Cornel Ilie, solistul trupei Vunk, a surprins pe toată lumea atunci când a anunțat divorțul de soția lui, iar acum artistul a vorbit despre lecțiile pe care le-a învățat după separarea de Eliza, femeia care i-a dăruit doi copii.
Invitat în cadrul emisiunii ”La cină cu Ionela Năstase”, la Digi 24, artistul a vorbit despre cum s-a schimbat viața lui după divorț, dar și despre relația cu cei doi copii ai săi. Mai exact, în cadrul emisiunii respective, artistul a mărturisit că universul vieții sale este format din propriii copii, Zara, în vârstă de aproape șapte ani și Cezar, în vârstă de aproape trei ani.
ASOCIATIA TATILOR APARA TOTI TATII DIN ROMANIA!
”Sunt multe lecții pe care le-am învățat după separarea de mama lor. Lecția propriei iertări, să mă iert pe mine în primul rând, că am ajuns la un astfel de moment. Este mai bine pentru copii, pentru ea, pentru mine, am ajuns să creștem împreună. Deciziile le iau cu sufletul, mintea o ascult cât mai puțin. Iar cele mai importante decizii din viața mea le-am luat ascultându-mi instinctul”, a mărturisit Cornel Ilie.
De asemenea, artistul a mărturisit că este acolo de fiecare dată când prichindeii săi au nevoie de el și se joacă orice cu ei.
”Ca tată, mă ridic la nivelul lor. Îmi place să mă joc orice cu ei, de la «de-a v-ați ascunselea» la jocurile ce țin de cuvinte, de sunete, de strâmbat. Sunt acolo să le dau încredere în tot ceea ce fac, le pup toate zgârieturile și juliturile din timpul zilei, sunt universul cel mai important din viața mea. Îmi pare rău că nu pot să stau și mai mult cu ei, clar. Regret că pierd niște momente. Cel mai frumos lucru pe care mi-l spun copiii mei este acel «Taaatiii», atât, tonul și bucuria lor când spun asta. Am învățat de la ei să mă minunez mai mult. Am plâns acum câteva zile vorbind cu ei, pe videocall”, s-a confesat artistul. „Cine mă așteaptă acasă? Pianul. În rest, locuiesc singur”, a mai povestit el.
Cornel Ilie a anunțat că divorțează în 2020
Solistul trupei VUNK, Cornel Ilie, a anunțat că a divorțat de soția sa, Eliza. Cei doi erau căsătoriți de cinci ani și au doi copii, o fetiță pe nume Zara, în vârstă de aproape șapte ani, și un băiat pe nume Cezar, care va împlini un an luna viitoare.
„Obținerea custodiei exclusive de către tată este posibilă în cazuri rare, dar nu imposibilă.”
„Procesul de obținere a custodiei exclusive de către tată poate fi unul lung și dificil.”
„Tatăl care dorește să obțină custodia exclusivă a copilului trebuie să dovedească că este cel mai potrivit părinte pentru a avea grijă de copil.”
„Obținerea custodiei exclusive de către tată poate fi posibilă dacă mama este incapabilă să își îndeplinească rolul de părinte sau dacă există motive serioase care o fac inadecvată pentru a avea grijă de copil.”
„În procesul de obținere a custodiei exclusive de către tată, se ia în considerare interesul superior al copilului și se caută să se ajungă la o soluție care să fie în beneficiul acestuia.”
„Tatăl trebuie să fie pregătit să ofere dovezi solide și argumente clare care să îi susțină cererea de obținere a custodiei exclusive.”
„Este important ca tatăl să aibă un avocat specializat în dreptul familiei care să îl reprezinte în procesul de obținere a custodiei exclusive de către tată.”
„Obținerea custodiei exclusive de către tată poate implica o investigație de către un asistent social care va evalua abilitățile de părinte ale ambilor părinți.”
„Este important ca tatăl să fie capabil să ofere un mediu stabil și sănătos pentru copil și să poată demonstra că este capabil să își asume responsabilitatea de a fi părinte unic.”
„Obținerea custodiei exclusive de către tată poate fi o experiență stresantă și emoționantă, dar este important ca tatăl să rămână concentrat pe interesul superior al copilului și să își ia toate măsurile necesare pentru a își proteja relația cu copilul.”
Obtinere custodie exclusiva copil tata.Este posibila exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte daca celalalt este de acord? Daca sotul/sotia este de acord imi poate oferi custodia unica asupra copiilor?
Custodie exclusivă
Copil
Tata
Proces
Avocat
Dreptul familiei
Apărare
Interesul copilului
Soluționare
Acord parental.
Exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti ar presupune ca unul dintre parinti sa nu mai aiba nici o obligatie fata de copii iar acest lucru ar fi nedrept in primul rand fata de copii care au in egala masura dreptul de a se bucura de ambii parinti chiar daca unul dintre ei nu se afla in apropiere. Fie ca dorim incredintarea minorului catre mama sau incredintarea copiilor catre tata, trebuie avut in vedere ca o custodie exclusiva fata de minor, nu poate fi sustinuta de catre lege atata timp cat contravine interesului superior al minorului.
In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort?
Asa cum reiese din jurisprudenta exemplificata mai jos, culeasa din www.legal-land.ro, incredintarea copilului unui singur parinte, are nevoie de motive cu adevarat temeinice iar pentru a solicita acest lucru este nevoie de un proces in care sa luptati cu avocatul sotului ce se doreste a fi exclus de la exercitiul autoritatii parintesti si in acelasi timp sa luptati pentru a convinge instata de judecata asupra temeiniciei motivelor invocate. Varianta amiabila este cea prezenta mai sus in care niciunul dintre parinti nu este exclus de la obligatiile conferite de calitatea de parinte dar puterea de decizie ii este delegata parintelui disponibil si implicat in cresterea si educarea copiilor.
Decizii judecatoresti cu privire la exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte:
Faptul că părinţii locuiesc în ţări diferite nu poate constitui un motiv temeinic pentru ca tatăl să fie exclus de la exerciţiul autorităţii părinteşti, neputând fi reţinută, ca întemeiată, afirmaţia recurentei privind imposibilitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti. Această instituţie nu presupune o prezenţă fizică a părinţilor în acelaşi loc în momentul luării unei hotărâri cu privire la persoana minorilor, şi nici acordul expres pentru fiecare act în parte, ci o consultare a părinţilor, pentru ca, de comun acord, să fie luate măsurile cele mai bune pentru copii cu privire la aspecte de o oarecare însemnătate, nu pentru orice act sau fapt ce rezultă din traiul zilnic. [Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă – complet specializat de familie şi minori, Decizia civilă nr. 61 din 21 ianuarie 2014, portal.just.ro]/custodie unica conditii/
Având in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat, declaratia unuia dintre parinti in sensul ca doreste ca exercitarea autoritatii parintesti fata de copil sa revina celuilalt, câta vreme este in interesul superior al copilului de a fi crescut de ambii parinti. (…), in absenta situatiilor reglementate de art. 507 cod civil si a oricaror probe care sa determine retinerea unui motiv pentru ca exercitarea autoritatii sa apartina doar mamei reclamante, in mod gresit prima instanta a derogat de la regula conform careia autoritatea parinteasca se exercita in comun Aspecte precum vârsta frageda a minorului sau atitudinea violenta a pârâtului, manifestata fata de reclamanta in perioada convietuirii, nu justifica inlaturarea celuilalt parinte de la luarea deciziilor importante care il privesc, fiind esential pentru dezvoltarea fireasca a copilului si pentru respectarea interesului sau superior ca tatal sa fie o prezenta constanta in viata sa si sa isi exercite in mod corespunzator drepturile si obligatiile parintesti ce ii revin. [Tribunalul Mehedinti, Decizia civila nr. 61/2013, portal.just.ro]
În absenţa oricăror probe şi a reţinerii unui motiv pentru exercitarea autorităţii de către unul dintre părinţi, nu se poate deroga de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun. Referitor la speţa de faţă, se constată că în mod corect instanţa de apel a cenzurat convenţia părţilor în privinţa modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti cu privire la minor, neexistând motive întemeiate pentru exercitarea acesteia doar de către mamă. Vârsta fragedă a minorului sau împrejurarea că va locui din toamnă în altă localitate nu justifică înlăturarea celuilalt părinte de la luarea deciziilor importante care îl privesc, fiind esenţial pentru dezvoltarea firească a copilului şi pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezenţă constantă în viaţa sa şi să îşi exercite în mod corespunzător drepturile şi obligaţiile părinteşti care îi revin. În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar avea o atitudine necorespunzătoare faţă de minor, că ar fi consumator de droguri sau de alcool, că ar pune în pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidentă nici o altă situaţie similară, care să justifice exercitarea autorităţii părinteşti doar de către mamă. Având în vedere aceste aspecte, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie. Curtea a mai reţinut că soluţia instanţei de apel a fost argumentată, iar trimiterea la dispoziţiile art. 507 NCC a fost corectă, neputându-se considera că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivele sunt străine de natura pricinii. De asemenea, cenzurarea tranzacţiei părţilor a fost conformă normelor legale în materie şi corespunde interesului superior al copilului. [Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 89/26 iunie 2012 , portal.just.ro]
Faţă de specificul pricinii de faţă, trebuie avut în vedere şi art. 506 C.civ., conform căruia „cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”. În acest sens, trebuie observat că, potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar, minorul a fost diagnosticat cu o serie afecţiuni grave, recomandându-se efectuarea unor evaluări periodice de specialitate. Dând curs recomandărilor medicale, petenta a solicitat de două ori efectuarea unei evaluări psihologice a minorului, fapt dovedit prin raporturile de evaluare psihologică. Prin raportul de evaluare psihologică nr. 1/01.10.2013 s-a concluzionat că minorul suferă de întârziere moderată neuropsihomotorie şi întârziere de limbaj receptiv şi expresiv pe fondul unei condiţii medicale. S-a recomandat cu această ocazie „observarea comportamentelor legate de ariile senzoriale, includerea în programul de Kinetoterapie, Terapie ocupaţională şi Terapie de stimulare a limbajului, realizarea unui program de intervenţie bazat pe instrumente de învăţare pentru dezvoltarea praziilor şi abilităţilor motrice fine; introducerea PECS ca sistem de învăţare a cererilor şi stimularea cu ajutorul emisiei de sunete şi a tehnicilor bazate pe comportamentul verbal”. De asemenea, s-a recomandat reevaluarea copilului la 6 luni – petenta conformându-se acestei recomandări, potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit ulterior, la data de 17.01.2014, în care se arată că minorul suferă de anumite disfuncţii senzoriale şi motorii, fiind încadrat în sfera persoanelor cu tulburări de spectru autist. Potrivit adeverinţei nr. /2014, începând cu data de 07.03.2014, minorul a fost inclus în programul Centrului de consiliere şi asistenţă pentru persoanele cu TSA din cadrul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. În acest context, instanţa apreciază că trebuie încercat, pe cât posibil, ca minorul să fie ferit de orice efect negativ care ar putea să se producă în urma separării părinţilor săi, pentru a preîntâmpina fragilizarea psihică şi fizică a acestui copil care are, oricum, prin prisma afecţiunilor de care suferă, o slabă autonomie şi o regresie la o vârstă anterioară care se constituie într-un sistem defensiv al copilului faţă de mediul în care trăieşte. Astfel, deşi în speţă nu s-a făcut dovada faptului că petentul va locui pe teritoriul altui stat, instanţa apreciază că este în interesul minorului părintele care îi cunoaşte cel mai bine nevoile să fie în măsură să ia decizii privind creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea sa, fără să depindă de acordul celuilalt părinte. În acest sens, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că mama copilului prezintă suficiente garanţii materiale şi morale pentru a exercita, în exclusivitate, autoritatea părintească în ceea ce îl priveşte pe fiul său, de creşterea şi îngrijirea căruia s-a ocupat cu responsabilitatea firească pe care o implică rolul de părinte, dar şi cu grija deosebită pe care o reclamă situaţia specială a copilului său. Totodată, instanţa apreciază că părţile au conştientizat că interes interesul copilului lor este prioritar, în cauză neexistând niciun indiciu al voinţei petentei de a-l îndepărta pe tată din viaţa minorului. Conchizând, faţă de textele legale evocate şi apreciind că interesul superior al minorului a fost respectat, instanţa va consfinţi învoiala părţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, care va reveni, în exclusivitate mamei – tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, potrivit art. 398 alin. 2 C.civ.[Judecătoria Ploiești, Sentința civilă nr. 9486/2014, portal.just.ro]
În ce condiții poate câștiga tatăl custodia copiilor
Cazul divortului Ciucu vs Sorescu
Divorțul dintre Alina Sorescu și Alexandru Ciucu a fost confirmat în cursul acestei săptămâni, iar vestea i-a întristat pe fanii artistei.
Totuși, procesul pare să nu fie unul tocmai ușor, celebrul designer a cerut în instanță custodia celor două fete pe care le are alături de artistă, dar și o ordonanță președințială cu privire la programul de vizită al acestora.
Designerul Alexandru Ciucu a intentat și o ordonanță președințială, prin care solicită ca până la finalizarea divorțului cele două fetițe pe care le are alături de artistă să rămână cu el.
În ce condiții primește tatăl custodia copiilor minori în România?
ASOCIATIA TATILOR DIN ROMANIA VA RASPUNDE
„ Să pornim de la premisa că nu scrie nicăieri că tatăl nu poate să câștige custodia dacă ne judecăm aici în România. Părinții au drepturi egale și condițiile în care se găsesc, necesitatea și dorința de a divorța, fac posibilă situația pentru ca tu ca tată să iei copii sau tu ca mamă să rămâicu minorii respectivi.
Vom da câteva exemple concrete, pornind de la ideea că, dacă minorii sunt în perioada de alăptare sau sunt în perioada în care au cea mai mare nevoie de mama lor, spre exemplu nu au scăpat încă de scutece și tot felul de activități pe care mamele le gestionează mult mai bine decât tații, atunci bineînțeles că tatăl nu poate să rămână cu minorul.
În schimb, părinții, atunci când divorțează, nu înseamnă că își pierd drepturile părintești, ci din contră ele rămân absolut identice. Copiii vor pleca de regulă la părintele cu care s-au acomodat mai bine, facem precizarea și că minorii peste 10 ani sunt audiați în instanță, iar dacă au sub 10 ani, rămână la latitudinea părților dacă solicită acest lucru.
„Dacă minorii, poate peste 10 ani sau mărișori au copilărit sau sunt înrădăcinați într-o anumită casă, în locuința tatălui de exemplu, este destul de greu dacă mama pleacă din acea locuință să plece și cu copii, pentru că trebuie să avem în vedere faptul că atunci când se pronunță o hotărâre de genul acesta, copiii să rămână în vechiul lor loc de joacă, cu prietenii lor, cu anturajul și cartierul în care s-au obișnuit și mai ales știm foarte bine ce înseamnă mutarea de la o școală la alta, în condițiile în care trebuie să o iei de la capăt cu reacomodarea, lucru pe care instanțele îl sancționează destul de drastic și doar în situații absolut excepționale copilul este dat mamei.
Parintii tinerilor de la Saga festival au scris Asociatiei tatilor
De ce au murit copiii nostri? De ce a fost posibila aceasta tragedie? DE CE? DE CE?
Doi tineri au murit de supradoză după ce au consumat prea multe substanțe stupefiante
Un tânăr din Republica Moldova, în vârstă de 25 de ani, a decedat în noaptea de vineri spre sâmbătă, după ce a ajuns la Spitalul Sfântul Pantelimon, în șoc cardio-respirator. Acesta murise în ambulanță, potrivit managerului Serviciului de Ambulanță București- Ilfov, Alis Grasu, citată de gandul.ro
Al doilea tânăr, care era la Terapie Intensivă, la secția de toxicologie a Spitalului Pantelimon, ar fi murit sâmbătă. În total, au ajuns la spital șapte tineri vineri seara, dintre care trei se aflau într-o stare foarte gravă.
În noaptea de vineri spre sâmbătă, de la Arena Națională, unde au loc concertele, au fost luate aproape 30 de persoane care dețineau substanțe stupefiante.
De asemenea, Agenția Națională Antidrog a transmis, sâmbătă seara, pe Facebook, o atenționare, alături de fotografii de la Festivalul SAGA de pe Arena Națională: „Nu amesteca energizantele cu ecstasy”, a fost mesajul transmis de specialiștii antidrog.
„În ultimii ani a crescut numărul deceselor cauzate de consumul pastilelor de ecstasy cu o concentrație a substanței active foarte mare. Nu amesteca energizantele cu ecstasy. Ai grijă de inima ta! Atmosfera de la festival îți poate da toată energia de care ai nevoie! Hidratează-te! Distrează-te la festival, dar ai grijă de tine! Noi suntem aici să te ajutăm să ajungi acasă în siguranță! Cei dragi te asteaptă!”, mai precizează agenția.
Asociația Tatăl.ro i a scris domnului #johnnydepp.Asociația Tatăl.ro i a scris domnului #johnnydepp pentru succes. Sustinem toți tatii din Romania. Ne găsiți pe www.tatal.ro♥️
Efectele războiului din Ucraina asupra copiilor.„Părinții cred că e în regulă și apoi se întreabă de ce nu plânge când îi moare tatăl”
Peste jumătate dintre copiii ucraineni au fugit din calea războiului, peste graniță sau în alte orașe mai sigure din țara lor. Au fost forțați să-și abandoneze jucăriile, școala, să se despartă de prietenii și de tații lor, să doarmă în subsoluri sau în case străine. Toate aceste traume vor fi cu greu vindecate, avertizează specialiștii în sănătate mintală
Copiii rămași în Ucraina prezintă manifestări severe ale traumei Războiul are un impact negativ mai puternic asupra copiilor rămași în Ucraina. Ei văd cum lumea în care au trăit liniștiți până de curând le este distrusă, iar părinții lor suferă.
„Unii copii nu s-au putut relaxa nici când au ajuns într-un loc sigur” Un alt semn vizibil de șoc este deconectarea de la lumea exterioară. Copiii se închid în ei și apare așa-zisa „înghețare” a sentimentelor. „Acest lucru este destul de periculos, deoarece comportamentul copilului pare calm la
exterior. Părinții cred că totul este în regulă, iar mai târziu ajung să se întrebe de ce, de exemplu, copilul nu plânge din cauza morții tatălui său”. Războiul afectează dezvoltarea normală a copiilor Însă cele mai grave
consecințe sunt suportate de copiii care văd cu propriii ochi că „ceva rău” se întâmplă cu părinții lor – bătăi, crimă, viol. „La urma-urmei, părinții reprezintă siguranța lor. Dacă li se întâmplă ceva părinților, copiii percep asta ca și cum li s-ar întâmpla lor și atunci întreaga lor lume se prăbușește”.
Concurs „CEL MAI BUN TATA DIN ROMANIA” Va puteți înscrie pe www.tatal.ro completând formularul♥️ Premiul 1 – un telefon Samsung de ultimă generație #concurs Asociația Tatăl.ro
Cine plăteşte ratele la casă în caz de divorţ? Asociatia Tatal.ro va ajuta prin avocatii colaboratori externi sa castigati divortul , partajul si incredintarea minorilor
„În mod regretabil, și în România, la fel ca în restul lumii, rata divorțurilor este în creștere, studiile Institutului Național de Statistică arătând că în anul 2019 una din patru căsătorii se finaliza printr-un divorț.
În cazul unui divorț, modul în care se plătesc ratele depinde de circumstanțele fiecărui caz individual. De obicei, în timpul procesului de divorț, judecătorul va decide cum se vor împărți datoriile și activele dintre soți, inclusiv ratele la împrumuturi. De asemenea, dacă unul dintre soți a semnat singur contractul de credit, poate fi responsabil pentru plata integrală a ratelor. În orice caz, este recomandat să discutați cu un avocat specializat în dreptul familiei pentru a vă asigura că sunteți pe deplin informați cu privire la opțiunile și obligațiile dvs. legale în caz de divorț.
Un caz care poate ridica anumite dificultăți în practică este cel al imobilului achiziționat de către foștii soți prin programul “Noua Casă”
Pe lângă traumele emoționale inerente unui astfel de eveniment, apare și problema împărțirii bunurilor pe care soții le stăpâneau până la acea dată în comun. Un caz care poate ridica anumite dificultăți în practică este cel al imobilului achiziționat de către foștii soți prin programul “Noua Casă”, pentru care creditul nu a fost încă achitat în întregime. Soții au astfel două posibilități:
1. Fie rămân împreună proprietari ai imobilului, continuând plata împreună a ratelor către bancă. 2. Fie partajează imobilul în cadrul divorțului.
Trebuie să îndeplinească singur toate condițiile impuse anterior
„Partajarea ridică însă problema preluării creditului de către unul dintre soți. Conform legii, este necesar acordul băncii pentru preluarea creditului doar de către unul dintre debitori, care acum trebuie să îndeplinească singur toate condițiile impuse anterior în sarcina amândurora.
Despăgubirea soțului
Dacă banca își exprimă acordul, nu rămâne decât ca soțul care preia apartamentul, și implicit creditul, să-l despăgubească pe fostul soț.
Stabilirea soțului care preia apartamentul
Pentru stabilirea soțului care preia apartamentul, soții se pot înțelege între ei sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să apeleze la instanță pentru a se hotărî cui îi va fi atribuit apartamentul, în ambele cazuri fiind necesar și acordul băncii. Bineînțeles, în cazul în care banca se opune în mod abuziv la preluare, soții se pot adresa instanței.
În cazul în care niciunul dintre soți nu reușește să îndeplinească singur condițiile
Dacă niciunul dintre soți nu reușește să îndeplinească singur condițiile descrise mai sus, creditul va continua să curgă că până atunci, cei doi fiind în continuare proprietari și debitori ai băncii
Scris de cei care stiu legile
Cine plăteşte ratele în caz de divorţ
Divorțul poate fi o experiență dificilă și stresantă, atât din punct de vedere emoțional, cât și financiar. Una dintre cele mai importante probleme de care trebuie să se ocupe soții în timpul divorțului este cea a datoriilor.
Dacă soții au un credit imobiliar împreună, trebuie să decidă cine va plăti ratele după divorț. Există mai multe opțiuni disponibile, iar cea mai bună opțiune va depinde de situația specifică a fiecărui cuplu.
Opțiunile de plată a ratelor după divorț
Unul dintre soți poate prelua creditul imobiliar. Acest lucru înseamnă că soțul va fi singurul responsabil pentru plata ratelor și a tuturor cheltuielilor asociate cu creditul imobiliar.
Cei doi soți pot vinde casa și împărți profitul. Acest lucru poate fi o opțiune bună dacă niciunul dintre soți nu își poate permite să plătească ratele singur.
Cei doi soți pot păstra casa, dar pot diviza creditul imobiliar. Acest lucru înseamnă că fiecare soț va fi responsabil pentru plata unei părți din rate.
Care este cea mai bună opțiune?
Cea mai bună opțiune de plată a ratelor după divorț va depinde de situația specifică a fiecărui cuplu. Este important să luați în considerare următoarele factori atunci când luați decizia:
Situația financiară a fiecărui soț. Cât de mult câștigă fiecare soț? Câte alte datorii au?
Preferințele fiecărui soț. Care soț vrea să păstreze casa? Care soț este dispus să plătească ratele?
Interesele copiilor. Dacă cuplul are copii, trebuie să ia în considerare interesele copiilor atunci când iau decizia. De exemplu, dacă copiii locuiesc în casa, este important ca casa să rămână în familie.
Sfaturi pentru luarea deciziei
Dacă sunteți în proces de divorț și trebuie să decideți cine va plăti ratele după divorț, este important să solicitați sfatul unui avocat. Un avocat vă poate ajuta să înțelegeți opțiunile disponibile și să luați cea mai bună decizie pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
„Pe fond, obiectul cauzei este schimbarea statutului și stării civile, în scopul punerii în acord a genului masculin afirmat cu genul reflectat de către documentele de stare civilă. Instanța reține că recunoașterea legală a schimbării de sex nu beneficiază în sistemul de drept național de o reglementare proprie, însă inexistența unui cadru legal specific nu poate constitui de plano o limitare în acest sens.
În aceste circumstanțe, instanța reține că probatoriul administrat a relevat prezența în mod real a unei identificări la nivel subiectiv a reclamantei cu sexul opus celui biologic și în urma căreia aceasta se comportă, se înfățișează (aspect pe care l-a perceput și instanța în mod direct prin observarea reclamantei prezente personal) și se prezintă ca fiind o persoană de sex masculin, în contradicție cu aspectele menționate în actele de stare civilă.”
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta AA în contradictoriu cu pârâţii BB şi Serviciul de Stare Civilă X, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
– încuviinţarea schimbării sexului în actele de stare civilă din feminin în masculin;
– încuviinţarea schimbării prenumelui din A (prenume feminin) în A (prenume masculin);
– încuviinţarea schimbării Codului Numeric Personal (CNP) astfel încât să reflecte sexul masculin;
– obligarea pârâtelor să efectueze modificările de sex, prenume şi CNP, menţionate mai sus, în registrul de stare civilă;
– obligarea pârâtelor să elibereze un nou certificat de naştere cu prenumele masculin, sexul masculin şi un nou CNP care să reflecte sexul masculin, fără a exista vreun indiciu care să trădeze schimbarea de sex intervenită.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de xx.xx.xxxx, fiind evidențiată în actele de stare civilă cu numele de A, acesteia atribuindu-i-se sexul feminin și C.N.P.-ul 29xxxxxxxxx.
Totuși, reclamanta a arătat că dintotdeauna s-a identificat cu sexul masculin, în prezent trăind ca bărbat cu numele A. De asemenea, a mai arătat că încă din copilărie a simțit o atracție față de jocurile și jucăriile băieților, deși are un frate și 2 surori, dintre care una este geamănă, însă cele mai îndepărtate amintiri le are identificându-se mai mult cu fratele decât cu surorile.
A mai arătat reclamanta că încă de mic îi plăcea să se îmbrace băiețește, se simțea și se comporta ca un băiat, deși nu știa ce înseamnă termenul „transgender”. Ulterior, a aflat de termenul „transgender” și a început să se identifice cu el pe măsură ce afla ce înseamnă, constatând că se simte atras de persoane de sex feminin, nedorindu-și să se vadă în situația de a fi într-o relație homosexuală.
În ultimii ani s-a mutat într-o altă țară unde și-a schimbat oficial numele, fiind cunoscut în colectivitate drept bărbat, prenumele bărbătesc fiind utilizat atât la locul de muncă, cât și la școală, la bancă, în permisul de conducere etc. Cu alte cuvinte, a început să trăiască pe deplin ca băiat.
Instanța a reținut că în urmă cu 3 ani, reclamanta a fost evaluată psihologic în România de către un psiholog clinician care a concluzionat că prezintă „Disforie de gen la adolescenți și adulți”, „Transsexualism” și că „La nivelul identității de gen asumate, chestionarul de identitate de gen indică o identitate de tip masculin”. Ulterior, aceasta a fost evaluată și psihiatric, medicul psihiatru confirmând că partea reclamantă „întrunește condițiile de diagnostic pentru Disforie de gen, Tulburare de identitate sexuală”. Diagnosticul s-a bazat pe dorința reclamantei de a aparține genului masculin, recunoașterea sa în societate ca aparținând genului masculin, pe relațiile de cuplu stabilite cu persoane de sex feminin, precum și pe stilul vestimentar abordat de aceasta.
În plus, din declarația martorei audiate a reieșit că reclamanta este recunoscută în societate ca fiind o persoană de sex masculin.
S-a mai arătat că în soluționarea cererii sunt relevante și dificultățile pe care reclamanta le întâmpină în relația cu autoritățile ori cu persoanele cu care intră în contact, dificultăți născute din lipsa de corelare între înfățișarea fizică și identitatea de gen prezentată, pe de o parte, și mențiunile înscrise în cuprinsul actelor de identitate, pe de altă parte.
Starea civilă este definită în cuprinsul art. 98 C.civ. ca fiind „dreptul persoanei de a se individualiza în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă”, dovada stării civile fiind făcută, potrivit art. 99 alin. (1) C.civ., prin „actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.”
Prin urmare, reține instanța că, individualizarea persoanei în societate prin calitățile strict personale este, din punct de vedere legal, în stare de dependență față de mențiunile înscrise în documentele oficiale care îi atestă starea civilă. Pentru ca dreptul său să nu fie limitat în mod nerezonabil, se impune ca individul să beneficieze de posibilitatea de a-și pune în acord aceste calități cu cele cuprinse în actele de stare civilă.
În motivarea soluției, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauza X c. Fostei Republici Iugoslave Macedonia a reținut că existența unor lacune legislative și a unor deficiențe grave privind recunoașterea identității reclamantului care, pe de o parte, îl mențin pe acesta într-o situație de incertitudine în legătură cu viața sa privată și, pe de altă parte, au consecințe negative pe termen lung asupra sănătății sale mintale, conduc la o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie prevăzute de art. 8 din C.E.D.O.
Instanța mai reține că reclamantei nu i s-ar putea pretinde suportarea unor intervenții chirurgicale de schimbare de sex pentru a putea obține modificarea înscrisurilor de stare civilă, într-o atare ipoteză fiind adusă atingere dispozițiilor art. 60 C.civ., care recunosc persoanei dreptul de a dispune de sine însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Pentru toate aceste considerente și reținând faptul că probatoriul administrat a relevat o identificare în mod real a reclamantei cu sexul opus, instanța a apreciat că se impune recunoașterea noii sale identități de gen în considerarea căreia să opereze și o modificare corespunzătoare în conținutul actelor de stare civilă.
Prin urmare, instanța a admis primul capăt de cerere și a încuviințat reclamantei schimbarea sexului în actele de stare civilă din feminin în masculin. De asemenea, instanța a încuviințat și schimbarea prenumelui reclamantei din A (prenume feminin) în A (prenume masculin), întrucât, posibilitatea recunoașterii identității de sex actuale pe baza percepției subiective, dar care nu ar putea fi însoțită de modificarea corespunzătoare a actelor de stare civilă în lipsa unor intervenții medicale, ar fi privată de orice efect util.
Dată fiind soluția pronunțată asupra primelor 2 capete de cerere, instanța constată că solicitarea de modificare a C.N.P.-ului este întemeiată, urmând a încuviința schimbarea acestuia astfel încât să reflecte sexul masculin. În consecință, se va dispune, totodată, efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul stării civile și eliberarea unui nou certificat de naștere, corespunzător respectivelor modificări.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere vizând efectuarea modificărilor fără păstrarea vreunui indiciu care să trădeze schimbarea de sex intervenită, nu poate fi, însă, primită, fiind lipsită de temei legal, în condițiile în care procedura în materie beneficiază de o reglementare expresă, având la bază rațiuni de ordine publică, urmând a fi respins ca neîntemeiat.
Ziua Tatălui în România se sărbătorește, începând cu anul 2010, în a doua duminică a lunii mai. #tata #ziuatatalui
Ministerul Apărării Naționale a transmis următorul mesaj:
„Îți promit că te voi susține indiferent ce vei dori să faci, îți promit că te voi lăsa să faci propriile greşeli, nu îți pot promite că nu voi rata nicio zi de naştere, tot ce vreau să ştii este că voi fi întotdeauna acolo pentru tine!”
