Ce pensie alimentara trebuie sa plateasca tatal in 2021
De cele mai multe ori tatal este obligat sa plateasca o pensie alimentara. Cat este? Cum se plateste? Unde ? De ce? In 2021?
De cele mai multe ori tatal este obligat sa plateasca o pensie alimentara. Cat este? Cum se plateste? Unde ? De ce? In 2021?
Din nefericire, există situații când un cuplu căsătorit decide că este mai bine să se separe. Motivele care duc la luarea acestei decizii pot fi diverse: infidelitate, certuri frecvente, violență sau, pur și simplu, încetarea iubirii.
Cine trebuie să plătească pensie alimentară și pentru cât timp Articolul 510 din Codul Civil menționează că decăderea din drepturile părintești nu scutește părintele de plata pensiei de întreținere a copilului, adică de plata pensiei alimentare. Așadar, în cazul în care, în urma unui divorț, tatăl este cel care pierde
custodia, el este cel care trebuie să plătească pensia alimentară copilului. În cazul în care tatăl câștigă custodia, mama este cea care va plăti pensia. Dacă niciunul dintre cei doi părinți nu doresc să se îngrijească de copil sau de copii, se instituie tutela, conform legii.
Pensia alimentară se datorează începând cu data cererii de chemare în judecată, dar aceasta se poate acorda și pentru un interval de timp anterior, în cazul în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă mai târziu din vina părintelui care trebuie să o plătească.
Părintele decăzut din drepturi are obligația legală de a plăti pensie alimentară copilului până când acesta împlinește vârsta de 18 ani – când devine major. În cazul în care, după împlinirea acestei vârste, copilul decide să își continue studiile într-o instituție de învățământ superior, el poate primi în continuare pensie alimentară, dar până la vârsta maximă de 26 de ani.
În cazul în care părintele care trebuie să plătească pensie alimentară nu are posibilitățile financiare necesare, legea nu îl va obliga să facă acest lucru deoarece se au în vedere atât nevoile copilului, dar și ceea ce părintele îi poate oferi. Uneori, însă, efectele divorțului nu se resimt doar asupra celor doi implicați, ci și asupra copiilor cuplului, dacă este cazul de așa ceva. Dincolo de posibila traumă psihică prin care aceștia ar putea trece, apare, inevitabil, și problema custodiei.
Cum se calculează cuantumul pensiei alimentare Hotărârea de divorț dată de instanța de judecată menționează și care va fi contribuția fiecărui părinte în creșterea copilului sau copiilor pe care îi au împreună. În luarea acestei decizii, instanța trebuie să asigure minorului un venit minim lunar.
Cuantumul pensiei alimentare pe care trebuie să îl plătească un părinte decăzut din drepturi se calculează în funcție de numărul copiilor pentru care se plătește pensia, dar și în funcție de veniturile nete ale părintelui în cauză, care nu includ orele suplimentare ce sunt realizate de către acesta la locul de muncă, indemnizațiile de deplasare, de concediere, de transfer și salariile compensatorii. Totodată, potrivit legii, valoarea pensiei alimentare nu poate fi mai mare de jumătate din veniturile nete lunare ale părintelui care o plătește.
În funcție de numărul de copii pentru care este acordată, pensia alimentară va reprezenta: · până la ¼ din venitul net lunar pentru 1 copil; · până la ⅓ din venitul net lunar pentru 2 copii; · până la ½ din venitul net lunar pentru 3 sau mai mulți copii.
Legea prevede că valoarea pensiei alimentare poate fi majorată sau micșorată în funcție de modificările pe care le suferă veniturile nete ale părintelui care o plătește. Așadar, dacă te afli în această situație și plătești pensie alimentară, iar salariul tău net a crescut, implicit va fi majorată și valoarea pensiei. Plata pensiei alimentare se realizează în rate periodice, stabilite prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească.
Ce sancțiuni se aplică pentru neplata pensiei alimentare Acordarea pensiei alimentare se decide prin hotărâre judecătorească, așa că neplata acesteia este pedepsită. Dacă te afli în una dintre următoarele situații, trebuie să știi că riști să primești amendă sau chiar închisoare pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 3 ani: · nu plătești pensia de întreținere cu bună știință; · nu plătești 3 luni la rând pensia alimentară la termenele stabilite; · abandonezi, alungi sau lași fără ajutor persoana pentru care plătești pensia alimentară.
O altă măsură care poate fi luată în mod legal în cazul în care pensia alimentară nu este virată la timp este reținerea salarială. În această situație, din salariul părintelui care nu și-a îndeplinit obligația față de minor se va opri, prin hotărâre judecătorească, suma aferentă pensiei alimentare pe care trebuie să o plătească.
Pensia alimentară are rolul de a asigura în continuare, pe cât posibil, din punct de vedere financiar, un viitor decent pentru un copil ai cărui părinți au decis să divorțeze. În acest mod, legea obligă părintele decăzut din drepturi să aibă în continuare grijă de copilul sau copiii săi, chiar dacă nu mai locuiește în aceeași casă cu aceștia sau chiar dacă relația cu celălalt părinte este una cu probleme.
INFORMATIILE JURIDICE VA SUNT OFERITE DE CEI CARE STIU LEGILE
Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).
În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Înafară de divorțul prin instanță (instanța competentă fiind Judecătoria), divorțul poate avea loc, dacă sunt îndeplinite anumite condiții specifice, și pe cale administrativă sau notarială.
Divorțul se judecă la judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (200 lei ) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Dacă pe vremea Codului Familiei instanta decidea în 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unică, conform noului Cod Civil ce a intrat în vigoare în România la 1 octombrie 2011 există prezumția de autoritate părintească comună. Instanța stabilește locuința minorului precum și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie este existența unui consens minim între părinți și verificarea faptului că acest tip de aranjament (autoritatea părintească comună) nu contravine interesului superior al copilului. Contribuția la întreținerea minorului se poate face atât în natură (preferată de legiuitor) cât și în bani (alternativa în cazul în care un părinte nu se achită benevol de obligațiile sale)
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.
Divorțul în România
Motivele de divorț
Divorțul poate avea loc:
prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa ambilor soți – culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.
la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant (cu caracter de noutate), cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Divorțul pe cale administrativă
Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților,
nici unul dintre ei nu este pus sub interdicție
nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați
Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale notarială
În România s-au înregistrat 2.790 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019 și respectiv 4.800 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019. Prin procedura notarială pot fi soluționate:
divorțul prin acord al soților care nu au copii minori,
divorțul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați (cu caracter de noutate în noul Cod civil), dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
numele de familie pe care să îl poarte după divorț,
exercitarea autorității părintești de către ambii părinți,
stabilirea locuinței copiilor după divorț,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;
Despăgubiri, prestații compensatorii, obligații de întreținere între foștii soți
despăgubiri: soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie.
obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, dar și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
prestația compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.
Efectele divorțului asupra relațiilor dintre părinți și copii
În România, operează prezumția de autoritate părintească comună. Astfel, custodia unică este excepția de la regulă. (Art. 397[10] și Art. 398[11] codul civil). Ca și pe vechiul Cod al familiei, in cazul custodiei unice, „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” (Art 398 (2)).[11] Conform Legii 272/2004, republicată 2014, Art 36 (7) „Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. „[12] Când ambii părinti exercită autoritatea părintească comună, ei trebuie sa ajungă la o înțelegere în ceea ce privește copilul. Dacă nu reușesc aceasta, neînțelegerile dintre ei pot fi soluționate pe cale juridică conform Art. 486 codul civil, care stipulează: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.”
Avantajele/dezavantajele divorțului din punctul de vedere al copiilor
Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții (pentru recenzii vezi Amato, 2005; McLanahan și Sandefur, 1994; Sigle-Rushton și McLanahan, 2004). Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi (Astone și McLanahan, 1991; Biblarz și Raftery, 1993, 1999; DeLeire și Kalil, 2002; Kiernan, 1992; McLanahan și Sandefur, 1994; Wojtkiewicz, 1993). În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor (Carlson, 2006; DeLeire și Kalil, 2002; Hoffmann și Johnson, 1998).
Suplimentar, acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă (Davis și Friel, 2001; Thorton și Camburn, 1989), vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie (Cherlin, Kiernan și Chase-Lansdale, 1995; Kiernan, 1992; Kiernan și Hobcraft, 1997; McLanahan și Sandefur, 1994; Thornton, 1991; Wu, 1996) și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice (Amato și DeBoer, 2001; Kiernan și Cherlin, 1999; McLanahan și Bumpass, 1988; Wolfinger, 1999) [16]
Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternic între părinți [17].
Partaj
În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
Oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt.
Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.
