Divorț
Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).
În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Înafară de divorțul prin instanță (instanța competentă fiind Judecătoria), divorțul poate avea loc, dacă sunt îndeplinite anumite condiții specifice, și pe cale administrativă sau notarială.
Divorțul se judecă la judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (200 lei ) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Dacă pe vremea Codului Familiei instanta decidea în 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unică, conform noului Cod Civil ce a intrat în vigoare în România la 1 octombrie 2011 există prezumția de autoritate părintească comună. Instanța stabilește locuința minorului precum și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie este existența unui consens minim între părinți și verificarea faptului că acest tip de aranjament (autoritatea părintească comună) nu contravine interesului superior al copilului. Contribuția la întreținerea minorului se poate face atât în natură (preferată de legiuitor) cât și în bani (alternativa în cazul în care un părinte nu se achită benevol de obligațiile sale)
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.
Divorțul în România
Motivele de divorț
Divorțul poate avea loc:
- prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa ambilor soți – culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.
- la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant (cu caracter de noutate), cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
- la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Divorțul pe cale administrativă
Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
- soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților,
- nici unul dintre ei nu este pus sub interdicție
- nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați
Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale notarială
În România s-au înregistrat 2.790 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019 și respectiv 4.800 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019. Prin procedura notarială pot fi soluționate:
- divorțul prin acord al soților care nu au copii minori,
- divorțul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați (cu caracter de noutate în noul Cod civil), dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
- numele de familie pe care să îl poarte după divorț,
- exercitarea autorității părintești de către ambii părinți,
- stabilirea locuinței copiilor după divorț,
- modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
- stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale judiciară
Pentru detalii vedeți articolul Divorțul prin acordul părților pe cale judiciară
Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;
Despăgubiri, prestații compensatorii, obligații de întreținere între foștii soți
Pentru detalii vezi: Paragraful Efectele divorțului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soți (385-395) din iurispedia
- despăgubiri: soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie.
- obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, dar și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
- prestația compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.
Efectele divorțului asupra relațiilor dintre părinți și copii
În România, operează prezumția de autoritate părintească comună. Astfel, custodia unică este excepția de la regulă. (Art. 397[10] și Art. 398[11] codul civil). Ca și pe vechiul Cod al familiei, in cazul custodiei unice, „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” (Art 398 (2)).[11] Conform Legii 272/2004, republicată 2014, Art 36 (7) „Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. „[12] Când ambii părinti exercită autoritatea părintească comună, ei trebuie sa ajungă la o înțelegere în ceea ce privește copilul. Dacă nu reușesc aceasta, neînțelegerile dintre ei pot fi soluționate pe cale juridică conform Art. 486 codul civil, care stipulează: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.”
Avantajele/dezavantajele divorțului din punctul de vedere al copiilor
- Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții (pentru recenzii vezi Amato, 2005; McLanahan și Sandefur, 1994; Sigle-Rushton și McLanahan, 2004). Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi (Astone și McLanahan, 1991; Biblarz și Raftery, 1993, 1999; DeLeire și Kalil, 2002; Kiernan, 1992; McLanahan și Sandefur, 1994; Wojtkiewicz, 1993). În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor (Carlson, 2006; DeLeire și Kalil, 2002; Hoffmann și Johnson, 1998).
- Suplimentar, acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă (Davis și Friel, 2001; Thorton și Camburn, 1989), vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie (Cherlin, Kiernan și Chase-Lansdale, 1995; Kiernan, 1992; Kiernan și Hobcraft, 1997; McLanahan și Sandefur, 1994; Thornton, 1991; Wu, 1996) și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice (Amato și DeBoer, 2001; Kiernan și Cherlin, 1999; McLanahan și Bumpass, 1988; Wolfinger, 1999) [16]
- Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternic între părinți [17].
Partaj
- În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
- Oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt.
- Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.
consultanta online 2022,
intreaba avocatul online 2022,
contestatie la executare 2022,
Consultanta avocat online gratis 2022,
Intrebari avocati gratis 2022,
Consultanta avocat prin telefon 2022,
Avocat online non stop gratuit 2022 ,
model contestatie amenda circulatie 2022 ,
Model contestatie amenda covid,
Depunere contestatie amenda online,
Model contestatie suspendare permis depasire neregulamentara,
Unde depun contestatie amenda,
Termen contestatie proces verbal contraventie,
Taxa timbru contestatie amenda,
A doua notificare de dare in plata,
Dare in plata intre persoane fizice,
Dare in plata imobil executat,
avocat bun divort 2022 ,
Avocat divort sector 1 in 2022,
Avocat divort bucuresti pret 2022,
Cat costa un avocat pentru divort 2022,
Avocat divort sector 6 in 2022,
Avocat divort sector 4 in 2022,
Avocat divort bucuresti in 2022,
Avocat divort cu copii in 2022,
Clauze abuzive contract de energie,
Clauze abuzive contract de gaze,
Clauze abuzive contract caldura,
Procese castigate dare in plata 2022,
Folositi formularul de contact daca aveti intrebari!
Multumim
5 răspunsuri la “Divort si partaj”
Daca tata copiilor este decăzut din drepturi părintești și plateste pensie la 3copiii mai are dreptul să facă procuri la copiii
Divorțul și partajul bunurilor în România sunt procese separate, deși pot fi legate. Iată o privire de ansamblu asupra fiecăruia:
Divorțul
Poate fi pe cale amiabilă (prin acordul soților) la notar sau pe cale contencioasă (prin judecată).
Divorțul pe cale amiabilă este mai rapid și mai puțin costisitor, dar necesită ca ambii soți să fie de acord cu toate aspectele, inclusiv custodia copiilor (dacă este cazul) și partajul bunurilor.
Divorțul în instanță este necesar dacă soții nu se înțeleg asupra anumitor chestiuni.
Partajul bunurilor
Reprezintă împărțirea bunurilor comune acumulate în timpul căsătoriei.
Poate fi realizat prin acordul soților (similar divorțului amiabil) sau prin instanță.
Bunurile proprii ale fiecărui soț (deținute înainte de căsătorie sau primite prin moștenire) nu intră la partaj.
În lipsa acordului, instanța va împărți bunurile comune în mod echitabil, ținând cont de contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor (avocat partaj bunuri: [invalid URL removed]).
Resurse suplimentare
Partaj la divorț 2021: Cum se face împărțirea bunurilor comune: [invalid URL removed]
Partaj și divort: [invalid URL removed]
Divorț și separare legală: [invalid URL removed] (Portal European e-Justice)
Important
Aceste informații sunt generale și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru o situație specifică, este recomandat să consultați un avocat specializat în dreptul familiei din România.
Gemini poate să afișeze informații inexacte, inclusiv despre persoane. De aceea trebuie să verifici încă o dată răspunsurile date. Confidențialitatea ta și aplicațiile Gemini
Cum se vor „imparti” copiii dupa legea 123/2004 si 272/2004
Redactat de Asociatia tatilor din Romania tatal.ro prin avocat Coltuc Marius Vicentiu #coltuc #avocat #copii #noualege
https://tatal.ro/
https://fb.watch/s2Rvv6wxPn/
ATENTIE: MASURILE SE APLICA SI LA PROCESELE PENDINTE!
Masuri cu impact general, care vor viza toate litigiile in care instanta de judecata dispune masuri cu privire la minori:
– Se reglementeaza faptul ca, ori de cate ori instanta procedeaza la audierea minorilor, iar acestia nu au implinit varsta de 14 ani, la intrevederea dintre judecator si minor va participa un psiholog din partea Directiilor de Asistenta Sociala si Protectia Copilului;
– Se reglementeaza ca audierea minorilor va avea loc doar dupa administrarea probelor din dosar, astfel incat instanta de judecata sa cunoasca toate lucrarile dosarului inainte de a discuta cu minorii;
– Se reglementeaza principiul mentinerii impreuna a fratilor, principiu extrem de util si in mod evident in interesul minorilor, insa existent in prezent in legislatie doar in cazul masurii plasamentului;
– Se reglementeaza faptul ca timpul maxim de solutionare al oricarui dosar de ordonanta presedintiala in care instanta dispune masuri cu privire la minori va fi de maxim 45 de zile de la data introducerii cererii de chemare in judecata;
– Se reglementeaza caracterul de expertiza judiciara a evaluarii psihologice care poate fi dispus a se intocmi in dosare privitoare la minori si sunt detaliate limitele drepturilor partilor dosarului referitoare la un astfel de raport, limite inerente si dictate de specificul acestui tip particular de expertiza; se stabileste, de asemenea, faptul ca astfel de expertize vor trebui finalizate in termen de cel mult 45 de zile de la momentul la care au fost dispuse.
Masuri care vizeaza modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti:
In plus fata de reglementera actuala, se stabileste faptul ca exercitiul exclusiv al autoritatii parintesti va putea fi dispus de instanta de judecata si atunci cand se constata orice imposibilitate obiectiva a parintilor de a colabora in ceea ce priveste luarea in comun a deciziilor privitoare la copii, precum si atunci cand unul dintre parinti se face responsabil de incalcarea repetata sau severa a autoritatii parintesti a celuilalt parinte.
Masuri care vizeaza modalitatea de stabilire a legaturilor personale dintre minor si parintele cu care acesta nu locuieste:
In plus fata de reglementarea actuala, se stabileste posibilitatea instantei de judecata de a dispune un program de relatii personale in favoarea parintelui cu care copilul nu locuieste care sa cuprinda perioade de pana la 7 zile consecutive intr-un interval de 14 zile pentru toate perioadele de peste an in care copilul de varsta scolara nu se afla in vacantele specifice, precum si criteriile pe care instanta le va avea in vedere in acest sens.
Masuri care vizeaza modalitatea de stabilire a contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare ale copilului:
Se reglementeaza faptul ca parintele obligat la executarea in bani a unei pensii de intretinere nu va achita pensia pentru perioadele de timp mai lungi de 7 zile consecutive in care copilul se afla in ingrijirea sa directa ca urmare a aplicarii programului de relatii personale stabilit.
Instrainarea parinteasca:
Instrainarea parinteasca este generic definita in literatura de specialitate ca fiind acea situatie in care unul dintre parinti incearca fara justificare obstructionarea si/sau distrugerea relatiei copilului cu celalalt parinte, de cele mai multe ori pe fondul unui conflict judiciar existent sau anticipat. Verificarea existentei unei astfel de situatii se bazeaza pe o analiza a comportamentului copilului in raport de parintele instrainat si pe verificarea existentei unei justificari obiective a acestui comportament.
Efectele unei astfel de situatii asupra adultilor care in copilarie au fost supusi unui proces de instrinare parinteasca sunt consierate a fi incredere si stima de sine redusa, sanse ridicate pentru depresie, abuz de alcool si/sau droguri, rata ridicata a divortialitatii, precum si indepartare (absenta voluntara din procesul de crestere) de proprii copii – toate acestea, prin comparatie cu persoane ai caror parinti au divortat in copilarie si care, spre deosebire de media populatiei, se afla oricum in categorii de risc mai ridicat fata de media populatiei pentru elementele mentionate.
Asadar, atat din punct de vedere legal, cat si din punct de vedere moral, instrainarea parinteasca incalca majoritatea drepturilor recunoscute ale copilului pentru ca produce o trauma severa, cu consecinta imposibilitatii unei dezvoltari normale la maturitate.
Prezenta lege va realiza modificari asupra Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in legatura cu:
a) Definirea juridica a instrinarii parintesti
Instrainarea parinteasca este definita ca fiind o forma a violentei psihologice prin care unul dintre parinti, in mod intentionat, urmarit sau asumat si apropriat, genereaza sau accepta si foloseste o situatie in care copilul ajunge sa manifeste retinere sau ostilitate nejustificate sau disproportionate fata de celalalt parinte.
Definitia include faptul ca instrainarea parinteasca este „o forma de violenta psihologica”, chestiune care este recunoscuta ca atare in literatura de specialitate.
De asemenea, definita include modalitatea prin care instrainarea parinteasca se poate produce:
– Intotdeauna comportamentul parintelui responsabil – parintele care instraineaza – trebuie sa fie unul intentionat; instrainarea din culpa (neintentionata) nu poate fi rezonabil admisa ca institutie juridica, pentru ca, daca ar fi admisa, instrinarea parinteasca s-ar putea aplica in teorie in absolut toate situatiile in care relatia unuia dintre parinti cu celalalt copil ar fi sub- optima, fara luarea in calcul a niciuni alt criteriu;
– Este data o calificare specifica intentiei pentru a insemna atat scopul “urmarit” si “generat” – adica situatia in care parintele care instrineaza isi stabileste de la inceput obiectivul de instrainare si il pune in aplicare – precum si scopul “asumat si apropriať” si mai apoi „folosit”- adica situatia in care parintele care instrineaza profita cu buna-stiinta de o situatie pe care initial nu el a generat-o, dar pe care decide sa o exploateze pentru realizarea instrainarii.
Totodata, definitia include si efectele imediate necesar a fi produse, respectiv se stabileste ca minorul trebuie sa manifeste “retinere sau ostilitate”.
Retinerea reprezinta infranarea sentimentelor naturale de afectiune pe care copilul le simte fata de parintele instrainat, precum si infranarea dorintelor sale de a petrece timp alaturi de acesta, de a comunica cu el, s.a.m.d. Ostilitatea reprezinta manifestarea unor sentimente de dispret si/sau dusmanie fata de parintele instrainat.
De asemenea, se stabileste faptul ca retinerea sau ostilitatea trebuie sa fie „disproportionate” sau „nejustificate”. Disproportionalitatea acopera situatiile in care retinerea sau ostilitatea se manifesta in legatura cu un comportament sau o serie de comportamente sub-optime ale parintelui instrainat care au afectat intr-un fel sau altul relatia parinte-copil, insa nu intr-o masura atat de severa pe cat ar sugera-o reactiile copilului. Nejustificarea acopera situatiile in care nu exista niciun fel de comportament al parintelui instrainat care ar putea explica, macar in parte, reactiile copilului la adresa acestuia.
Disproportionalitatea si lipsa de justificare au si rolul de a delimita instrainarea parinteasca de alte situatii recunoscute in literatura de specialitate psihologica, in special indepartarea emotionala care poate sa apara in relatia parinte-copil din culpa parintelui, precum si situatiile judiciare in care un parinte care se face responsabil de un abuz propriu asupra copilului clameaza existenta unei situatii de instrainare parinteasca pentru a scuza/explica retinerea sau ostilitatea copilului fata de propria persoana.
b) Stabilirea modalitatilor in care o astfel de situatie poate fi constatata
Instrainarea parinteasca poate fi constatata excluisv de catre o instanta de judecata, printr-un petit specific in cadrul oricarei actiuni privitoare la raporturile parinti-copii. Calitate procesuala activa vor avea parintii, procurorul si Directiile de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
c) Efectele juridice ale constatarii unei situatii de instrainare parinteasca:
Existenta unei situatii de instrainare parinteasca este stabilit a reprezenta un criteriu de avut in vedere: in cadrul analizei generale a interesului superior al copilului; in cadrul stabilirii exercitarii exclusive a autoritatii parintesti; in cadrul stabilirii locuintei copilului la domiciliul unuia dintre parintii sai; in cadrul modalitatii de stabilire a relatiilor personale ale copilului cu parintele la care nu locuieste.
d) Solutiile pe care instanta de judecata le poate pronunta:
Instrainarea parinteasca creeaza prezumtia simpla ca este in interesul superior al copilului ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de catre parintele instrainat, ca efect al violentei psihologice la care parintele care instraineaza l-a supus prin ipoteza pe copil.
Redactat de Asociatia tatilor din Romania tatal.ro prin avocat Coltuc Marius Vicentiu 0745150894
https://tatal.ro/
Sursa:
Legea nr. 123/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Eu sunt mic,tu fa-ma mare!
#euiesinstrada are site super tare!
Ati intrat pe https://www.eu-ies-in-strada-euiesinstrada.eu/
Multumesc
COLTUC MARIUS VICENTIU
Starea prostiei 26 iulie 2024. Despre răspunderea pt daune animale sălbatice,fustițe și raportul comisiei europene pe justiție și corupție @AvocatColtuc #euiesinstrada https://www.youtube.com/watch?v=IiNvmustXjw
https://www.eu-ies-in-strada-euiesinstrada.eu/