță din acest stat membru trebuie să sesizez pentru a mă opune recunoașterii unei hotărâri în materia răspunderii părintești pronunțate de o instanță dintr-un alt stat membru? Ce procedură se aplicăîn acest caz?
Pentru a se opune recunoaşterii unei hotărâri privind autoritatea părintească persoana interesată se poate adresa tribunalului de la domiciliul pârâtului sau de la reşedinţa acestuia din România.
17 Ce legislație se aplicăîn acțiunile privind răspunderea părintești în cazul în care copilul sau părțile nu locuiesc în acest stat membru sau au cetățenii diferite?
Art. 2611 din Codul civil stabilește că legea aplicabilă autorității părintești și protecției copiilor se determină potrivit Convenției privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecția copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată prin Legea nr. 361/2007.
Divorț, custodie minor: s-a câștigat pentru tată copilul minor
Divorț, custodie minor: S-a câștigat pentru tată copilul minor. H otarari pe care le puteti folosi. P.S.Hotararile sunt publice pe portal.just.ro. Si tatii pot castiga copii la divort!
Jurisprudența ne arată că în general, mai ales când este vorba de copii mai mici de 5 ani, instanța stabilește domiciliul copilului la mamă, după divorț. Totuși, legea nu instituie șanse preferențiale; și tatăl are drepturi egale.
Un avocat bun poate demonstra că tatăl este acela care poate a fost mai implicat în viața minorului, mai dedicat, mai prezent. De asemenea, contează ce șanse de dezvoltare poate oferi în viitor.
În speța de care vorbim, părțile au divorțat la notar, cu mai mult de un an inainte, stabilind de comun acord domiciliul copilului la mamă. Tatăl avea drept de vizitare în weekend-uri și în vacanțe. Ulterior, tatăl a cerut motivat schimbarea de către instanță a acestei înțelegeri, în sensul stabilirii domiciliului la el. Mama se mutase între timp din Constanța la București.
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului 2021
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului 2021.Divort Notar in 30 zile. Cel mai rapid si ieftin divort din Romania. Programare rapida.
Pierderea custodiei copilului de către mama poate interveni în anumite situații specifice, în care este considerat că nu mai îndeplinește responsabilitățile sale de părinte în mod adecvat sau nu asigură bunăstarea și siguranța copilului. Este important să reții că fiecare caz este unic și hotărârile privind custodia copilului sunt luate de instanță în funcție de circumstanțele individuale. În general, există câteva situații în care mama poate pierde custodia copilului:
Neglijarea sau abuzul asupra copilului: Dacă se constată că mama neglijează sau abuzează fizic, emoțional sau sexual copilul, instanța poate decide că acesta nu este în interesul superior al copilului să rămână sub custodia ei.
Instabilitatea emoțională sau probleme de sănătate mintală: Dacă mama suferă de probleme de sănătate mintală care îi afectează capacitatea de a îndeplini îndatoririle de părinte sau de a asigura bunăstarea copilului, instanța poate decide să acorde custodia altui părinte sau să stabilească o tutelă.
Dependenta de substanțe sau alcool: Dacă mama are o dependență de substanțe sau alcool care îi afectează capacitatea de a îndeplini rolul de părinte și de a asigura siguranța copilului, instanța poate decide să îi retragă custodia.
Neglijarea obligațiilor legale: Dacă mama nu respectă hotărârile instanței referitoare la custodie, pensie alimentară sau alte obligații legale, acest lucru poate afecta decizia instanței privind custodia copilului.
Relocarea în altă jurisdicție: Dacă mama decide să se mute într-o altă jurisdicție fără a obține aprobarea instanței sau a părintelui non-custodian, acest lucru poate duce la revizuirea deciziei de custodie și la acordarea custodiei către celălalt părinte.
Este important de menționat că în toate cazurile privind custodia copilului, interesul superior al copilului este cel mai important factor luat în considerare de instanță. Instanța va analiza circumstanțele individuale ale cazului și va lua o decizie în conformitate cu bunăstarea și siguranța copilului. Înainte de a lua în considerare pierderea custodiei copilului de către mama, instanța va încerca de obicei să găsească soluții alternative, cum ar fi custodia comună sau stabilirea unui regim de vizită, în interesul superior al copilului.
Conform Noului Cod Civil noțiunea de custodie, așa cum era ea cunoscuta nu mai exista, si a fost înlocuită cu sintagma autoritate părinteasca. In baza aceleași legi se spune ca in cazul unui divorț autoritatea părinteasca se exercita in comun de ambii soți. Dar exista si excepții
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Conform art. 398 Cod Civil, daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanta hotăraște ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinti. Altfel spus, mamei (sau tatălui) ii va fi restrânsă autoritatea părintească numai de către instanta de judecată si numai daca se constata ca anume acțiuni sau comportamente sunt dăunătoare minorului. Atenție, chiar daca părinții se înțeleg ca doar unul dintre ei sa îndeplinească autoritatea părintească, acest lucru se poate constata de către un notar
Conform codului civil obligația de întreținere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educarea, învățătura și pregătirea profesională, acesta fiind motivul pentru care nu mai poarta denumirea de pensie de întreținere sau pensie alimentara, cum se numea în Vechiul cod civil.
In momentul de fata exista o serie de limite după care părintii se pot ghida in stabilirea sumei datorate si anume: pana la ¼ din venitul net (in mana) în cazul în care întreținerea este datorata pentru un copil, pana la ⅓ pentru doi copii și pana la jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
În practica, de cele mai multe ori, se stabilește întreținerea la nivelul maxim prevăzut de lege dar părinții pot opta si pentru sume mai mari.
Deși teoretic obligația se executa in natura, cele mai multe cupluri aleg să stabilească o suma efectiva de bani – echivalent al unui procent din venitul lunar net al părintelui sau ca echivalent al unei sume de bani pentru o mai ușoară contabilizare a cheltuielilor.
Puteti calcula pensia alimentara minima obligatorie folosind calculatorul de pensie alimentara de mai jos.
Probleme Cu Fosta Sotie este o fraza des intalnita la tatii care au divortat sau urmeaza sa divorteze in relatia cu incredintarea copiilor care parinti.
Am discutat cu sotul meu si e de acord cu mine, problema e ca nu vrea sa o supere si sa … gabi aici nu e vorba de copil ci de relatia pe care o are cu fostasotie.
5 ian. 2021 — Probleme pentru fosta soție a lui Alex Bodi! Ce i s-a întâmplat Iuliei, la scurt timp după ce afaceristului i-a fost închis contul de socializare!
25 mai 2021 — Mihaela, fosta soție a lui Cristi Borcea, probleme în afaceri! O firmă din București cere insolvența companiei deținute de aceasta. Autor:.
Flory – si sotul meu a mai fost casatorit. Are doi copii din prima casatorie. Si el are poze cu copiii in care este si fosta sotie. Sunt puse intr-un album , iar albumul …
Acum este nevoit să rezolve câteva probleme din trecutul său, trecut legat de un al doilea mariaj eșuat. Nu știm … Toni Iuruc, probleme grave cu fosta soție.
14 ian. 2020 — Fosta soție a lui Cristi Borcea a fost nevoită să înfrunte o problemă pe care o avea cu magistrații din Statele Unite ale Americii. De asemenea …
27 mai 2021 — Alice Constantinică, fosta soție a lui Codrin Ștefănescu, pare să se confrunte cu probleme de sănătate. Dacă, în trecut, încânta privirile tuturor …
In practica, instanta judecatoreasca incredinteaza mai degraba custodia copilului mamei, deoarece biologic, filogenetic, mama e cea care isi creste copilul.
► nu are posibilitati financiare pentru a-si creste si educa copilul;
► in cazul in care se dovedeste ca este un pericol pentru copil, de exemplu: are probleme psihice grave care nu-i permit sa ingrijeasca adecvat copilul sau datorita carora il neglijeaza;
► se dovedeste a fi imorala (infidelitate, betie);
► in caz de renuntare din partea mamei.
Daca tatal poate dovedi toate acestea in instanta (indiferent prin ce mijloace) si daca dovedeste ca el poate sa creasca si sa educe copilul atunci va obtine custodia lui.
Se tine cont si de varsta, sexul copilului si cine s-a ocupat de cresterea si ingrijirea lui pana la data depunerii cererii.
De asemenea, se iau in calcul starea de sanatate a copilului si legaturile de afectiune stabilite intre acesta si parinti. In cazul in care se dovedeste ca interesul copilului este de a fi cu tatal, instanta dispune incredintarea lui catre acest parinte.
Chiar daca minorul va ajunge la tata, mama nu isi va pierde complet drepturile parintesti. Parintele caruia autoritatea judecatoreasca i-a incredintat copilul este obligat sa-i permita celuilalt parinte sa pastreze legatura cu minorul, sa-l viziteze, sa comunice cu el si sa participe la cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.
Instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Cand tatal castiga custodia copilului si divortul.Ce ne spune Uniunea Europeana ?
Autoritatea părintească
Sunteți afectat de Brexit?
Părinții răspund de creșterea și educarea copiilor și de administrarea eventualelor lor bunuri. De asemenea, au dreptul de a reprezenta interesele copiilor în justiție.
În toate țările din UE, autoritatea părintească îi revine automat mamei și, în cazul cuplurilor căsătorite, și tatălui. În majoritatea cazurilor, părinții exercită în comun autoritatea părintească.
În schimb, în cazul taților necăsătoriți, drepturile și îndatoririle diferă de la o țară la alta.
Pentru detalii despre normele naționale în materie de autoritate părintească, consultați linkurile de mai jos.
Reglementările privind încredințarea copiilor și dreptul de a-i vizita sunt stabilite de fiecare țară în parte. Legislația națională stabilește:
cui i se încredințează copilul
dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți sau de către unul singur
cine ia decizii cu privire la educația copilului
cine administrează bunurile copilului și alte chestiuni similare.
Totuși, dreptul copiilor de a avea o relație personală și contact direct cu ambii părinți, chiar și când aceștia locuiesc în țări diferite, este recunoscut peste tot în UE.
În cazul procedurilor de divorț sau separare, este important să se stabilească dacă minorul va rămâne cu unul dintre părinți sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Părțile pot ajunge la un acord cu privire la acest aspect.
Înfățișarea în instanță pentru încredințarea copilului și obținerea dreptului de a-l vizita
Dacă nu puteți ajunge la un acord în ceea ce privește custodia sau drepturile de vizită, va trebui probabil să vă adresați unei instanțe.
Dacă părinții nu locuiesc în aceeași țară, deciziile privind autoritatea părintească îi vor aparține instanței judecătorești din țara în care locuiește copilul de obicei.
Dacă cei doi soți sunt de acord, instanța care judecă procesul de divorț poate lua și deciziile legate de autoritatea părintească.
Ținând cont de interesul superior al copilului, instanța va hotărî în ceea ce privește drepturile de custodie, programul de vizite și locul de reședință al copilului.
Recunoașterea și executarea hotărârilor
Hotărârile judecătorești cu privire la autoritatea părintească emise într-o țară din UE sunt recunoscute în toate celelalte state membre, fără să fie nevoie de vreo procedură specială.
Executarea lor este facilitată de o procedură standard.
Aflați mai multe despre cum pot fi recunoscute și executate în altă țară din UE hotărârile privind autoritatea părintească emise într-un stat membru.
Normele UE privind autoritatea părintească (de exemplu, cele privind competența instanțelor, recunoașterea și executarea hotărârilor) nu se aplică în Danemarca.
Incredintarea copiilor minori in caz de divort. Custodie copil
Incredintarea copiilor minori in caz de divort. Custodie copil.Incredintarea copiilor minori in caz de divort. Stabilirea parintelui care va creste si educa copilul dupa divort, custodie copil. Avocat specializat in probleme de dreptul familiei .
Atunci cand parintii divorteaza, un element extrem de important si sensibil este interesul superior al copilului, asigurat prin lege. Odata cu hotararea de divort, este luata si decizia privind incredintarea minorilor din casatorie (termen popular – custodie copil, desi dpdv juridic in Romania acest termen are o alta semnificatie).
Chiar in lipsa unei cereri explicite din partea sotilor, hotararea de divort stabileste caruia dintre parinti i se vor incredinta copiii spre crestere si educare si care este contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere si educare a copiilor minori din casatorie.
In cazuri exceptionale, insa, instanta poate decide incredintarea minorului si unei terte persoane sau unei institutii de ocrotire, spre crestere si educare.
2. Factori de care se tine cont la incredintarea minorilor
Trebuie mentionat ca in luarea deciziei privind incredintarea (custodia – popular) copilului minor din casatorie instanta va tine cont de o serie de factori obiectivi si subiectivi, cum ar fi:
conditiile pe care cei doi fiecare dintre parinti ii pot oferi pentru crestere si educare
gradul de atasament dintre copil si fiecare dintre parinti
dorinta si disponibilitatea parintilor in ceea ce priveste implicarea in cresterea si educarea copilului
veniturile parintilor
mediul in care copilul va trai
dorinta/optiunea copilului (daca are peste 10 ani) in aceasta privinta
în altă țară din UE hotărârile privind autoritatea părintească emise într-un stat membru.