Efectele războiului din Ucraina asupra copiilor.„Părinții cred că e în regulă și apoi se întreabă de ce nu plânge când îi moare tatăl”
Peste jumătate dintre copiii ucraineni au fugit din calea războiului, peste graniță sau în alte orașe mai sigure din țara lor. Au fost forțați să-și abandoneze jucăriile, școala, să se despartă de prietenii și de tații lor, să doarmă în subsoluri sau în case străine. Toate aceste traume vor fi cu greu vindecate, avertizează specialiștii în sănătate mintală
Copiii rămași în Ucraina prezintă manifestări severe ale traumei Războiul are un impact negativ mai puternic asupra copiilor rămași în Ucraina. Ei văd cum lumea în care au trăit liniștiți până de curând le este distrusă, iar părinții lor suferă.
„Unii copii nu s-au putut relaxa nici când au ajuns într-un loc sigur” Un alt semn vizibil de șoc este deconectarea de la lumea exterioară. Copiii se închid în ei și apare așa-zisa „înghețare” a sentimentelor. „Acest lucru este destul de periculos, deoarece comportamentul copilului pare calm la
exterior. Părinții cred că totul este în regulă, iar mai târziu ajung să se întrebe de ce, de exemplu, copilul nu plânge din cauza morții tatălui său”. Războiul afectează dezvoltarea normală a copiilor Însă cele mai grave
consecințe sunt suportate de copiii care văd cu propriii ochi că „ceva rău” se întâmplă cu părinții lor – bătăi, crimă, viol. „La urma-urmei, părinții reprezintă siguranța lor. Dacă li se întâmplă ceva părinților, copiii percep asta ca și cum li s-ar întâmpla lor și atunci întreaga lor lume se prăbușește”.
Concurs „CEL MAI BUN TATA DIN ROMANIA” Va puteți înscrie pe www.tatal.ro completând formularul♥️ Premiul 1 – un telefon Samsung de ultimă generație #concurs Asociația Tatăl.ro
Cine plăteşte ratele la casă în caz de divorţ? Asociatia Tatal.ro va ajuta prin avocatii colaboratori externi sa castigati divortul , partajul si incredintarea minorilor
„În mod regretabil, și în România, la fel ca în restul lumii, rata divorțurilor este în creștere, studiile Institutului Național de Statistică arătând că în anul 2019 una din patru căsătorii se finaliza printr-un divorț.
În cazul unui divorț, modul în care se plătesc ratele depinde de circumstanțele fiecărui caz individual. De obicei, în timpul procesului de divorț, judecătorul va decide cum se vor împărți datoriile și activele dintre soți, inclusiv ratele la împrumuturi. De asemenea, dacă unul dintre soți a semnat singur contractul de credit, poate fi responsabil pentru plata integrală a ratelor. În orice caz, este recomandat să discutați cu un avocat specializat în dreptul familiei pentru a vă asigura că sunteți pe deplin informați cu privire la opțiunile și obligațiile dvs. legale în caz de divorț.
Un caz care poate ridica anumite dificultăți în practică este cel al imobilului achiziționat de către foștii soți prin programul “Noua Casă”
Pe lângă traumele emoționale inerente unui astfel de eveniment, apare și problema împărțirii bunurilor pe care soții le stăpâneau până la acea dată în comun. Un caz care poate ridica anumite dificultăți în practică este cel al imobilului achiziționat de către foștii soți prin programul “Noua Casă”, pentru care creditul nu a fost încă achitat în întregime. Soții au astfel două posibilități:
1. Fie rămân împreună proprietari ai imobilului, continuând plata împreună a ratelor către bancă. 2. Fie partajează imobilul în cadrul divorțului.
Trebuie să îndeplinească singur toate condițiile impuse anterior
„Partajarea ridică însă problema preluării creditului de către unul dintre soți. Conform legii, este necesar acordul băncii pentru preluarea creditului doar de către unul dintre debitori, care acum trebuie să îndeplinească singur toate condițiile impuse anterior în sarcina amândurora.
Despăgubirea soțului
Dacă banca își exprimă acordul, nu rămâne decât ca soțul care preia apartamentul, și implicit creditul, să-l despăgubească pe fostul soț.
Stabilirea soțului care preia apartamentul
Pentru stabilirea soțului care preia apartamentul, soții se pot înțelege între ei sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să apeleze la instanță pentru a se hotărî cui îi va fi atribuit apartamentul, în ambele cazuri fiind necesar și acordul băncii. Bineînțeles, în cazul în care banca se opune în mod abuziv la preluare, soții se pot adresa instanței.
În cazul în care niciunul dintre soți nu reușește să îndeplinească singur condițiile
Dacă niciunul dintre soți nu reușește să îndeplinească singur condițiile descrise mai sus, creditul va continua să curgă că până atunci, cei doi fiind în continuare proprietari și debitori ai băncii
Scris de cei care stiu legile
Cine plăteşte ratele în caz de divorţ
Divorțul poate fi o experiență dificilă și stresantă, atât din punct de vedere emoțional, cât și financiar. Una dintre cele mai importante probleme de care trebuie să se ocupe soții în timpul divorțului este cea a datoriilor.
Dacă soții au un credit imobiliar împreună, trebuie să decidă cine va plăti ratele după divorț. Există mai multe opțiuni disponibile, iar cea mai bună opțiune va depinde de situația specifică a fiecărui cuplu.
Opțiunile de plată a ratelor după divorț
Unul dintre soți poate prelua creditul imobiliar. Acest lucru înseamnă că soțul va fi singurul responsabil pentru plata ratelor și a tuturor cheltuielilor asociate cu creditul imobiliar.
Cei doi soți pot vinde casa și împărți profitul. Acest lucru poate fi o opțiune bună dacă niciunul dintre soți nu își poate permite să plătească ratele singur.
Cei doi soți pot păstra casa, dar pot diviza creditul imobiliar. Acest lucru înseamnă că fiecare soț va fi responsabil pentru plata unei părți din rate.
Care este cea mai bună opțiune?
Cea mai bună opțiune de plată a ratelor după divorț va depinde de situația specifică a fiecărui cuplu. Este important să luați în considerare următoarele factori atunci când luați decizia:
Situația financiară a fiecărui soț. Cât de mult câștigă fiecare soț? Câte alte datorii au?
Preferințele fiecărui soț. Care soț vrea să păstreze casa? Care soț este dispus să plătească ratele?
Interesele copiilor. Dacă cuplul are copii, trebuie să ia în considerare interesele copiilor atunci când iau decizia. De exemplu, dacă copiii locuiesc în casa, este important ca casa să rămână în familie.
Sfaturi pentru luarea deciziei
Dacă sunteți în proces de divorț și trebuie să decideți cine va plăti ratele după divorț, este important să solicitați sfatul unui avocat. Un avocat vă poate ajuta să înțelegeți opțiunile disponibile și să luați cea mai bună decizie pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
„Pe fond, obiectul cauzei este schimbarea statutului și stării civile, în scopul punerii în acord a genului masculin afirmat cu genul reflectat de către documentele de stare civilă. Instanța reține că recunoașterea legală a schimbării de sex nu beneficiază în sistemul de drept național de o reglementare proprie, însă inexistența unui cadru legal specific nu poate constitui de plano o limitare în acest sens.
În aceste circumstanțe, instanța reține că probatoriul administrat a relevat prezența în mod real a unei identificări la nivel subiectiv a reclamantei cu sexul opus celui biologic și în urma căreia aceasta se comportă, se înfățișează (aspect pe care l-a perceput și instanța în mod direct prin observarea reclamantei prezente personal) și se prezintă ca fiind o persoană de sex masculin, în contradicție cu aspectele menționate în actele de stare civilă.”
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta AA în contradictoriu cu pârâţii BB şi Serviciul de Stare Civilă X, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
– încuviinţarea schimbării sexului în actele de stare civilă din feminin în masculin;
– încuviinţarea schimbării prenumelui din A (prenume feminin) în A (prenume masculin);
– încuviinţarea schimbării Codului Numeric Personal (CNP) astfel încât să reflecte sexul masculin;
– obligarea pârâtelor să efectueze modificările de sex, prenume şi CNP, menţionate mai sus, în registrul de stare civilă;
– obligarea pârâtelor să elibereze un nou certificat de naştere cu prenumele masculin, sexul masculin şi un nou CNP care să reflecte sexul masculin, fără a exista vreun indiciu care să trădeze schimbarea de sex intervenită.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de xx.xx.xxxx, fiind evidențiată în actele de stare civilă cu numele de A, acesteia atribuindu-i-se sexul feminin și C.N.P.-ul 29xxxxxxxxx.
Totuși, reclamanta a arătat că dintotdeauna s-a identificat cu sexul masculin, în prezent trăind ca bărbat cu numele A. De asemenea, a mai arătat că încă din copilărie a simțit o atracție față de jocurile și jucăriile băieților, deși are un frate și 2 surori, dintre care una este geamănă, însă cele mai îndepărtate amintiri le are identificându-se mai mult cu fratele decât cu surorile.
A mai arătat reclamanta că încă de mic îi plăcea să se îmbrace băiețește, se simțea și se comporta ca un băiat, deși nu știa ce înseamnă termenul „transgender”. Ulterior, a aflat de termenul „transgender” și a început să se identifice cu el pe măsură ce afla ce înseamnă, constatând că se simte atras de persoane de sex feminin, nedorindu-și să se vadă în situația de a fi într-o relație homosexuală.
În ultimii ani s-a mutat într-o altă țară unde și-a schimbat oficial numele, fiind cunoscut în colectivitate drept bărbat, prenumele bărbătesc fiind utilizat atât la locul de muncă, cât și la școală, la bancă, în permisul de conducere etc. Cu alte cuvinte, a început să trăiască pe deplin ca băiat.
Instanța a reținut că în urmă cu 3 ani, reclamanta a fost evaluată psihologic în România de către un psiholog clinician care a concluzionat că prezintă „Disforie de gen la adolescenți și adulți”, „Transsexualism” și că „La nivelul identității de gen asumate, chestionarul de identitate de gen indică o identitate de tip masculin”. Ulterior, aceasta a fost evaluată și psihiatric, medicul psihiatru confirmând că partea reclamantă „întrunește condițiile de diagnostic pentru Disforie de gen, Tulburare de identitate sexuală”. Diagnosticul s-a bazat pe dorința reclamantei de a aparține genului masculin, recunoașterea sa în societate ca aparținând genului masculin, pe relațiile de cuplu stabilite cu persoane de sex feminin, precum și pe stilul vestimentar abordat de aceasta.
În plus, din declarația martorei audiate a reieșit că reclamanta este recunoscută în societate ca fiind o persoană de sex masculin.
S-a mai arătat că în soluționarea cererii sunt relevante și dificultățile pe care reclamanta le întâmpină în relația cu autoritățile ori cu persoanele cu care intră în contact, dificultăți născute din lipsa de corelare între înfățișarea fizică și identitatea de gen prezentată, pe de o parte, și mențiunile înscrise în cuprinsul actelor de identitate, pe de altă parte.
Starea civilă este definită în cuprinsul art. 98 C.civ. ca fiind „dreptul persoanei de a se individualiza în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă”, dovada stării civile fiind făcută, potrivit art. 99 alin. (1) C.civ., prin „actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.”
Prin urmare, reține instanța că, individualizarea persoanei în societate prin calitățile strict personale este, din punct de vedere legal, în stare de dependență față de mențiunile înscrise în documentele oficiale care îi atestă starea civilă. Pentru ca dreptul său să nu fie limitat în mod nerezonabil, se impune ca individul să beneficieze de posibilitatea de a-și pune în acord aceste calități cu cele cuprinse în actele de stare civilă.
În motivarea soluției, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauza X c. Fostei Republici Iugoslave Macedonia a reținut că existența unor lacune legislative și a unor deficiențe grave privind recunoașterea identității reclamantului care, pe de o parte, îl mențin pe acesta într-o situație de incertitudine în legătură cu viața sa privată și, pe de altă parte, au consecințe negative pe termen lung asupra sănătății sale mintale, conduc la o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie prevăzute de art. 8 din C.E.D.O.
Instanța mai reține că reclamantei nu i s-ar putea pretinde suportarea unor intervenții chirurgicale de schimbare de sex pentru a putea obține modificarea înscrisurilor de stare civilă, într-o atare ipoteză fiind adusă atingere dispozițiilor art. 60 C.civ., care recunosc persoanei dreptul de a dispune de sine însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Pentru toate aceste considerente și reținând faptul că probatoriul administrat a relevat o identificare în mod real a reclamantei cu sexul opus, instanța a apreciat că se impune recunoașterea noii sale identități de gen în considerarea căreia să opereze și o modificare corespunzătoare în conținutul actelor de stare civilă.
Prin urmare, instanța a admis primul capăt de cerere și a încuviințat reclamantei schimbarea sexului în actele de stare civilă din feminin în masculin. De asemenea, instanța a încuviințat și schimbarea prenumelui reclamantei din A (prenume feminin) în A (prenume masculin), întrucât, posibilitatea recunoașterii identității de sex actuale pe baza percepției subiective, dar care nu ar putea fi însoțită de modificarea corespunzătoare a actelor de stare civilă în lipsa unor intervenții medicale, ar fi privată de orice efect util.
Dată fiind soluția pronunțată asupra primelor 2 capete de cerere, instanța constată că solicitarea de modificare a C.N.P.-ului este întemeiată, urmând a încuviința schimbarea acestuia astfel încât să reflecte sexul masculin. În consecință, se va dispune, totodată, efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul stării civile și eliberarea unui nou certificat de naștere, corespunzător respectivelor modificări.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere vizând efectuarea modificărilor fără păstrarea vreunui indiciu care să trădeze schimbarea de sex intervenită, nu poate fi, însă, primită, fiind lipsită de temei legal, în condițiile în care procedura în materie beneficiază de o reglementare expresă, având la bază rațiuni de ordine publică, urmând a fi respins ca neîntemeiat.
Ziua Tatălui în România se sărbătorește, începând cu anul 2010, în a doua duminică a lunii mai. #tata #ziuatatalui
Ministerul Apărării Naționale a transmis următorul mesaj:
„Îți promit că te voi susține indiferent ce vei dori să faci, îți promit că te voi lăsa să faci propriile greşeli, nu îți pot promite că nu voi rata nicio zi de naştere, tot ce vreau să ştii este că voi fi întotdeauna acolo pentru tine!”
CiAlexandru Ciucu divorteaza de Alina Sorescu. Asociatia Tatal.ro anunta la inceputul anului ca exista aceasta actiune de divort. Vom sprijini tatal Alexandu Ciucu
Designerul Alexandru Ciucu i-a deschis proces de divorţ Alinei Sorescu, după o lungă perioadă în care presa deja vuia pe marginea subiectului. Click! a oferit informaţii potrivit cărora Ciucu plecase de ceva vreme de lângă soţia lui, renunţând şi la verighetă. Pe portalul instanţei de judecată apare în prezent cererea lui Alexandru Ciucu, care a depus actele de divorţ. Mai mult decât atât, se pare că separarea ar avea potenţial de a fi „cu scandal”, având în vedere că designerul a cerut şi o ordonanţă prezidenţială
Incredintare minor – Custodia copilului in procesul de divort.Incredintare minor – Avocat Bucuresti specializat in incredintare minori in procesele de divort, stabilirea program vizita, pesnise de intretinere
Custodia copilului in procesul de divort
In cazul in care un cuplu divorteaza si exista copii minori, instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor in acest sens, sa se pronunte, prin hotararea de divort, si asupra incredintarii copiilor minori.
Instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare, iar daca minorii au implinit varsta de 10 arii, instanta ii va asculta obligatoriu, in vederea incredintarii lor.
La incredintarea copiilor minori, instanta de judecata are in vedere exclusiv interesul acestora.
In determinarea interesului copiilor minori se tine seama de o serie de factori cum ar fi:
– posibilitatile materiale ale parintilor – posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copii le pot gasi la unul dintre parinti – varsta copilului – comportamentul parintilor fata de copil inainte de divort – legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie
In cazuri exceptionale, insa, instanta poate decide incredintarea minorului si unei terte persoane sau unei institutii de ocrotire, spre crestere si educare.
Decizia instantei referitoare la incredintare copil dupa divort se refera la urmatoarele aspecte:
– la solutionarea cererilor referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor. – Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. – In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei. – Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire. – Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. – Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca. – Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti. – Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
Drepturile celuilalt parinte
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. In situatia in care parintele carui nu i s-a incredintat copilul constat ca celalalt parinte nu isi indeplineste corect atributiile de intretinere, educare si crestere a copilului, poate solicita un proces de rejudecare a incredintarii minorului.
Plata alocatiei de intretinere se face de la bugetul statului si ea se reduce sau nu se mai plateste, dupa criteriile stabilite de Ministerul Muncii, daca cel caruia i s-a incredintat copilul minor.
Sfaturi din partea cabinetului de avocat:
Intrucat procesul de divort afecteaza de cele mai multe ori si copiii minori din casatorie, atat din punct de vedere mental cat si al schimbarilor din viata sa, trebuie sa aveti in vedere intotdeauna anumite aspecte, intre care mentionam:
– acordul si intelegerea dvs in prealabil, cu privire la realizarea divortului si a modului de incredintare a copiilor minori din casatorie, va usura foarte mult – minorul nu trebuie privit niciodata ca fiind in proprietatea unuia dintre parinti – pensia de intretinere, pe care parintele care nu a primit incredintarea minorului va trebui sa o plateasca, este un drept al copilului, nu o suma de bani pe care o platiti fostului sot/fostei sotii
Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul
Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul. Asociatia Tatal.ro va poate ajuta. Completati formularul de pe www.tatal.ro si va ajutam cu placere
Din păcate, e greu de dat sfaturi în astfel de situaţii. Însă un lucru e sigur: un copil trebuie să aibă parte de ambii părinţi, atât timp cât ei sunt în viaţă şi nu sunt decăzuţi, legal, din drepturile părinteşti.
Dincolo de neînţelegerile dintre doi adulţi, care au format odată un cuplu, un copil trebuie să ştie că are în permanenţă un tată şi o mamă, care îi doresc binele, chiar dacă nu mai sunt împreună şi locuiesc la domicilii diferite. Îndepărtarea tatălui de copil este în detrimentul dezvoltării acestuia.
O mamă care nu înţelege asta şi acţionează în mod egoist transformă copilul într-un ostatic, folosindu-l ca armă împotriva fostului soţ.
Ideal este ca ambii părinţi să-şi lase deoparte ambiţiile, egoismul şi orgoliile şi să pună pe primul loc interesul celui mic. Deoarece copilul suferă cel mai mult.
Asociatia Tatal.ro va poate ajuta. Completati formularul de pe www.tatal.ro si va ajutam cu placere
Ce să fac dacă fosta soție nu mă lasă să-mi văd copilul
Va rog sa postati fiecare ce problema ati avut in dosarul dvs.cu judecatorul sau procurorul. Fiti dvs. CSM-ul Romaniei!
Pârăște aici un judecator/procuror
Exemplu de postare la comentarii!
„Ma numesc Popescu I si am un dosar la judecatoria Buftea. Judecatorul X a facut urmatoarele: Mi-a respins toate probele,tipa la parti,e dificil,a intarziat etc.” sau procurorul Y face urmatoarele abuzuri: Tipa la noi,Ma face sa denunt pe altii aiurea,tipa la avocat etc.