Custodia copilului in cazul parintilor necasatoriti
Cum, Unde, De ce, Catre custodia copilului in cazul parintilor necasatoriti.Va ajuta tatal.ro
Autoritatea parinteasca asupra copilului rezultat din concubinaj:
Cand vorbim despre custodia copiilor minori rezultati dintr-o relatie de concubinaj, este important de stiut ca participarea la viata copiilor nu este un drept al parintilor, ci o obligatie pe care acestia o au incepand de la nasterea copilului/ copiilor, respectiv recunoasterea copilului, sau, in cazuri speciale, stabilirea pe cale judecatoreasca a paternitatii. Din punct de vedere juridic, parintii necasatoriti care hotarasc sa renunte la relatia de concubinaj se supun acelorasi prevederi legale ca si in cazul divortului, mai putin procedura de desfacere a casatoriei, respectiv a stabilirii numelui dupa divort.
Astfel, stabilirea domiciliului minorului nascut dintr-o relatie de concubinaj, stabilirea programului de intretinere a relatiilor parintesti pentru minorul nascut in afara casatoriei precum si stabilirea contributiei pentru cresterea, educarea si intretinerea minorului cu parinti necasatoriti, sunt actiuni prevazute de NCC si se pot efectua atat pe cale amiabila, la mediator, cat si pe cale judecatoreasca, in instanta.
Atat stabilirea autoritatii parintesti prin mediere, cat si stabilirea autoritatii parintesti pe cale judecatoreasca prezinta unele avantaje in functie de optiunile si fiecaruia.
Dumneavostra puteti decide procedura care va este favorabila dupa ce studiati fiecare dintre modalitati.
Cand tatal castiga custodia copilului si divortul.Ce ne spune Uniunea Europeana ?
Autoritatea părintească
Sunteți afectat de Brexit?
Părinții răspund de creșterea și educarea copiilor și de administrarea eventualelor lor bunuri. De asemenea, au dreptul de a reprezenta interesele copiilor în justiție.
În toate țările din UE, autoritatea părintească îi revine automat mamei și, în cazul cuplurilor căsătorite, și tatălui. În majoritatea cazurilor, părinții exercită în comun autoritatea părintească.
În schimb, în cazul taților necăsătoriți, drepturile și îndatoririle diferă de la o țară la alta.
Pentru detalii despre normele naționale în materie de autoritate părintească, consultați linkurile de mai jos.
Reglementările privind încredințarea copiilor și dreptul de a-i vizita sunt stabilite de fiecare țară în parte. Legislația națională stabilește:
cui i se încredințează copilul
dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți sau de către unul singur
cine ia decizii cu privire la educația copilului
cine administrează bunurile copilului și alte chestiuni similare.
Totuși, dreptul copiilor de a avea o relație personală și contact direct cu ambii părinți, chiar și când aceștia locuiesc în țări diferite, este recunoscut peste tot în UE.
În cazul procedurilor de divorț sau separare, este important să se stabilească dacă minorul va rămâne cu unul dintre părinți sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Părțile pot ajunge la un acord cu privire la acest aspect.
Înfățișarea în instanță pentru încredințarea copilului și obținerea dreptului de a-l vizita
Dacă nu puteți ajunge la un acord în ceea ce privește custodia sau drepturile de vizită, va trebui probabil să vă adresați unei instanțe.
Dacă părinții nu locuiesc în aceeași țară, deciziile privind autoritatea părintească îi vor aparține instanței judecătorești din țara în care locuiește copilul de obicei.
Dacă cei doi soți sunt de acord, instanța care judecă procesul de divorț poate lua și deciziile legate de autoritatea părintească.
Ținând cont de interesul superior al copilului, instanța va hotărî în ceea ce privește drepturile de custodie, programul de vizite și locul de reședință al copilului.
Recunoașterea și executarea hotărârilor
Hotărârile judecătorești cu privire la autoritatea părintească emise într-o țară din UE sunt recunoscute în toate celelalte state membre, fără să fie nevoie de vreo procedură specială.
Executarea lor este facilitată de o procedură standard.
Aflați mai multe despre cum pot fi recunoscute și executate în altă țară din UE hotărârile privind autoritatea părintească emise într-un stat membru.
Normele UE privind autoritatea părintească (de exemplu, cele privind competența instanțelor, recunoașterea și executarea hotărârilor) nu se aplică în Danemarca.
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului va explica TATAL.RO . Barbatii care au castigat custodia copiilor. Drepturile tatilor la custodia copiilor. Pierderea custodiei copilului de catre mama
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului va explica TATAL.RO . Barbatii care au castigat custodia copiilor. Drepturile tatilor la custodia copiilor. Pierderea custodiei copilului de catre mama
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Conform Noului Cod Civil noțiunea de custodie, așa cum era ea cunoscuta nu mai exista, si a fost înlocuită cu sintagma autoritate părinteasca. In baza aceleași legi se spune ca in cazul unui divorț autoritatea părinteasca se exercita in comun de ambii soți. Dar exista si excepții
In ce conditii mama poate pierde custodia copilului
Conform art. 398 Cod Civil, daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanta hotăraște ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinti. Altfel spus, mamei (sau tatălui) ii va fi restrânsă autoritatea părintească numai de către instanta de judecată si numai daca se constata ca anume acțiuni sau comportamente sunt dăunătoare minorului. In practica, instanta judecatoreasca incredinteaza mai degraba custodia copilului mamei, deoarece biologic, filogenetic, mama e cea care isi creste copilul.
Custodia se acorda tatalui in cazul in care mama:
► nu are posibilitati financiare pentru a-si creste si educa copilul;
► in cazul in care se dovedeste ca este un pericol pentru copil, de exemplu: are probleme psihice grave care nu-i permit sa ingrijeasca adecvat copilul sau datorita carora il neglijeaza;
► se dovedeste a fi imorala (infidelitate, betie);
► in caz de renuntare din partea mamei.
Daca tatal poate dovedi toate acestea in instanta (indiferent prin ce mijloace) si daca dovedeste ca el poate sa creasca si sa educe copilul atunci va obtine custodia lui.
Se tine cont si de varsta, sexul copilului si cine s-a ocupat de cresterea si ingrijirea lui pana la data depunerii cererii.
De asemenea, se iau in calcul starea de sanatate a copilului si legaturile de afectiune stabilite intre acesta si parinti. In cazul in care se dovedeste ca interesul copilului este de a fi cu tatal, instanta dispune incredintarea lui catre acest parinte.
Chiar daca minorul va ajunge la tata, mama nu isi va pierde complet drepturile parintesti. Parintele caruia autoritatea judecatoreasca i-a incredintat copilul este obligat sa-i permita celuilalt parinte sa pastreze legatura cu minorul, sa-l viziteze, sa comunice cu el si sa participe la cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.
Instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Aspectele juridice sunt oferite de „Cei care stiu legile”
Tatal Castiga Incredintarea Copilului va deveni un deziderat al anului 2021 . Tot mai multi tati castiga incredintarea copiilor catre ei
Tatal Castiga Incredintarea Copilului
Adesea se presupune că mamele au întotdeauna custodia copilului atunci când părinții se separă, dar asta nu este chiar adevărat. Din punct de vedere legal, tații au la fel de multe șanse să obțină custodia copiilor ca mamă. Iată câteva considerații pentru părinții care speră să câștige custodia copilului.
Factorii considerați în custodia copiilor pentru părinți
Un tată care dorește să obțină custodia copilului ar trebui să ia în considerare următorii factori care pot fi utilizați pentru a determina un caz de custodie a copilului:
Documentație adecvată – Un tată care este interesat să obțină custodia copilului trebuie să pregătească toată documentația corespunzătoare privind programele de vizite și plățile pentru sprijinul copilului înainte de audierea în instanță.
Eticheta camerei de judecată – Un tată care este interesat să obțină custodia copilului trebuie să se abțină de la toate izbucnirile și spectacolele de furie ale curții. Izbucnirea camerelor de la spital poate afecta negativ rezultatul unui caz de custodie a copilului.
Camera de îmbrăcăminte din camera de judecată – Un tată care este interesat să obțină custodia copilului trebuie să poarte un costum de culoare închisă și să se îmbrace în curte. Un tată trebuie să evite uzura casuală în toate audierile din sala de ședințe.
Cele mai bune interese ale copilului – În acordarea custodiei unui tată, instanța va lua în considerare interesele unui copil. Un tată, căutând încredințarea unui copil, ar trebui să fie pregătit să explice în instanță de ce împărțirea custodiei cu mama unui copil nu serveste intereselor copilului.
Obstacole față de părinții care primesc custodia copilului
Există anumite obstacole implicate în faptul că părinții primesc custodia copiilor, inclusiv:
Determinarea paternității – Dacă părinții nu sunt căsătoriți, o instanță poate dori ca un tată să prezinte dovada paternității înainte de a dispune custodia.
Dorințele celuilalt părinte – De asemenea, mama copilului poate solicita custodia și o instanță judecătorească este reticentă să nu ofere custodie comună, cu excepția cazului în care există circumstanțe atenuante, cum ar fi violența domestică.
Dorințele copilului – Curtea poate, de asemenea, să ia în considerare dorințele unui copil înainte de a-și acorda custodia unui copil. în funcție de vârsta copilului și de legile privind custodia copilului din acel stat.
Informatiile va sunt oferite de „cei care stiu legile”
‘Tu cu cine vrei să rămâi?’ este cea mai urata intrebare pe care o poti adresa unui copil
Este cea mai mare otravă care i se poate administra unui copil! Imaginați-vă un copil de 6-7 ani, așa cum am fost eu atunci, care este pus să spună: cu mami sau cu tati. El nici măcar nu înțelege de ce trebuie să facă asta! De ce trebuie să aleagă? Ce s-a întâmplat cu familia lui? De ce părinții lui au ajuns la tribunal?
‘Nu judecătorul este cel care trebuie să decidă. Copilul, de cele mai multe ori, vine de mână cu mama lui. Cu cine credeți că va spune că vrea să rămână? Cum pot eu să decid ce e mai bine pe copil? Eu doar mă uit în niște hârtii. Nu știu ce se întâmplă în casa lor. De aceea cred că după divorț, copiii trebuie să rămână cu ambii părinți, trebuie să fie crescuți de ambii părinți. Copiii nu pot fi partajați. Din păcate, după judecată, pentru copii continuă tragedia și nimeni nu pare să facă ceva în acest sens. Copilul trebuie crescut de ambii părinți și trebuie învățat să-i respecte pe amândoi’, a mai spus judecătorul Dănileț
O daaaaa! Așa mi se pare și mie corect. Așa ar trebui să se întâmple. Numai că, vedeți dumneavoastră, părinții greșesc enorm, uitând că cei mai loviți de deciziile lor sunt copiii.
Din cauza orgoliilor, ei se răzbună reciproc, fără să țină cont că la mijloc sunt copiii. Iar pe ei chiar nu poți să-i partajezi. Nu poți să spui- eu iau partea stângă și tu partea dreaptă! Pe ei este obligatoriu să-i protejezi, dacă vrei să ai parte de generații viitoare de oameni sănătoși la cap. E nevoie de o școală a părinților post-divorț? Este, fără îndoială!
Este nevoie ca părinții care dispar și își abandonează copiii să răspundă cumva? Aici voi trebuie să-mi spuneți! Eu spun că da!
M-am săturat să tot aud vorbindu-se de perpetuarea speciei, când, de fapt, nu suntem în stare să ne protejăm specia. Or, din acest punct de vedere, cred că ar trebui să rescriem totul de la 0 și să regândim puțin problema asta cu specia.
Sunteti #TATA?
Stiati ca a aparut singurul site care apara drepturile tatatilor?
Divorțul reprezintă actul de desfacere a unei căsătorii în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).
În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Înafară de divorțul prin instanță (instanța competentă fiind Judecătoria), divorțul poate avea loc, dacă sunt îndeplinite anumite condiții specifice, și pe cale administrativă sau notarială.
Divorțul se judecă la judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (200 lei ) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Dacă pe vremea Codului Familiei instanta decidea în 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unică, conform noului Cod Civil ce a intrat în vigoare în România la 1 octombrie 2011 există prezumția de autoritate părintească comună. Instanța stabilește locuința minorului precum și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie este existența unui consens minim între părinți și verificarea faptului că acest tip de aranjament (autoritatea părintească comună) nu contravine interesului superior al copilului. Contribuția la întreținerea minorului se poate face atât în natură (preferată de legiuitor) cât și în bani (alternativa în cazul în care un părinte nu se achită benevol de obligațiile sale)
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.
Divorțul în România
Motivele de divorț
Divorțul poate avea loc:
prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa ambilor soți – culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.
la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant (cu caracter de noutate), cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Divorțul pe cale administrativă
Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților,
nici unul dintre ei nu este pus sub interdicție
nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați
Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul pe cale notarială
În România s-au înregistrat 2.790 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019 și respectiv 4.800 divorțuri cu minori soluționate notarial în anul 2019. Prin procedura notarială pot fi soluționate:
divorțul prin acord al soților care nu au copii minori,
divorțul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați (cu caracter de noutate în noul Cod civil), dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
numele de familie pe care să îl poarte după divorț,
exercitarea autorității părintești de către ambii părinți,
stabilirea locuinței copiilor după divorț,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;
Despăgubiri, prestații compensatorii, obligații de întreținere între foștii soți
despăgubiri: soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie.
obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, dar și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
prestația compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.
Efectele divorțului asupra relațiilor dintre părinți și copii
În România, operează prezumția de autoritate părintească comună. Astfel, custodia unică este excepția de la regulă. (Art. 397[10] și Art. 398[11] codul civil). Ca și pe vechiul Cod al familiei, in cazul custodiei unice, „celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” (Art 398 (2)).[11] Conform Legii 272/2004, republicată 2014, Art 36 (7) „Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. „[12] Când ambii părinti exercită autoritatea părintească comună, ei trebuie sa ajungă la o înțelegere în ceea ce privește copilul. Dacă nu reușesc aceasta, neînțelegerile dintre ei pot fi soluționate pe cale juridică conform Art. 486 codul civil, care stipulează: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.”
Avantajele/dezavantajele divorțului din punctul de vedere al copiilor
Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții (pentru recenzii vezi Amato, 2005; McLanahan și Sandefur, 1994; Sigle-Rushton și McLanahan, 2004). Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi (Astone și McLanahan, 1991; Biblarz și Raftery, 1993, 1999; DeLeire și Kalil, 2002; Kiernan, 1992; McLanahan și Sandefur, 1994; Wojtkiewicz, 1993). În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor (Carlson, 2006; DeLeire și Kalil, 2002; Hoffmann și Johnson, 1998).
Suplimentar, acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă (Davis și Friel, 2001; Thorton și Camburn, 1989), vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie (Cherlin, Kiernan și Chase-Lansdale, 1995; Kiernan, 1992; Kiernan și Hobcraft, 1997; McLanahan și Sandefur, 1994; Thornton, 1991; Wu, 1996) și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice (Amato și DeBoer, 2001; Kiernan și Cherlin, 1999; McLanahan și Bumpass, 1988; Wolfinger, 1999) [16]
Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternic între părinți [17].
Partaj
În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
Oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt.
Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.
În Romania, divorțul este un fenomen sociala tot mai prezent ajungând practic ca unul din patru cupluri să divorțeze. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, acesta nu reprezintă decât pârghia unui conflict de durată dintre foștii soți asupra custodiei minorilor, acolo unde este cazul.
În țara noastră, legiuitorul român a prevăzut doua tipuri de custodie, respectiv comună si exclusivă. Cele mai relavante texte din punct de vedere al custodiei sunt articolele 396-404 din Codul civil care prevăd anumite obligații ce definesc conceptul de custodie comună.
Art. 401 Cod Civil prevede că: în cazul unui divorț, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.
Trebuie să recunoaștem că, în România, practica instanțelor de judecată este în favoarea mamelor deși, în nenumărate cazuri, tații aveau un comportament mul mai responsabil față de nevoile minorilor considerând astfel că se impunea ca minorul să fie dat spre creștere si educare tatălui.
Cu toate acestea, vă mărturisesc că un avocat specializat pe astfel de dosare are pârghiile necesare de a înclina balanța în favoarea tatălui în lupta pentru custodia minorului printr-o bună strategie și argumentare precum și printr-un probatoriu bine administrat în fața instanței de judecată.
Dar să nu uităm totuși că art. 401 Cod Civil face referire la ascultarea copilului, care este obligatorie în condițiile prevăzute de art. 264 alin. 1 Cod civil care, din punctul meu de vedere, reprezintă aspectul cel mai important pe care instanța trebuie să-l analizeze.
“În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.”
Pornind de la acest text de lege, tatăl ar putea să formuleze o cerere de chemare în judecată a fostei soţii prin care să solicite modificarea programului de vizită stabilit de instanță, dar chiar și stabilirea locuiței minorului la acesta în cazul în care se demonstrează că mama copilului are o influență negativa asupra acestuia sau nu are un comportament demn de un părinte responsabil.
Totuși, în cazul în care minorul a fost încredințat spre creștere și educare celuilalt părinte, instanța de judecată trebuie să dispună păstrarea drepturilor celuilalt părinte precum:
de a avea legături personale cu copilul prin stabilirea unui program de vizită;
de a veghea asupra creșterii si educării minorului precum și dreptul de a participa activ la aceasta;
de a părăsi teritoriul țării cu minorul în scop recreativ, turistic, educațional însă cu emiterea unui procuri notariale sau, în caz de neînțelegeri, prin intermediul unei hotărâri judecătorești;
dreptul de a primi o pensie de întreținere din partea celuilalt părinte;
de a primi informații cu privire la starea de sănătate a copilului, etc.
Manualul tatalui abuzat de mama va invata care sunt drepturile si obligatiile dvs. in calitate de parinte-tata
Capitolul 1
Rolul tatalui in dezoltarea copilului
E dovedit științific! De la mamă, copilul învață că el este centrul universului; de la tată învață că există și alte universuri. Semn că tatăl are un rol bine definit în dezvoltarea emoțională și fizică a copilului.
Metaforic vorbind, esența misiunii tatălui este tăierea cordonului ombilical dintre mamă și copil. Iar acest lucru presupune încurajarea și dezvoltarea autonomiei copilului, încă de la vârstă mică. Și copiii au mare nevoie de această libertate pentru a descoperi lumea și, implicit, pentru a se construi și a se descoperi pe sine.
Sunt nenumărate studii despre rolul tatălui în viața copilului și toate arată că, dacă acesta este implicat în creșterea și educarea celui mic, IQ-ul copilului este mult mai mare, adaptarea în colectivitate este mai ușoară, succesul școlar apare mai repede și rezistența la frustrare este mult mai mare.
Chiar dacă tatăl nu reprezintă lumea naturală a nou-născutului, el reprezintă celălalt pol al existenţei umane: lumea gândirii, a lucrurilor făcute de mâna omului, a disciplinei, a călătoriei şi aventurii. Tatăl este cel care îl învaţă pe copil, cel care îi arată calea în lume. Dacă mama are tendința, mai degrabă, de a proteja copilul, atunci tatăl este cel care împinge limitele copilului puțin mai sus, îl învață să se autodepășească constant. Iar aceste momente de triumf pe care tatăl le construiește cu copilul său sunt adevărate lecții despre curaj, ambiție, încredere în sine.
„Beneficiile pe care le are implicarea tatălui în viața bebelușului încă din primele zile sunt uriașe – o mai bună dezvoltare globală a acestuia, calitate superioară a relației de atașament între tată și bebeluș, riscul diminuat ca proaspăta mămică să dezvolte simptome ale depresiei post partum“, subliniază Diana Stănculeanu, psihoterapeut specializat în terapii cognitiv comportamentale, consultant în sănătatea și educația copiilor.
Însă, categoric, beneficiile sunt și pentru tați, de la nivel crescut de satisfacție în viață și anxietate scăzută în relație cu rolul parental, până la o mai bună stare de sănătate, fizică și emoțională, generate de o motivație îmbunătățită de a avea, preventiv, grijă de sine. E o bucurie să vedem că tații din ziua de astăzi sunt din ce în ce mai conștienți de rolul pe care îl au în creșterea și dezvoltarea copilului și, mai mult decât atât, își iau în serios meseria de părinte, ba chiar au curajul să înfrunte prejudecăți, acolo unde este cazul.
O astfel de comunitate de tați – implicați, deschiși și proactivi, s-a conturat și în jurul „Modern Dad’s Challenges“ – un proiect dedicat exclusiv taților, lansat în 2017 la inițiativa Sofiei Frunză.
„A fost o idee îndrăzneață, care venea de la o nevoie reală: niciun eveniment de parenting nu răspundea nevoilor informaționale de bază pentru un tată. Spun asta din propria experiență, întrucât eu și soțul meu devenisem părinți și mergeam la evenimente de parenting în ideea de a ne informa legat de îngrijirea și educarea copilului și observasem că nu se discuta despre tată sau se amintea că „ar trebui să susțină moral mama“. Pornind de la această situație, ne-am gândit să organizăm un eveniment de parenting care va avea în centrul atenției tatăl, cu toate preocupările și nevoile lui“, mărturisește Sofia.
Sofia mai spune că „fiecare întâlnire este pentru tați o modalitate extraordinară de a-și răspunde la întrebările legate de dezvoltarea copilului, de a se familiariza cu concepte, studii, cercetări, opinii ale specialiștilor legate de zona de parenting, dar și o modalitate bună de a interacționa cu alți tătici, de a socializa și de a se bucura de momente practice, pregătite special pentru ei.“
Dar, oare, ce preocupări are un tată modern? „Dacă ar fi să mă raportez la preocupările taților din comunitatea Modern Dad‘s, observ în rândul lor o nevoie majoră de a petrece timp de calitate tată-copil, fie participând la evenimente relaxante împreună cu cei mici, fie acasă – prin pregătirea sau improvizarea unor jocuri și activități menite să-i dezvolte pe cei mici”, răspunde Sofia.
„De asemenea, tații sunt tot mai conștienți de drepturile pe care le au și profită de ele. Există chiar și o deschidere (mai mare) spre ideea de a-și lua concediu de creștere a copilului. Desigur, este nevoie de mult timp până balanța se va înclina spre un echilibru, așa cum este în statele nordice, dar faptul că se fac pași în această direcție, deja este un lucru pozitiv“, adaugă Sofia, inițiatoarea Modern Dad’s Challenges.
Pentru că și noi credem în rolul tatălui, am invitat trei tați – ocupați și, totuși, prezenți și foarte implicați în viețile copiilor lor – să ne inspire și să ne povestească despre timp de calitate în familie.
Cel mai important pentru un tată este să se conecteze cu copilul
Cateva exemple
Secretul relației cu Maria, fiica mea, – „Joia tatălui“
Pentru că avem cu toții un program încărcat, timpul petrecut împreună nu îl așezăm, cu sfințenie, în orarul zilnic, însă avem grijă să fie spontan și de calitate și încerc cât de mult pot să avem acel timp al nostru de conectare. De cele mai multe ori luăm decizii pe moment, lucrul cel mai important este să fim împreună, indiferent de activitate. Maria are două pasiuni – dansul și desenul – și le îmbinăm cât de bine putem.
Momentele tată-fiică, jocul și conectarea sunt extrem de importante în consolidarea relației părinte-copil. Și am construit relația noastră punând și limite. Mai întâi de toate sunt tatăl ei și apoi prietenul ei bun. În această ordine, și nu invers. Iar ea a învățat această ordine și o respectă.
Încercăm să avem cât mai des momente în care să stăm doar noi doi, așa că am inventat „Joia tatălui“. Și încercăm, chiar dacă nu reușim întotdeauna, să facem lucruri diferite de fiecare dată. Exemple de astfel de zile sunt multe, pot aminti excursii de o zi, joia, la Vulcanii Noroioși, Therme sau drumeții la Piatra Arsă.
Marțea și joia, în timpul școlii, luăm masa împreună. Avem un loc preferat, unde se gătește pe placul Mariei. Nu reușim în fiecare săptămână, însă este un loc doar al nostru, unde ne simțim bine împreună și, ori de câte ori putem, mergem acolo.
Este dificil să îmbinăm cu success responsabilitățile de la serviciu cu provocările de a fi părinte, însă facem tot posibilul. Atât eu, cât și Irina, mama Mariei, încercăm să-i acordăm cât mai multă atenție și să creăm o relație bazată pe valori adevărate: încredere, prietenie, conectare.
„Te iubesc, tati!“
Și a urmat un pupic spontan. Îți mai aduci aminte, Paveluș? Eram amândoi foarte concentrați și puneam cap la cap piesele lego pentru dubița noastră. A fost unul dintre acele momente în care ceea ce am simțit este acum foarte greu de exprimat în cuvinte. La fel și ceea ce am trăit în urmă cu 4 ani, 8 luni, 15 zile și aproape 7 ore, când eram pe holul maternității și așteptam cu sufletul la gură să te văd și să te țin în brațe pentru prima dată. Bunicii tăi te priveau și ei, dar o făceau de acolo, de Sus. Și a început o nouă viață. Noi trei și bunul Dumnezeu.
Astăzi te-am întrebat în mașină, în drum spre grădiniță, ce îți place cel mai mult atunci când suntem împreună. Și mi-ai spus „Tati, îmi place că facem activități!“. Și mi-am dat seama că activitățile noastre au început încă din clipa aceea în care mami te-a adus pe lume. De fapt, nu. Au început încă din clipa în care am știut că vei veni pe lume și erai în burtica lui mami, dând din mâini și din picioare, iar eu îți făceam, indirect, primul masaj.
Și câte am învățat de atunci!… Și câte m-ai învățat de atunci!
Îmi aduc aminte de prima baie pe care ți-am făcut-o împreună cu mami, când nici eu și nici ea nu știam cum să te ținem și ce să facem mai întâi. Apoi masajul după baie, pe care, în timp, am început să-l stăpânesc din ce în ce mai bine. Îmi aduc aminte de primele jocuri împreună și de mușcăturile tale, de multe ori imprevizibile, dar care o distrau copios pe mami. Și cât de mult te-ai bucurat atunci când am inventat cuvântul „pichipoc“. Îmi aduc aminte când adormeam amândoi pe canapea, tu, un „ghemotoc“ proaspăt hrănit și întins pe burta mea, eu, într-o poziție oarecum nefirească. Dar peste măsură de fericit.
Tiger in the tree, prima regurgitare pe umărul meu… și a doua, și mesele la care epuizam jucăriile înaintea borcănașului și la care disperarea a învățat să se transforme în răbdare. Pentru amândoi. Primul cucui și primul drum la urgențe… și al doilea… am făcut multe împreună și am trecut prin multe împreună, dar un lucru e sigur. Am crescut amândoi.
Acum desenăm și pictăm împreună, bricolăm împreună, „cântăm“ amândoi la pian, citim povești și eu redescopăr „actorul“ din mine (ți-am spus că am jucat în liceu în două piese de teatru?… cred că ți-am spus, când repetam noi „primul fulg de nea“ pentru serbare). De fapt, sunt multe activități, cum ar fi desenul și pictura, pe care eu le făceam cu mare drag în copilărie și pe care nu credeam că le voi mai face vreodată. Sau poate îmi doream să le fac și niciodată nu găseam timp. Dar acum, cu tine, am înțeles ce înseamnă să ai timp și să îți faci timp. Și de-abia aștept să vină seara și să stăm toți trei în pat, iar eu să-ți citesc poveștile tale preferate din Biblia pentru copii.
Anii trec și fiecare clipă petrecută împreună a adus și aduce sentimente și emoții noi. Activități noi. Dar și lecții noi de viață, pe care orice tătic trebuie să le învețe încă din prima zi, ca să poată să crească și el „mare“. Sfat pentru tătici: nu chiuliți de la „școală“!
Iar dacă acum sunt un om mai bun, mai echilibrat, cu mai multă răbdare și, sper eu, mai multă înțelepciune, sunt pentru că în viața mea Dumnezeu a făcut două Minuni. Mami și tu, Paveluș.
„Te iubesc, Guguleț!“
Capitolul 2
Decaderea mamei din drepturi
Procedura de decădere din drepturile părinteşti
Părinţii au drepturi şi obligaţii egale faţă de copii, indiferent de faptul dacă copiii sînt născuţi în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinţii sau separat.
Conflictele dintre părinţi privind educaţia şi instruirea copiilor se soluţionează de către autoritatea tutelară, iar decizia acesteia poate fi atacată în instanţa dejudecată.
Care este procedura de stabilire a domiciliului copilului ?
Domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani se stabileşte prin acordul părinţilor. Dacă un asemenea acord lipseşte, iar copilul a atins vîrsta de 10 ani, domiciliul acestuia se stabileşte de instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de interesele şi părerea copilului. În acest caz, instanţa judecătorească va lua în considerare ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vîrsta copilului, calităţile morale ale părinţilor, relaţiile dintre fiecare părinte în parte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lucru, condiţiile de trai etc.).
La stabilirea domiciliului copilului minor, instanţa judecătorească va cere şi avizul autorităţii tutelare (Direcţia Protecţiei Drepturilor Copilului) în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi. Părintele care locuieşte împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil şi celălalt părinte care locuieşte separat, doar dacă comportamentul părintelui nu este în interesul copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică.
Părinţii au dreptul să încheie un acord privind exercitarea drepturilor părinteşti de către părintele care locuieşte separat de copil. Conflictele apărute se soluţionează de autoritatea tutelară (Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului), iar decizia acesteia poate fi atacată în instanţa judecătorească, care va emite hotărîrea respectivă.
Părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti ?
Părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă:
nu-şi exercită obligaţiile lor părinteşti, nu achită plata pensiei de întreţinere;
refuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituţie curativă, educativă (de exemplu, de la grădiniţă, de la şcoală), dintr-o instituţie de asistenţă socială;
fac abuz de drepturile părinteşti;
se comportă cu cruzime faţă de copil, aplicînd violenţa fizică sau psihică, atentează la inviolabilitatea sexuală a copilului;
prin comportare imorală, influenţează negativ asupra copilului;
suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
au săvîrşit infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii copiilor sau a soţului;
în alte cazuri cînd aceasta o cer interesele copilului.
Decăderea din drepturile părinteşti are loc numai pe cale judecătorească şi poate fi cerută de celălalt părinte, tutorele copilului, autoritatea tutelară sau procurorul.
E important
copilul ai cărui părinţi (unul dintre ei) sînt decăzuţi din drepturile părinteşti are dreptul să locuiască în locuinţa părinţilor săi şi să-i moştenească pe aceştia;
părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti pot avea întîlniri cu copilul lor numai cu permisiunea autorităţii tutelare. Aceste întîlniri nu se permit dacă ele pot cauza daune dezvoltării lui fizice sau intelectuale, este evident că părinţii nu sînt capabili de aceste întîlniri, contravin intereselor copilului sau dacă copilul, în timpul şedinţelor de judecată, a avut obiecţii serioase privind contactul cu părinţii decăzuţi din drepturi;
Părinţii pot recăpăta drepturile asupra copilului ?
Părinţii pot recăpăta drepturile asupra copilului dacă au dispărut împrejurările care au condus la decăderea lor din aceste drepturi şi dacă acest lucru este în interesul copilului.
Persoana care doreşte restabilirea drepturilor sale părinteşti trebuie să depună o cerere în instanţa judecătorească.
La acest proces participă obligatoriu autoritatea tutelară. Restabilirea în drepturile părinteşti faţă de copilul care a atins vîrsta de 10 ani se acceptă ţinîndu-se cont de părerea copilului.
Capitolul 3
Manual acordare custodie catre tata
„
Copiii au nevoie în egală măsură atât de prezența mamei cât și a tatălui care să-i protejeze, să-i îngrijească, să-i îndrume și să-i învețe cum să descopere lumea. Dacă nu ar avea nevoie de aceste aspecte fundamentale de dezvoltare, nu s-ar mai fi inventat părinții.
”
—Camelia Borlean, psihologul Curții de Apel Oradea)
Situația actuală
Până în acest moment „lupta” taților s-a limitat la a arăta cu degetul spre instanțe, fără a încerca să înțelegem de ce s-a ajuns în această situație și de ce există acest procent colosal de încredințare către mamă a copiilor (peste 95%). Ca și părinți de sex masculin putem dovedi că suntem uniți chiar dacă fiecare dintre noi vede și percepe situația din prisma cazului propriu. În esență, baza discriminării la care suntem supuși este aceeași.
Avocații nu ajută tații pentru ca au văzut zeci și sute de motivări care sunt întotdeauna împotrivă acestora. Ei sunt extrem de conștienți ca în România dacă o mamă cere custodia copiilor și își demonstrează o minimă condiție materială și morală, tatăl nu are nici o șansă să obțină încredințarea minorilor. Nu vă așteptați ca un avocat să vă explice aceste lucruri pentru că ar fi în conflict de interese
Prezumția de încredințare a minorului către mamă față de interesul superior al copilului
Interesul superior al copilului ca și concept a apărut în SUA în momentul în care Curtea Constituțională a declarat neconstituțională prezumția de încredințare către mamă. În perioada imediat următoare declarării ca neconstituționale a prezumției de încredințare către mama, Curtea Suprema de Justiție din SUA a monitorizat toate procesele de încredințare ceea ce a făcut posibila scăderea dramatică și într-un timp relativ scurt a procentului de încredințare către mama, iar de aici pana la introducerea diferitelor forme de custodie comuna sau a conceptului de autoritate părintească nu a fost decât un pas. Acum în marea majoritate a statelor din SUA exista custodia comuna, iar prezumția folosită este cea de custodie comun.
Ce se poate face
Interesul superior al copilului este în acest moment în impas fiind blocat de prezumția de încredințare a minorului către mamă. Conform aceste prezumții, dacă părintele de sex feminin oferă minime garanții morale și materiale, foarte puține instanțe mai cercetează posibilitatea teoretică ca tatăl să ofere condiții mai propice dezvoltării copilului.
Nu vom putea depăși acest blocaj decât dacă toți cei implicați ne așezăm la masa discuțiilor (magistrați , justițiabili, avocați, societate civilă). Acesta este și sensul acestui manual, acela de a începe să oferim profesioniștilor implicați în procesele de divorț modele care să le arate că se poate face justiție moderna în România fără a se mai discrimina părinții de sex masculin.
Suntem conștienți că procesul este un proces de durată, dar nădăjduim să-l accelerăm la maxim prin popularizarea acelor sentințe care considerăm că în parte sau în totalitate, pot deveni un model de bune practici pentru ceilalți judecători.
Sperăm astfel să contribuim la înnoirea jurisprudenței din România, spre beneficiul fiilor și fiicelor noastre care astfel vor avea mai multe șanse de a crește alături de părintele cel mai capabil să le ofere dragoste, afecțiune și îngrijire (indiferent de ce sex ar fi acest părinte) și mai ales, cel mai capabil să respecte dreptul copilului de a interacționa cu celălalt părinte.
Unde sperăm să ajungem
Sperăm ca în următorii ani să ajungem, sa convingem cât mai mulți din judecătorii implicați în actul de justiție, să fie mai atenți cu deciziile pe care le dau. Sperăm să ajungem să putem constata ca din punct de vedere statistic minim 30% din sentințele de încredințare ale copiilor (în cazul custodiei unice) și respectiv 30% din sentințele de stabilire a domiciliului minorului (în cazul intrării în vigoare a custodiei comune) să fie acordate tatălui atunci când cei doi părinți nu se înțeleg cu privire la custodia copiilor (respectiv cu stabilirea domiciliului copilului în cazul custodiei comune).
Codul civil al României prevede doua tipuri de prezumții : legale și simple. Cele legale sunt prevăzute de către leguitor (deci sunt cuprinse într-un text de lege), cele simple sunt stabilite de către magistrat („lăsate la lumina și înțelepciunea magistratului”). Din punct de vedere tehnic la noi nu se poate declara neconstituțională prezumția de încredințare către mamă este vorba de o prezumție simplă neprevazută expres într-un text legislativ.
Noi împrumutăm de la alții pe apucate, dar ne lipsește exact eliminarea piesei de baza și anume „prezumția de încredințare către mama” care funcționează tacit în instantele din România sub forma „un copil are nevoie de afecțiunea mamei” . Magistrații cu mici excepții, în baza acestei prezumții, nu consideră că discriminează în vreun fel părinții de sex masculin, mai ales că așa a fost formați
Blocajul este dat de faptul că puțini dintre judecători sunt tentați să iasă dintr-un tipar impus de jurisprudența anilor 1970-2000. În mentalul corpului judecătoresc „prezumția de încredințare către mama” este foarte bine înrădăcinată. În ciuda unor legi care statuează egalitatea în drepturi și șanse între bărbați și femeie, la nivel uman foarte puțini judecători sunt dispuși să considere cu mâna pe inimă că tatăl poate fi la fel de implicat și bun părinte precum este mama.
Cu toate părintele de sex masculin își dovedește garanțiile morale și încearcă să probeze capacitățile sale de bun părinte, modul în care s-a comportat cu minorul atât în timpul căsătoriei cat și după destrămarea acesteia, atașamentul și afecțiunea reciproca dintre minor și tată ori condițiile materiale și moral care le oferă, toate aceste lucruri nu par să conteze în fața instanțelor, în măsura în care tatăl nu se concentrează activ pe răsturnarea prezumției de încredințare către mamă prin oferirea de probe și mărturii care să descalifice pe mamă.
Până nu eliminăm acest aspect din mentalul judecătorilor putem să schimbăm zeci de legi și Coduri , vom fi și peste 10 ani în același punct în care am fost și acum 2 ani, și în care suntem și în prezent
Ce putem face?
De aceea încercăm prin prezentul manual să demonstrăm magistraților că „se poate trăi” și cu sentințe de încredințare date în favoarea taților, că nu este anormal sau „împotriva firii” ca un minor să fie încredințat tatălui și că o stare de normalitate ar fi ca procentual din numărul total al încredințării custodiei, în cel puțin 40% din cazuri custodia să revină tatălui. Acest procent ar trebui să se mențină nu doar pentru cazurile în care mama nu e interesată de a creste copiii ci și pentru cazurile în contradictoriu în care ambii părinți cer custodia minorilor.
Sperăm ca toți magistrații care vor citi aceste rânduri să își facă o autoanaliză cu privire la „paradigmele” în care operează și să verifice dacă nu cumva, în mileniul trei, nu este momentul să își redefinească modul în care judecă atunci când decid încredințarea copiilor către un părinte sau altul.
De asemenea sperăm ca corpul judecătoresc prin organismele de reglementare să ajungă să își auto-impună, în timp, acest procent de încredințări al minorilor către tată (de 40%) ca pe un criteriu de performanță în evaluarea profesionalismului și a imparțialității judecătorilor implicați în actul de justiție privitor la încredințarea minorilor.
Tatal.ro va raspunde la situatia cand mama se opune sa vedeti copilul sau invoca fel de fel de forme de alienare parentala pentru ca tatal sa nu poata vedea copilul
Mama nu ma lasa sa vad copilul . Ce fac?
Popescu Iulian din Bucuresti ne scrie:
„Sunt divortat, fosta sotie nu ma lasa sa-mi vad copilul doar in conditiile impuse de ea, absolut anormale, nu am voie s-o duc la parintii mei, desi acolo locuiesc in momentul asta, nu am voie sa ies cu alte persoane si cu copilul, desi copilul se simte bine daca mai e cineva, se bup***aa, o iau doar cand ea ordona, spune ca o vad doar asa cum ea hotareste…daca nu…nu, bunica ei a avut probleme mentale, stiu ca aasta se mosteneste genetic…va cer o parere care sa a ajute sa inteleg …. dar am o hotatrare judecatoreasca, care nu o pot pune in practica.din protectie ptr copil..asta ar insemna sa iau copilul cu forta , care ar face mult rau copilului, intrebarea mea se refera la comportamentul mamei, la conditiile absurde impuse , doream o parere la comportamentul ei, imi vad copilul asa cum e doreste si cand ea hotareste , incondiile ei…altfel nuuuu…. multumesc”
Raspunsul psihologului
Consider ca e foarte importanta starea emotionala a copilului si cum este crescut si ce i se ofera atat emotionat cat si ca educatie. Acum, unde este dus?, cu cine?, cat?, cum? putin conteaza. Daca ne gandim bine, toti avem mai multi sau mai putini pitici la creier. Va dati seama ca nimeni nu poate sti adevarul. Mereu adevarul e undeva la mijloc. Ceea ce conteaza si este cel mai important in problema dv, este sa urmariti stare copilului si ce ii transmiteti, decat sa o diagnosticati pe sotie. Odata ce ati divortat e clar ca ceva a fost acolo la mijloc. E inutil sa dati vina pe sotie acum atat timp cat instanta a dat copilul spre ingrijirea ei. Poate e bine sa va examinati si dv modul de a va comporta si ce anume transmiteti atuci cand faceti referinta la copil. Se simte o usoara agresivitate in modul in care ati propus subiectul. Ca tutore al copilului, daca ea considera ca e spre binele copilului asa, atunci ea isi asuma si responsabilitatea pentru ceea ce face si cred ca stie ce face. E mai bine sa va indreptati atentia spre dv si sa vedeti unde puteti schimba ceva in comportament si sa cautati binele copilului… EL NU ARE NICI O VINA!
Raspunsul Celor care stiu legile
Legalizati hotararea sau cu incheierea notariala mergeti la un executor judecatoresc.Daca se opune in continuare mama sa vedeti copilul puteti sa i faceti mamei o plangere penala
Mai puteti apela la Protectia copilului sa va asiste la preluarea si predarea copiilor
Petre Chiriac ,Ilfov
„Ce fac daca copilul e „montat” de mama sa refuze sa se intalneasca cu mine?”
Raspuns
Printati manualul de PAS si sa l trimiteti la mama prin email.De citit si de catre tata
Pentru un copil de aceasta varsta (care merge deja la gradinita) a fi separat de mama lui nu reprezinta o trauma psihica … e evident ca minorul e alienat. Si evident ca tipa si face scandal ca sa santajeze emotional pe adultii care sunt de fata. Nici politia nici DGASPC-ul nu ar trebui sa accepte astfel de lucruri
Mama trebuie sa imbrace copilul, sa ii spuna ca TREBUIE sa mearga cu tata, sa scoata copilul din casa (daca sta la bloc) si sa inchida usa in urma lui lasadu-va cu minorul singuri. Atunci intr-adevar poate clama ca respecta dreptul dvs. la legaturi personale. Altfel se considera REFUZ si politia ar trebui inclusive sa ii scrie o amenda d-nei in cauza. Daca sunt trei REFUZURI deja puteti sa deschideti un proces penal pentru nerespectarea art. 307 CP (dar insistati și aveți executări silite în acest sens veți pune o presiune pe mama alienatoare pentru a respecta decizia instantei judecatoresti)
Învestiti sentinta cu formula executorie (e o procedura la judecatorie) pentru ca apoi sa poata sa va asiste si un executor judecatoresc cu dvs. care poate constata refuzul
Continuati sa insistati sa preluati copilul. E dreptul lui (chiar daca acum, alienat, nu stie) si al dvs. de a fi alaturi de dvs. Renuntarea nu e o solutie.
Nu vrea sa imi dea copilul sa-l vad spune un tata disperat
Tatal.ro incearca sa va invete ce sa faceti in situatia cand mama nu respecta hotararea sau programul de vizita al copilului catre tata
Ce fac daca copilul e „montat” de mama sa refuze sa se intalneasca cu mine? Se intreaba un tata pe site ul tatal.ro
1. De fiecare data cand va refuza transferul copilului, sunati la 112 si cereti Asistenta politiei care TREBUIE sa vina. E si datoria lor sa se asigure ca legea e respectata (iar legea da parintilor dreptul sa isi deruleze programul stabilit cu cópiii lor) si ca sentintele judecatoresti sunt executate de asemenea (ei o sa zica ca NU e datoria lor doar ca sa se scape de o situatie ingrata sua vor incerca sa se eschiveze)
2. Pentru un copil de varsta mica (care merge deja la gradinita) a fi separat de mama lui nu reprezinta o trauma psihica atat timp cat i se explica faptul ca vizitele sunt firesti si ca nu il separa nimeni definitiv de mama … de multe ori insa, copilul este victima unui proces „diabolic” de alienare, prin care i se induce teama ca va fi separat definitiv de mama sa. Si evident ca tipa si face scandal , refuza sa mearga cu celalalt parinte fara a oferi insa o explicatie coerenta, un motiv pertinent. Nici politia, nici DGASPC-ul nu ar trebui sa lase nesanctionat parintele care alieneaza.
3. Parintele rezident are aici un rol major in pregatirea emotionala a copilului pentru desfasurarea programului de vizita. Aceasta ar trebui sa pregateasca copilul, sa il imbrace cu hainele sale preferate, sa isi ia la revedere de la copil in interiorul locuintei, nu in fata celuilalt parinte, sa il asigure ca va fi acasa cand se va intoarce si sa il incurajeze pe copil sa aiba incredere in celalalt parinte. Il va incuraja sa priveasca vizita ca pe o noua aventura, un prilej de a petrece timp cu celalalt parinte si de a se bucura de experiente noi. Atunci intr-adevar poate clama ca respecta dreptul dvs. la legaturi personale. In realitate insa sunt tot mai multe cazuri in care, desi se clameaza sustinerea/cooperarea pentru respectarea hotararilor judecatoresti privind programul, in realitate, „se lucreaza” cu copilul permanent, pentru ca acesta sa manifeste un comportament de refuz al contactului cu celalalt parinte, ca si cum ar fi propria sa vointa. Prezenta politiei care sa constate aceste situatii de refuz, printr-un proces-verbal, pot constitui probe in cadrul procesului penal pentru nerespectarea art. 307 CP . Martorii, de asemenea, sunt utili in sustinerea dvs in fata instantelor de judecata.
4. Sentintele judecatoresti ce stabilesc un program de legaturi personale sunt executorii chiar daca procesul nu s-a terminat, fiind in faza de apel, spre exemplu. In situatia in care parintele rezident nu respecta de bunavoie programul stabilit, legalizati sentinta (e o procedura ce se efectueaza la judecatorie) pentru ca apoi sa va adresati unui executor judecatoresc care sa va ajute sa va vedeti copilul intr-un mod legal, sub protectia fortei coercitive a statului.
5. In situatia in care executorul judecatoresc, in prezenta specialistilor Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Drepturilor Copilului, constata refuzul copilului de a va vedea si de a va insoti, se va declansa o procedura noua, in instanta, prin care se va solicita includerea copilului intr-un program de consiliere psihologica menit sa il ajute sa isi imbunatateasca relatia cu parintele nerezident dar si sa puna capat abuzului parintelui rezident si alienarii.
5. Oricat de dificil si anevoios ar fi acest demers, nu renuntati! Continuati sa insistati sa va vedeti copilul, sa va derulati un program de vizite. E dreptul lui (chiar daca acum, alienat, nu stie) si al dvs. de a fi alaturi de dvs. Renuntarea nu e o solutie.
Specalistii din protectia copilului sesiseaza un numar tot mai mare de astfel de cazuri de alienare parentala. O forma perfida de abuz emotional asupra copilului, exercitat de un parinte care, el insusi, are probleme emotionale nerezolvate, dar care isi justifica in diverse moduri acest comportament abuziv, sustinand de cele mai multe ori ca pentru ei ce doreste copilul este singurul lucru care conteaza. Din pacate, victimele sunt mai ales copiii, care ajung sa fie martori sau chiar actori, intr-un conflict epuizant si daunator pentru toti cei implicati.
Luam un caz real
Andrei Gosman spune ca nu si-a mai vazut fetita de doi ani, desi, dupa divort, instanta a hotarat ca ea sa ramana in grija ambilor parinti. Andrei a primit drept de vizitare si un program pe care insa mama nu l-a respectat aproape deloc, sustine el.
Daca la inceput, fosta sotie gasea tot felul de explicatii aparent inocente pentru a nu-si lasa fetita sa isi vada tatal, acum, femeia refuza orice fel de comunicare, sustine barbatul.
Andrei Gosman: “Doamna e obligata sa se prezinte in fiecare sambata impreuna cu fiica mea ca sa o pot vedea acolo sub supravegherea unui psiholog.“
O mamă din Cluj-Napoca a primit o amendă civilă de 300 de lei pe zi până când se va conforma unei sentinței definitive și executorii prin care este obligată să-i predea tatălui copilul în vârstă de 10 ani. Mai jos puteți citi motivele uluitoare pentru care s-a stablit ca autoritatea parintească asupra minorului să se exercite în exclusivitate de tată.
”Admite apelul declarat de BEJ Stolnean Diana Maria împotriva sentintei civile nr. 1546/03.03.2017, pronuntata în dosarul nr. 21683/211/2016 al Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care o anuleaza în întregime si rejudecând cererea o va admite, cu consecinta aplicarii debitorului Nemes Mirela a unei penalitati în suma de 300 lei pe zi de întârziere în favoarea creditorului Ghita Victor Catalin pâna la executarea obligatiei prevazute în titlul executoriu – Sentinta civila nr. 7641/2015 – al Judecatoriei Cluj-Napoca. Decizia este definitiva. Data si pronuntata în sedinta publica din data de 17.08.2017.”, se arată în minuta deciziei.
Motivarea sentinței prin care s-a stabilit ca minorul să stea cu tatăl lui arată că mama i-a îngrădit accesul la școlarizare și socializare!
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 19.11.2014, reclamantu Ghita Victor Catalin a solicitat în contradictoriu cu pârâta Nemes Mirela. reîncredințarea minorului G.N.E spre creștere și educare reclamantului si obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, iar din căsătorie au rezultat minorul G.N.E nascut la data de 12.09.2007, aratand ca parata nu a respectat programul de vizitare prevazut in sentinta de divort, impiedicandu-l sa aiba legaturi personale cu copilul. Sustine ca dreptul fundamental la invatatura si educatie a copilului a fost incalcat chiar de aceasta, intrucat minorul nu a frecventat grupa mare la gradinita, clasa pregatitoare si clasa intai din cauza ca parata nu l-a inscris la scoala. Copilul sta numai in casa, nu se joaca si nu socializeaza cu vreun copil de varsta lui. Modul in care parata intelege sa isi duca viata, fara relatii personale sau de prietenie cu vreo persoana, fara sa lucreze, se reflecta si in viata copilului care nu are viata sociala. Mama are un comportament abuziv fata de minor, implicand un control total, absolut in viata acestuia, reflectat apoi prin nefrecventarea scolii, drept care a fost grav si ireversibil afectat. Copilul nu are o activitate specifica varstei, nu se joaca cu alti copii, sabotand continuu o relatie fireasca cu propriul tata, toate acestea afectand grav dezvoltarea psiho-emotionala a copilului, putand cauza schele grave. Prin precizarea de actiune depusa la dosar la data de 24.04.2015, reclamantul a solicitat ca autoritatea parinteasca asupra minorului G.N.E. sa se exercite in exclusivitate de tata, domiciliul sa se stabileasca tot la tata si sa fie obligata parata la plata unei pensii de întretinere lunare in cuantum de 1/4 din valoarea salariului de baza minim pe tara.Pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând cererea de chemare în judecată, instanta retine următoarele:
Reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, iar din căsătoria acestora a rezultat minorul G.N.E. nascut la data de 12.09.2007. Prin sentința civilă nr. 8537/2012, pronunțată în ședința publică din 17.04.2012 în dosar nr….. al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț, autoritatea parinteasca asupra minorului sa se exercite in exclusivitate de mama, domiciliul acestuia la mama, a fost obligat reclamantul la pensie de intretinere si s-a stabilit in favoarea sa un program de vizitare .
Conform art. 403 C.civ. în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
ART. 36 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevede urmatoarele:”(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.(5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului”. Conform ART. 37 din aceeasi lege ”Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați: a) să supravegheze copilul; b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului”.
Instanta apreciaza ca fiind foarte grava si ingrijoratoare atitudinea paratei careia desi i s-a explicat de catre instanta importanta efectuarii unui raport de catre directia de protectie a copilului si desi s-au acordat in cauza patru termene de judecata pentru realizarea anchetei psihosociale, parata nu a inteles sa colaboreze in vederea efectuarii acesteia. Aceasta a aratat ca nu detine un numar de telefon la care sa fie contactata si nici nu a luat legatura cu autoritatea competenta pentru intocmirea raportului, cu toate ca i s-a pus in vedere aceasta obligatie de catre instanta. La fel de grav este ca nu duce minorul la scoala, conform adeverintei de la fila 27 care se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati in cauza. Practic, in acest an septembrie 2015 minorul va implini 8 ani, fara a termina clasa I, astfel ca a pierdut un an fata de colegii de varsta sa, fara ca aceasta situatie sa fie justificata de reclamanta prin motive temeinice si obiective.
Cele aratate mai sus sunt informatii furnizate si de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj-Napoca, care a fost sesizata de Primarie, care la randul ei a fost sesizata de conducerea scolii la care a fost inscris in clasa pregatitoare, cu privire la faptul ca minorului ii sunt ingradite accesul la socializare si scolarizare si refuzul mamei de a colabora, situatie care a fost observata inca de la inceputul anului trecut . Alta problema serioasa sesizata de instanta este aceea ca parata nu detine un numar de telefon la care sa fie contactata si nici nu poate contacta serviciul Uurgențe, de exemplu daca s-ar intampla ceva cu ea sau cu minorul, aspect confirmat chiar de mama paratei C. S. audiata in calitate de martor. Aceasta martora a mai relatat ca este adevarat ca parata sta mai mult in casa, nu stie la ce interval iese cu minorul la plimbare si ca atitudinea protectiva a paratei este exagerata.
Motivele care a stat la baza acordarii autoritatii exclusive paratei prin sentința civilă nr. 8537/2012, pronunțată în dosar nr….. al Judecătoriei Cluj-Napoca nu sunt relevante pentru pastrarea acestei situatii in prezent, mai ales ca in decizia civila nr.448/A/2012 pronuntata in acelasi dosar prin care s-a respins apelul mamei cu privire la programul de vizita, s-a retinut ca nu rezulta ca tatal a avut un comportament violent, este interesat de legatura cu minorul si ca acesta nu este in pericol in prezenta tatalui.
Instanta a observat la parata, atunci cand s-a prezentat in sala de judecata, o anumita stare pentru care este posibil sa aiba nevoie de ajutor specializat, astfel ca in opinia instantei minorul nu poate ramane cu mama sa pana cand aceasta nu este evaluata cu privire la starea sa de sanatate de un psiholog, care poate fi chiar din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj-Napoca.
La termenul la care a fost audiat minorul, instanta a observat reactia pozitiva a copilului atunci cand si-a vazut tatal. Desi este dificila schimbarea pentru minor, data fiind situatia observata atat de instanta cat si de alte autoritati, apreciaza ca este in interesul superior al minorului, macar pentru o perioada in care si mama sa isi evalueze/investigheze problemele si pentru ca acesta sa poata fi inscris la scoala, sa fie schimbate masurile initial stabilite prin hotararea de divort.
Prin urmare, in baza art. 398 C.civ. raportat la art. 403 C.civ., având în vedere faptul că există motive întemeiate pentru care autoritatea părintească să se exercite doar de către un părinte, instanta va stabili ca autoritatea parinteasca asupra minorului G.N.E sa se exercite in exclusivitate de tata, apreciind ca aceasta este in interesul minorului, asa cum este el reglementat în art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului („Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”). În baza art. 400 C.civ., având în vedere motivele aratate mai sus si interesul superior al minorului, va stabili locuinta minorului la tată.
În baza art. 529 alin. 1 si 2 din C.civ. si avand in vedere ca parata nu are un loc de munca, instanta va obliga pe parata către reclamant și în favoarea minorului la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 1/4 din valoarea salariului de baza minim pe tara, cu începere de la data pronuntarii hotararii si pâna la majoratul minorului sau alte dispozitii ale instantelor.
Conform ART. 96 din Legea 272/2004”(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv”.
Intrucat de mai mult de un an DGASP Cluj a fost sesizata de Directia de asistenta sociala si medicala din cadrul Primariei cu privire la interventia serviciului specializat de interventie din cadrul DGASP Cluj in cazul copiilor abuzati, iar Directia sesizata nu a depus la dosar dovada demersurilor si a masurilor luate in urma acestei informari, desi i s-a cerut de catre instanta, urmeaza ca aceasta sa fie sesizata din nou prin prezenta hotarare si sa i se aduca la cunostinta obligatiile pe care le are in baza dispozitiilor ART. 99 si 100 din Legea 272/2004:”Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz și neglijare a copilului, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului au drept de acces, în condițiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum și la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliție au obligația să sprijine reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului”, ART. 100:(1) Reprezentanții persoanelor juridice, precum și persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil sunt obligați să colaboreze cu reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului și să ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor. (2) În situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgență. Prevederile art. 62-64, art. 68 alin. (5) și ale art. 70 se aplică în mod corespunzător. (3) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 62-64 și ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod corespunzător. (4) În termen de 5 zile de la data executării ordonanței președințiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, decăderea din exercițiul drepturilor părintești, precum și cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Instanța se pronunță și cu privire la obligarea părinților copilului de a se prezenta la ședințe de consiliere.”
Instanta constata ca in baza art.448 alin.1 pct.1 C.pr.civ. prezenta hotarare este executorie de drept, eventuala executare silita fiind posibila potrivit procedurii de la art.910-914 C.pr.civ.
Văzând dispozițiile art. 453 C.pr.civ. si retinand culpa procesuala a paratei, va dispune obligarea acesteia la plata catre reclamant a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru
în altă țară din UE hotărârile privind autoritatea părintească emise într-un stat membru.
